După o lungă perioadă de linişte, zilele trecute a fost anunţată destructurarea unui grup de criminalitate organizată care realiza export de obiecte de patrimoniu. În lipsa unui control vamal efectiv la graniţa cu Ungaria, desfiinţat odată cu integrarea în UE, se poate estima că acest caz e doar vârful aisbergului.

Trafic de artefacte 

În baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Timiş, poliţiştii Serviciului de Investigaţii Criminale, cu sprijinul luptătorilor din cadrul Serviciului pentru Acţiuni Speciale, au declanşat, în dimineaţa de 11 septembrie, percheziţii domiciliare pe raza judeţelor Timiş, Hunedoara şi Mehedinţi, în casele unor persoane bănuite de export ilegal de obiecte de patrimoniu. Acţiunea a vizat trei persoane bănuite că, în perioada iunie – august, ar fi deţinut şi încercat să valorifice, în ţară şi în străinătate, bunuri din patrimoniul cultural mobil. Ancheta Poliţiei urmăreşte depistarea şi ridicarea bunurilor, a căror valoare este de peste un milion de euro.

“Se cercetează încercarea de a valorifica peste graniţă a unui vas neolitic şi a unei viori”, ne-a declarat Ion Braşoveanu, procuror general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel. Persoanele vizate de anchetă sunt cercetate pentru spălare de bani, export ilegal de obiecte de patrimoniu şi tăinuire în această speţă.

Activităţile se desfăşoară cu sprijinul poliţiştilor de la Inspectoratele Mehedinţi şi Hunedoara, iar la documentarea cazului s-a beneficiat şi de sprijinul SRI.

Monumente istorice lăsate în paza Domnului

Timişul figurează în evidenţa Ministerului Culturii cu 333 de monumente istorice răspândite în tot judeţul – de la conace boiereşti, la clădiri istorice şi situri arheologice extrem de valoroase. TIMPOLIS a atras atenţia în repetate rânduri asupra faptului că mai puţin de 5% dintre monumentele istorice au beneficiat în ultimii zece ani de alocări decente de fonduri pentru reamenajare sau punere în valoare din punct de vedere turistic. O altă problemă care rezultă din această penurie de fonduri este şi lipsa pazei la obiectivele istorice. Ministerul Culturii a delegate, în multe cazuri, spre Primăriile comunale responsabilitatea păzirii obiectivelor din lista de monumente istorice, dar cum mare parte din acestea nu au fonduri suficiente, iar o bună parte din Posturile de Poliţie rurale au efective de doi lucrători, care trebuie să acopere situaţia infracţională din comună şi din trei – patru sate aparţinătoare, majoritatea monumentelor istorice, mai ales cele din zone izolate, nu sunt supravegheate.

Situaţia aceasta nu putea rămâne fără consecinţe, astfel că au fost foarte multe situaţii în care, la locurile în care se efectuau săpături arheologice, şi-au făcut apariţia căutătorii de comori. În ultimii ani, şi în Timiş s-au înregistrat săpături neautorizate, mai ales la Corneşti, Parţa, Igriş şi Dudeştii Noi. De regulă, spun anchetatorii, căutătorii de comori au detectoare de metale extrem de performante şi că evidenţa acestor posesori de detectoare e ţinută de Poliţie, iar când au mai fost prinşi în flagrant, li s-a confiscat această aparatură. Timişul atrage căutătorii şi traficanţii ilegali de obiecte de patrimoniu prin faptul că este un judeţ plin de situri arheologice valoroase, dar şi de obiecte de cult şi de artă bisericească extrem de vechi şi valoroase, multe păzite insuficient sau deloc, dar şi prin faptul că este judeţ de frontieră, din care se pot exporta uşor obiectele de patrimoniu însuşite ilegal.

Arheologii cu ani buni de şantier la activ susţin că urmele căutărilor neautorizate sunt vizibile la foarte multe situri arheologice valoroase, şi asta nu doar în judeţ. “Zona de interes maxim rămâne cea a cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei. Şi chiar dacă acest fenomen al căutării neautorizate a devenit riscant în zonă, din cauza pazei instituite, tentaţia continuă să rămână mare pentru cei specializaţi în traficul ilegal de obiecte de acest gen. Săpături neautorizate se fac şi în Caraş-Severin, unde s-au făcut descoperiri importante, la o serie de castre romane. Din păcate, primii care află despre descoperiri sunt colecţionarii, apoi, eventual Poliţia, în ultimă instanţă şi noi, când suntem chemaţi la expertize”, spune arheologul Florin Draşovean, de la Muzeul Banatului, din Timişoara.

O situaţie greu de reglementat

După momentul aderării României la UE, traficul transfrontalier de obiecte de patrimoniu, favorizat de lipsa oricărui control la graniţă, a luat proporţii pe care autorităţile doar le intuiesc.

