Potrivit ultimului Eurobarometru din domeniul muncii, România are un procent extrem de ridicat de angajaţi cu remuneraţie parţială în plic – respectiv 7%, faţă de media Uniunii Europene, care este de 3%. Fenomenul muncii la gri, mult mai greu de depistat decât munca fără forme legale, nu poate fi nici măcar aproximat în România, unde nici nu există statistici în acest sens, nici pentru Timiş, nici pentru alte zone.

Muncă ce ocoleşte fiscalizarea

Ultimul Eurobarometru legat de piaţa europeană a muncii, publicat zilele trecute, arată că aproximativ 11% dintre europeni admit că, în anul precedent, au cumpărat bunuri sau servicii care implică muncă la negru, în timp ce 4% recunosc că ei înşişi au fost plătiţi la negru, în schimbul unei munci fără forme legale. În plus, 3% au fost plătiţi parţial în numerar de către angajatori, prin aşa-zisa remuneraţie în plic.

“Acestea sunt câteva dintre constatările unui sondaj Eurobarometru, care arată că munca la negru continuă să fie larg răspândită în Europa, deşi amploarea şi percepţia problemei variază de la o ţară la alta”, precizează reprezentanţi Comisiei Europene.

Potrivit Eurobarometrului, România face parte dintre statele membre cu procent ridicat de “angajaţi cu remuneraţie în plic”, fiind înregistrat un procent mult mai mare decât media înregistrată în U.E. 7% dintre români au recunoscut că primesc o parte din remuneraţie în plic, faţă de media U.E., de 3%.

Cel mai ridicat procent este în Letonia, cu 11% , însă aceasta este ţara în care a fost înregistrată şi cea mai importantă descreştere a numărului acestor angajaţi (16%), se mai arată în sondajul european.

Conform acestui Eurobarometru, efectuat în cele 28 de state membre, 60% dintre respondenţi indică faptul că preţurile mai mici au reprezentat principalul motiv pentru achiziţionarea de bunuri sau servicii care implică muncă la negru, iar 22% menţionează că au făcut-o ca favoruri pentru prieteni. Totodată, jumătate dintre cei care au recunoscut că au lucrat la negru au menţionat avantajele pentru ambele părţi ca fiind principalele motive pentru care au acceptat acest lucru, 21% au invocat dificultatea de a găsi un loc de muncă cu forme legale, 16% – percepţia că impozitele sunt prea mari, iar 15% – absenţa altor venituri.

“Europenii cheltuie o sumă anuală medie în valoare de 200 de euro pe bunuri sau servicii care implică muncă la negru, în timp ce suma anuală medie câştigată de cei care lucrează la negru este de 300 de euro. Reparaţiile şi renovările locuinţelor (29%), reparaţiile auto (22%), curăţenia locuinţelor (15%) şi produsele alimentare (12%) sunt cele mai solicitate bunuri sau servicii care implică muncă la negru. Europenii lucrează la negru cel mai mult în următoarele sectoare: reparaţii şi renovări ale locuinţelor (19%), grădinărit (14%), curăţenie (13%) şi îngrijirea copiilor mici (12%)”, se mai arată în sondaj.

Ţările care înregistrează cel mai mare procent de angajaţi la negru (11%) sunt Letonia, Olanda şi Estonia, iniţiatorii sondajului precizând că există diferenţe naţionale importante cu privire la atitudinile şi percepţiile privind semnificaţia muncii la negru, precum şi la natura şi volumul serviciilor implicate.

Comisarul European pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune, László Andor, a subliniat că efectele muncii la negru nu implică doar faptul că lucrătorii sunt expuşi la condiţii de muncă periculoase şi la câştiguri mai mici, ci şi faptul că ea privează guvernele de venituri şi subminează sistemele de protecţie socială. “Este necesar ca statele membre să pună în aplicare politici pentru a descuraja munca la negru sau pentru a încuraja transformarea ei în muncă cu forme legale şi să conlucreze mai îndeaproape pentru a combate acest flagel. Acesta este motivul pentru care, în luna aprilie, Comisia Europeană va propune lansarea unei platforme europene pentru prevenirea şi descurajarea muncii la negru, care ar îmbunătăţi cooperarea între inspectoratele de muncă şi organismele responsabile de asigurarea respectării legislaţiei din întreaga Europă”, mai spune comisarul U.E. pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune.

Munca la gri, doar aproximată în România

Deocamdată, Eurobarometrul este singura indicaţie numerică a proporţiei la care a ajuns în România munca la gri. Şi aceasta pentru că datele în acest sens ale Ministerului Muncii lipsesc cu desăvârşire, fiind prezentate doar cele privind munca la negru.

Conform acestora, anul trecut, în Timiş, Inspectoratul Teritorial pentru Protecţia Muncii a realizat peste 4.000 de acţiuni de control, în urma cărora au fost depistaţi peste 600 de angajaţi fără forme legale, lucru care arată că munca la negru nu reprezintă un fenomen izolat. Totodată, au fost date 1.200 de sancţiuni, dintre acestea 784 fiind amenzi, a căror valoare cumulată a depăşit cinci milioane de lei. 

Despre muncă la gri nu se spune însă, nimic. “Munca la gri poate părea o soluţie reciproc avantajoasă, însă nu e deloc aşa, în cazul angajaţilor cel puţin. În momentul pensionării îşi vor da seama că au pierdut destul de mult acceptând acest mod de plată”, spune Ştefan Gogoşanu, liderul timişean al Confederaţiei Sindicale Cartel Alfa.