La Timişoara este readusă în discuţie înfiinţarea Universităţii Metropolitane. Rectorul Universităţii de Vest din Timişoara, proaspăt ales, anunţă că este dispus să-şi pună la dispoziție mandatul pentru realizarea ei.

Strategii universitare regândite

În condițiile intensificării în ultimii ani a interacțiunilor dintre instituțiile academice la nivel internațional, a creșterii presiunii asupra universităților de a-și dovedi eficiența și productivitatea, dar mai ales în condițiile dezvoltării unei piețe a muncii extrem de competitive,

Universitățile încep să regândească strategiile prin care își pot întări statutul și crește reputația.

Reprezentanţii Universităţii de Vest din Timişoara spun că universitatea viitorului nu mai este o entitate singulară, ci aduce laolaltă mai multe forțe și care se bazează în esență pe două elemente, excelența și diversitatea. Context în care unificarea universităților a devenit o abordare din ce în ce mai frecventă, impunându-se nu ca o soluție de supraviețuire, ci ca răspuns adaptativ la creșterea competitivității la nivel global și a nevoii de cunoaștere, comunicare și dezvoltare.

Experiențe de acest gen, spune rectorul UVT, prof. univ. dr. Marilen Pirtea, se pot observa în Ungaria (unde, în 2000, a avut loc unificarea universităților din Debrecen), în Franţa, unde, foarte recent, s-a format universitatea reunită din Grenoble, în Olanda, Germania, Marea Britanie, Finlanda, China, Australia USA.

Ca orice experiență, adaugă el, și aceasta include aspecte pozitive, dar și câteva provocări.

Avantaje

Marilen Pirtea afirmă că sunt mai multe avantaje decât dezavantaje, de la rațiuni financiare. Printre avantajele strategice pe termen lung aminteşte „factorii economici (se salvează bani), factorii de impact (regional, național și internațional), factorii de raționalizare și consolidare care duc la creșterea calității actului educațional și factorii de sinergie între educație și cercetare. Beneficiile unificării universităților dintr-un oraș sau dintr-o regiune sunt în esență de ordin academic (educație și cercetare), economic și administrativ”.

La nivel academic, adaugă rectorul UVT, un prim avantaj îl reprezintă eliminarea programelor duplicat, prin unificarea programelor de studii ale mai multor universități. Sau diversificarea profilelor academice, rezultată prin unirea unor instituții care se completează una pe cealaltă, care poate întări poziția noii instituții pe piața educației superioare naționale și internaționale, atrăgând mai mulți studenți, venind în întâmpinarea nevoilor acestora, prin crearea unor oferte educaționale adecvate noilor tendințe de pe piața forței de muncă. Nu în ultimul rând, mai spune Marilen Pirtea, studenții vor beneficia de oferte de programe masterale și doctorale comune, fie prin compatibilizarea unor programe existente, fie prin dezvoltarea de noi oferte educaționale.

La nivel de viață a campusului universitar, spune rectorul UVT, s-ar rezolva în bună parte problema cazării şi a costurilor acesteia.

De asemenea, prin unificarea universităților dintr-un oraș sau dintr-o regiune s-ar forma o comunitate Alumni remarcabilă, care ar facilita accesul studenților la oferta națională și internațională de locuri de muncă, ar crea oportunități de învățare, dezvoltare profesională și mentorat, ar sprijini unele proiecte, acțiuni de lobby la niveluri decizionale înalte naționale și internaționale, ar facilita atragerea de fonduri prin consultanță și servicii furnizate actorilor din mediul socio-economic și, nu în ultimul rând, ar transmite exemple de bună practică și trasee de dezvoltare profesională de succes.

