Corina Untilă: „Ne-am prins de braţe, cântând «Deşteaptă-te, române» şi ne-am îndreptat spre soldaţi. Au început însă să tragă”

În 17 Decembrie 1989, la Timişoara începuse măcelul după ce s-a dat dispoziţie ca împotriva manifestanţilor să fie folosite muniţia de război. Printre răniţii acelei zile a fost şi Corina Untilă, elevă în ultimul an de liceu.

 

În seara acelei zile, s-au dus lupte între manifestanţi şi militari, în apropierea actualului sediu al Prefecturii şi Consiliului Judeţean Timiş, unde se afla Comitetul Central de Partid, şi în zona Podului Decebal. Acolo s a fost împuşcată şi Corina Untilă, care atunci avea 18 ani şi era elevă la Colegiul Naţional Bănăţean. Se afla şi ea în coloana de manifestanți care se îndrepta spre Podul Decebal. În urmă împușcării a rămas cu un plămân și o bucată de ficat lipsă.

La capătul străzii ne aşteptau un TAB şi trei rânduri de soldaţi. Era clar că nu vom putea trece de ei. Ne-a spus comandantul lor să mergem acasă şi oamenii au spus: «Suntem fraţii voştri, de ce faceţi asta?». Ne-am prins de braţe şi am început să cântăm «Deşteaptă-te, române» şi ne-am îndreptat spre ei. Şi atunci au început să tragă. Eram cu un coleg de la şcoală, pe care îl ştiam din vedere. A zis «hai să fugim, că ăştia chiar trag». Nu aveam unde să fugim pentru că într-o parte era Bega, iar în cealaltă un gard foarte înalt pe care nu puteam să îl sărim şi în spate erau oameni peste tot. M-am întors spre coleg şi i-am spus «Unde să fugim?», iar în acel moment m-au împuşcat şi pe mine. Am rămas în picioare, am pus mâna la spate, am văzut sânge şi mi-am dat seama că am fost împuşcată. Din acel moment nu mai ştiu exact ce s-a întâmplat. Ştiu că cineva m-a tras de mână şi am căzut. Am început să respir greu, să îmi fie foarte sete şi aveam o transpiraţie rece. Aveam în cap doar că trebuie să ajung la spital. M-am ridicat la un moment dat, nu cred că se mai trăgea, că altfel m-ar fi nimerit. Cum aveam în cap că trebuie să ajung la spital, m-am îndreptat în spatele coloanei de manifestanţi să rog pe cineva să mă ducă la spital”, povestea Corina Untilă presei, în urmă cu câţiva ani.

A fost transportată la Spitalul Judeţean, de un om din mulţimea adunată în stradă. În maşină a mai fost un tânăr care avea în el cinci gloanţe, o femeie „care avea creier pe păr”, şi un alt bărbat fost împuşcat pe sub bărbie, căruia îi ieşise glonţul prin faţă, după cum povestea Corina. „Ne-am ţinut de răni să nu pătăm maşina omului. Ulterior, l-am căutat pe cel care ne-a dus cu maşina la spital, l-am găsit, era un domn în vârstă, de etnie germană, care a spus că vrea să plece din ţară. Probabil a şi făcut-o”, a mai spus Corina Untilă.

A stat în spital până în 27 decembrie 1989, când a fost externată la cerere. „Probabil a intrat glonţul de-a latul, pentru că era gaura foarte mare la intrare. M-au operat atunci, în 17 decembrie, în zona ficatului, apoi m-au ţinut în comă indusă. Era atinsă coasta 11, ficatul şi plămânul. Fiind tânără şi sănătoasă, am scăpat”, îşi amintea Corina Untilă.

Abia după aproximativ un an i-a fost scos glonţul, care a fost împins de corp în omoplatul drept. Corina Untilă a avut de suferit tot restul vieţii, după acea traumă. În ultimii ani a fost măcinată de un cancer. Dar ea spunea că a meritat tot efortul ei şi al camarazilor ei: „Poporul român şi România au avut de câştigat foarte mult ca transformare, pornind de la patriotism, de la identitate şi libertate. Pentru noi, libertatea e un lucru comun acum, dar înainte nu era deloc aşa.” Corina Untilă s-a stins din viaţă în 17 noiembrie anul acesta, la vârsta de 48 de ani.

În finalul alocuţiunii susţinute ieri seară, pe scena Operei Naţionale din Timişoara, pentru a comemora cei 30 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, preşedintele Klaus Iohannis a dat citire câtorva cuvinte ale Corinei Untilă: „Corina s-a stins discret, cu o lună în urmă. Ea a descris cândva cum nu se poate mai bine legătura dintre generaţia ei minunată, care pentru apărarea unor mari cauze a făcut sacrificiul suprem, şi generaţia de astăzi, care păstrează vii aceleaşi valori: «În Decembrie 1989 am câştigat libertate, o nouă identitate ca popor, demnitate şi patriotism. Văd toate acestea la noua generaţie, generaţia Facebook, şi mă bucură faptul că ei duc mai departe idealurile Revoluţiei Române din Decembrie 1989»”.

 

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis