Ca rezultat direct al descentralizării tipic româneşti, despre care se vorbeşte tot mai mult în ultima perioadă, Primăriile din Timiş se aleg cu tot mai multe responsabilităţi care presupun finanţare, deşi majoritatea au din ce în ce mai puţini bani. Printre aceste responsabilităţi se numără şi paza, întreţinerea şi promovarea siturilor arheologice. Cum însă cele mai multe abia au bani pentru şcoli şi drumuri, siturile arheologice rămân “descentralizate”, în sensul că nu se mai ocupă aproape nimeni de ele.

Încă o responsabilitate pentru Primării

Deşi Timişul se numără printre judeţele cu foarte mul­te situri arheologice valoroase, în lipsa preocupărilor şi, mai ales, a finanţării necesare pen­tru întreţinerea, paza şi pro­movarea lor, majoritatea se de­gradează şi devin o pradă uşoa­ră pentru căutătorii de co­mori. În această idee, în ultima pe­rioadă, Ministerul Culturii a primit mai multe interpelări în care i se atrage atenţia asupra valorii unor situri arheologice din Timiş şi a necesităţii alocă­rii unor fonduri pentru întreţi­nerea acestora.

Una dintre cele mai recen­te interpelări îi aparţine depu­tatului timişean P.P.-D.D. A­drian Diaconu, care a atras atenţia Ministerului Culturii asupra situaţiei actuale a sitului arheologic de la Corneşti – Iar­curi, din Timiş. Acesta a trans­mis Ministerului Cul­turii că Timişul are şi nu tre­bu­ie să piardă un sit arheologic foarte valoros, reprezentat de for­tificaţia preistorică de la Cor­neşti – Iarcuri (lângă Orţişoa­ra), care datează din a doua ju­mă­tate a mileniului al II-lea î.Ch. “Această descoperire s-a dove­dit extrem de valoroasă datori­tă dimensiunilor sitului arheo­logic de la Corneşti-Iarcuri pen­tru patrimoniul arheologic ro­mânesc, ce oferă acestuia o unicitate pe plan mondial, fiind cu siguranţă cea mai mare for­ti­ficaţie preistorică din Euro­pa”, spune parlamentarul timi­şean. Adrian Diaconu a arătat în interpelarea sa că, în ciuda valorii, acest sit arheologic nu beneficiază de promovarea corespunzătoare importanţei sale şi a solicitat Ministerului Culturii să precizeze ce strate­gie şi programe are în derulare pentru promovarea acestuia.

Răspunsul Ministerului Culturii este tipic pentru felul în care au reuşit multe ministe­re să scape de responsabilităţi, prin aşa-zisa descentralizare: “Ministerul Culturii nu poate promova direct toate siturile arheologice din România, având în vedere numărul acestora – în prezent, sunt cunoscute pes­te 14.000 de situri arheologice – dar şi posibilităţile financiare reduse”, dar precizează că sprijină prin cofinanţare activi­tăţile de cercetare arheologi­că, în cazul în care instituţiile de cercetare solicită acest lu­cru. Reprezentanţii Ministeru­lui Culturii consideră că auto­rităţilor administraţiei publice locale le revine obligaţia prin­cipală de a promova obiective­le de patrimoniu din aria de competenţă, ministerul pu­tând sprijini iniţiativele lo­cale, în limita bugetului propriu. “În cazul sitului arheologic de la Corneşti-Iarcuri, instituţia or­ga­nizatoare a cercetării arheo­logice, Muzeul Banatului, se află în subordinea Consiliului Ju­deţean Timiş”, mai spun repre­zentanţii Ministerului Culturii.

Cu alte cuvinte, soluţiile tre­buie căutate şi găsite la nivel lo­cal. Nu este singurul caz de acest gen, ci mai degrabă o regulă încetăţenită în ultimii ani. “Chiar dacă, prin lege, Pri­măriile au primit responsabili­tăţi legate de paza şi întreţi­ne­rea acestor situri, majoritatea sunt constrânse de bugetul lo­cal, pentru că, până la urmă, dincolo de bunele intenţii, totul se reduce la bani”, spune ar­heo­logul Florin Draşovan, care face parte din colectivul Secţiei de Arheologie a Muzeu­lui Banatului. Acesta admite, însă, că au fost şi Primării cu ca­re muzeul a colaborat foarte bi­ne, “pentru că au încercat să fa­că tot ce le stătea în putin­ţă pentru conservarea şi paza siturilor arheologice din zonă. Aş putea să menţionez, de pildă Primăriile Sânandrei şi Foeni.”

În lipsa banilor pentru pază, săpăturile arheologice neautorizate au împânzit judeţul

Degradarea siturilor arheo­logice timişene este accentuată în Timiş nu doar de lipsa de re­acţie a multor autorităţi de re­sort şi de penuria de finanţări disponibile, ci şi de lipsa unor minime măsuri de protecţie şi pază. Teoretic, mergând pe ar­gumentul descentralizării, Mi­nis­terul Culturii a delegat spre Primăriile comunale responsabi­li­tatea păzirii obiectivelor din lista de monumente istorice. Cum multe din Primăriile timi­şene ajung după jumătatea anu­lui să constate că nu mai au bani de salarii, iar o bună parte din Posturile de Poliţie rurale au efective de doi lucrători, care trebuie să acopere situaţia infrac­ţională din comună şi din trei – patru sate aparţinătoare, majo­ritatea siturilor arheologice, mai ales cele din zone izolate, ră­mân fără pază.

Iar rezultatele acestor poli­tici în domeniul protejării mo­nu­mentelor istorice sunt vizibi­le. Arheologii Muzeului Bana­tu­lui spun că au fost multe situaţii în care, în momentul în care au făcut săpături arheologice în judeţ, s-au trezit cu căutători de comori, care filau respectivele locaţii. Conform arheologilor, unele dintre cele mai vizate lo­caţii pentru săpături neautori­za­te sunt cele de la Corneşti, Parţa, Igriş şi Dudeştii Noi. Unii căutători au detectoare de me­ta­le extrem de performante. Evi­denţa acestor posesori de detec­­toare e ţinută de Poliţie, iar când au fost prinşi în flagrant, le-a fost confiscată aparatura. Cu toate acestea, săpăturile arheologice neautorizate continuă.

Pe lângă căutătorii de co­mori, multe situri arheologice, inclusiv din lista monumentelor istorice, sunt ameninţate de pro­iectele lucrărilor de infrastruc­tură făcute fără să se ţină sea­ma de potenţialul arheologic al unor zone.

Nu în ultimul rând, mai sunt primari care fac proiecte locale sau repartizări de parcele pentru construcţie fără să ţină seama de siturile arheologice din zonă.

Conform unor arheologi ti­mişoreni, unele Primării fac de­mersuri de acest gen, solicitând puncte de vedere cu privire la unele amplasamente. La Şag, la Fibiş, de exemplu, tot timpul s-a cerut opinia arheologilor Mu­zeu­lui Banatului în astfel de ca­zuri. Însă cei mulţi primari nu ţin cont de aceste “detalii”. 

Sărăcie la Primării

Majoritatea Primăriilor co­munale care au în raza de aco­perire situri arheologice spun că resursele alocate pentru pa­za şi amenajarea acestora lip­sesc cu desăvârşire.

La Remetea Mare, de e­xemplu – unde figurează pe lis­ta monumentelor situl arheo­logic cu punctul “Gomila lui Ga­bor” şi două aşezări, una din e­poca medievală timpurie, iar alta din mileniul I înaintea erei noastre –, reprezentanţii Pri­măriei spun că nu s-au primit în ultimii ani bani de la Ministerul Culturii pentru conservarea sau paza acestor obiective. “Nu ni s-au alocat fonduri pentru con­ser­varea sau paza siturilor ar­heologice. Şi se vorbeşte doar despre necesitatea promovării şi întreţinerii acestor situri, fă­ră să se aloce vreun leu, pro­babil doar pentru că unii factori de răspundere de pe plan cen­tral sunt mereu în campanie electorală. De unde să scoatem fonduri pentru siturile arheolo­gice, când nu avem bani pentru drumuri şi şcoli? În anii trecuţi primeam un buget de peste şap­te miliarde de lei vechi. Acum abia ne-au fost alocate două mi­liarde, şi pretenţiile şi cheltuie­lile cresc de la an la an”, spune Venus Oprea, primarul co­munei Şag.  

Cert este că, în prezent, de existenţa multor obiective din lista celor 333 de monumente istorice timişene din judeţ, printre care se regăsesc şi situri arheologice, nu ştiu, probabil, nici unii factori locali cu compe­tenţe în domeniu.

Cetatea turcească de pă­mânt de la Alioş, Tell-ul din Bu­covăţ, Cetatea Morisena, din Ce­nad, Câmpul de tumuli, din Checea, necropola din zona “La Picioroane”, din Hodoni, forti­ficaţia medievală, din Opatiţa sunt tot atâtea obiective care, bine puse în valoare, ar putea face din Timiş o zonă mult mai atractivă din punct de vedere turistic.

Din păcate, pentru întreţi­ne­rea şi restaurarea acestora e nevoie de sume care, de cele mai multe ori, depăşesc cu mult posibilităţile administraţiilor locale. De aceea, singura spe­ranţă rămân granturile euro­pe­ne şi finanţările bugetare date de Ministerul Culturii, prin Insti­tutul Naţional al Patrimoniului. “Planul Naţional de Restaurare este principalul program al Mi­nisterului Culturii şi Patrimo­niului Naţional prin care se alo­că fonduri provenite de la buge­tul de stat pentru lucrări de re­staurare a patrimoniului arhi­tectural din România. Numărul mare de obiective care necesită intervenţii urgente de con­soli­dare a structurii de rezistenţă, restaurare a componentelor de arhitectură sau artistice, com­parativ cu sumele alocate de la bugetul de stat şi nesemnifica­tiva participare la cofinanţarea lucrărilor de către proprietari a determinat conceperea si utili­zarea de noi criterii pentru sta­bilirea priorităţilor, in finanţa­rea lucrărilor din Programul Na­ţional de Restaurare”, preci­zează conducerea Institutului Naţional al Patrimoniului. Totul e ca lista de priorităţi să cu­prindă mai multe obiective din Timiş, pentru a nu mai exista cazuri în care se contabilizează o alocare de fonduri pentru un obiectiv din Timiş doar odată la trei ani.