Tot la nivel academic, mai spune Marilen Pirtea, dar pe componenta de cercetare, se poate ajunge la creșterea calității cercetării, la poziționarea merituoasă a noii universități în rankingurile internaționale, stimulând publicațiile atât cantitativ, cât și calitativ. În plus, pe lângă poziționarea superioară în clasamente, avantajul pe partea de cercetare a unificării universităților este și gradul ridicat de satisfacție al cercetătorilor: „Cu toții cunoaștem frustrarea provenită din faptul că nu găsim parteneri pentru proiectele pe care dorim să le avansăm sau că dorim sa realizăm echipe interdisciplinare pentru a aborda complex problema care face obiectul cercetărilor noastre, dar nu cunoaștem care sunt acele persoane din alte specializări sau profile pe care le-ar putea interesa problematica și care au preocupări în zona de interes.”

Utilizarea în comun a infrastructurii de cercetare oferă şi ea avantaje logistice și reduce din costuri, iar formarea, dezvoltarea și consolidarea unor echipe care ar reuni specialiști recunoscuți în domeniul lor, dar care activează în universități diferite sunt tot atâtea plusuri ale unificării universităților.

Din punct de vedere al beneficiilor de ordin economic, deși efectele se văd în timp, nu imediat, unificarea universităților economisește bani și, mai important, investește bani inteligent. „Evident că această strategie consumă multe resurse pentru activități de planificare, coordonare și pentru infrastructură, mai ales în faza de implementare, dar pe termen lung efectul este de a economisi bani”, explică rectorul UVT.

Provocări

În privinţa provocărilor, afirmă Marilen Pirtea, uneori unificarea universităților poate constitui o sursă serioasă de stres, antrenând teama și sentimentul de insecuritate. Argumentând: „Tensiunile care pot apărea sunt legate în general de aspecte, cum ar fi predominanța predării sau a cercetării, diferențe între profilele de competențe sau valori ca independență versus atașament/identitate. În special în cazul unificărilor în care principalul scop este de a crește integrarea și colaborarea academică (mizând pe similarități), aceste tensiuni par a fi mai mari decât în cazul unificării unor instituții complementare academic (mizând pe puterea diferențelor)”.

O altă provocare, una dintre cele mai puternice opinează rectorul UVT, este ciocnirea a două culturi organizaționale diferite care promovează – la nivel explicit, dar mai ales la nivel implicit, nondeclarativ – norme, atitudini și comportamente diferite. „De asemenea, statusul diferitelor departamente și facultăți, scopurile personale care intră în conflict cu cele organizaționale, conflictul între tendința naturală de a menține status-quo-ul și tendința de a profita cât mai mult de pe urma unificării sunt tot atâtea obstacole care pot apărea în procesul de unificare a universităților”, adaugă Marilen Pirtea.

Ca o dovadă a bunei credințe și a spiritului constructiv în care eu, dar sunt convins că și UVT în plan instituțional, privim acest deziderat – crearea Universității Metropolitane a Timișoarei,

Acesta se declară dispus să-şi pună la dispoziție mandatul de rector, de curând reconfirmat, pentru realizarea acestui proiect revoluționar, „poate cel mai important din ultimele două decenii. Momentul actual este extrem de propice pentru o asemenea inițiativă, întrucât universitatea pe care o conduc este singura dintre cele patru instituții de învățământ superior de stat în care procesul de alegere a rectorului a fost finalizat.”

Înfiinţarea unei universităţi mitropolitane este un proiect mai vechi. În 2011, în mandatul lui Daniel Funeriu, Ministerul Educaţiei şi Cercetării anunţa că încurajează modelul vestic al consorţiilor universitare şi că universităţile care vor fuziona vor primi finanţări suplimentare, ideea a fost agreată, cel puţin declarativ, de conducerile a două universităţi timişorene, Politehnica şi Universitatea de Medicină şi Farmacie. Au fost anunţate negocieri, ba chiar şi un referendum, de către Medicină, prin care să se solicite şi să se afle punctul de vedere atât al cadrelor universitare, cât şi al sindicatelor şi studenţilor. La scurt timp, însă, de acest proiect s-a ales praful.