Pentru bunurile de patrimoniu care sunt scoase legal din ţară, administratorii sau proprietarii lor trebuie să obţină de la Direcţiile Judeţene de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional certificate de export, în care să precizeze foarte clar motivul scoaterii din ţară şi data la care respectivul obiect de patrimoniu va fi repatriat. Frecvenţa eliberării acestor documente variază de la lună la lună. Există şi luni foarte aglomerate, în care în care se cer şi 150 de astfel de certificate de export, în Timiş, dar există şi luni când nu există nicio solicitare de acest gen. Însă majoritatea traficanţilor de obiecte de patrimoniu mobil nu se obosesc să ceară certificate de export, pentru că riscul de a fi prins la ieşirea din ţară cu un astfel de obiect este egal cu zero.

Dacă în anii precedenţi aderării, cu precădere în zona Cenad, Vama găsea în mod constant obiecte de patrimoniu extrem de valoroase – icoane vechi, obiecte de culte, manuscrise foarte vechi, bijuterii, obiecte de artă –, în ultimii ani Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara nu a mai făcut astfel de descoperiri. De atunci asemenea capturi au devenit o raritate, pentru simplul motiv că, odată cu integrarea, la punctele de trecere nu se mai realizează control vamal decât în mod excepţional, la pont. Ceea ce nu înseamnă că fenomenul exportului de obiecte de patrimoniu a dispărut.

Experţii în domeniu spun că este greu de estimat gradul de ramificare şi specializare al pieţei negre autohtone specializate pe aceste obiecte. Însă cu siguranţă, pe plan extern, există interes şi colecţionari dispuşi să plătească sume fabuloase pentru artefacte de valoare, iar intermediarii români care îi aprovizionează probabil că nu riscă mare lucru.

Dacă în cazul altor reţele infracţionale organizate de trafic de droguri sau persoane, ramificarea face ca poliţiştii sau procurorii să obţină informaţii, pe care să le valorifice ulterior prin interceptări şi filaje, în cazul căutătorilor de comori se lucrează de multe ori individual sau în cerc restrâns, ceea ce complică mult o eventuală anchetă. În plus, detectoarele de metale pot fi cumpărate cu uşurinţă chiar şi de pe site-uri de anunţuri, iar autorizarea ca deţinător al unui astfel de aparat se realizează după achiziţie, fiind probabil ignorată de posesorii care vor să le utilizeze pentru căutări neautorizate. Aceştia riscă de cele mai multe ori doar confiscarea detectorului, iar perspectiva câştigurilor care pot fi obţinute din traficul cu obiecte de patrimoniu este de natură să îi motiveze să persevereze.

Obiecte dacice trecute peste graniţă cu parafe false

În urmă cu trei ani a fost semnalat un caz de export masiv de obiecte de patrimoniu mobil, despre care nu s-a vorbit deloc pe plan local, deşi avea legătură cu Timişul.

În acest scandal au fost implicaţi o serie de arheologi de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva şi ai Direcţiei Judeţene pentru Cultură Hunedoara. Funcţionarii respectivi au fost trimişi în judecată pentru trafic cu obiecte de patrimoniu, alături de reprezentanţii a două societăţi comerciale din Timişoara, care au făcut exportul. În mod ilegal, cadre din conducerea Direcţiei Judeţene pentru Cultură Hunedoara au eliberat, după cum spun procurorii, 18 certificate de export pentru 16.779 de bunuri din patrimoniul cultural mobil cu destinaţia Italia. Pentru ca obiectele să poată fi trecute peste graniţă, s-a omis întocmirea expertizei muzeografice, în vederea declanşării procedurii de clasare din oficiu a bunurilor în patrimoniul cultural naţional. Pentru că firmele exportatoare aveau sediul în Timişoara, unele certificate de export s-au dat ilegal în locul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Timiş, cele două societăţi exportând ilegal aproape 20.000 de bunuri culturale, dintre care circa 3.000 nu figurează pe niciun certificat de export. Au fost trecute în acest fel peste graniţă nu doar vestigii arheologice, ci şi tablouri, litografii, rame de icoane şi de tablouri, oglinzi, ceasuri, penduluri, ceramică sau mobilier vechi.

“Reprezentanţii celor două firme au găsit în judeţul Hunedoara, din câte se pare, ceea ce n-au găsit în Timiş: tarife mai mici pentru certificatele de export şi, mai ales, înţelegere pe bani puţini”, spuneau, atunci, procurorii hunedoreni care s-au ocupat de caz.

În acest dosar au fost trimise în judecată cinci persoane, care au fost însă achitate de magistraţii Judecătoriei Deva. Procurorii nu au fost deloc mulţumiţi cu soluţia dată, şi au atacat-o cu recurs. În prezent dosarul, în care parte e Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Culte Patrimoniu Hunedoara a fost redeschis la Judecătoria Deva, funcţionarii implicaţi în această reţea de trafic fiind acuzaţi de abuz în serviciu în formă calificantă.