Analfabetismul funcţional este un fenomen îngrijorător în toată Europa, dar despre care în România se vorbeşte extrem de puţin. Am încercat să aflăm de la reprezentanţii Inspectoratului Şcolar JudeţeanTimiş cum procedează autorităţile din Educaţie pentru a le stimula elevilor interesul pentru lectură. Prima întrebare adresată a fost: mai există liste de lecturi obligatorii în învăţământul preuniversitar?

Doar o oră de lectură distinctă, pe săptămână, în clasele I – IV

România se situează pe unul dintre locurile codaşe din Europa la abilităţile la lectură ale elevilor evaluaţi în cadrul celei mai recente testări PISA, din 2012.

Am încercat să aflăm care este rata analfabetismului funcţional în Timiş, dar şi în ţară şi care sunt măsurile luate în şcolile de la noi pentru corijarea acestor probleme. Printr-o adresă trimisă conducerii ISJ Timiş, am întrebat concret:

Mai există liste de lecturi obligatorii în învăţământul preuniversitar?

La ce cicluri de învăţământ sunt valabile: primar, gimnazial, liceal?

Există o astfel de listă general valabilă pentru fiecare an de studiu?

În cazul în care nu mai sunt aceste liste de lecturi obligatorii, cum sunt determinaţi elevii să citească şi cum sunt verificaţi de către cadrele didactice?

A analizat ISJ Timiş rata analfabetismului funcţional în rândul elevilor?

Ce măsuri a luat ISJ Timiş pentru diminuarea ratei analfabetismului funcţional?

Răspunsul primit, care poartă semnătura inspectorului şcolar pentru învăţământul primar Ioan Franţ şi cea a inspectorului şcolar pentru Limba şi literatura română Gheorghe Bloancă, face trimitere la conţinutul unor documente de uz intern. În cuprins, ne-au fost furnizate o serie de informaţii referitoare la modul în care responsabilii din învăţământ caută să le stimuleze elevilor apetitul pentru lectură şi să îi încurajeze să îşi exerseze abilităţile în domeniu. Nicio referire explicită, însă, la fenomenul analfabetismului funcţional manifestat în rândul elevilor.

Cât despre măsurile întreprinse la clasă în vederea stimulării interesului pentru lectură, reprezentanţii ISJ Timiş le enumeră pe cele care vizează îmbunătăţirea competenţelor de lectură ale elevilor. Potrivit informaţiilor transmise rezultă că, în cazul claselor I – IV, este alocată în programa şcolară o oră de lectură distinctă în orarul săptămânal, iar programa prevede şi citirea zilnică a unor texte, la clasă, pentru elevii din clasele I şi a II-a, atât de către cadrul didactic, cât şi de către elevi. În vreme ce, pentru elevii claselor a III-a şi a IV-a, măsurile constau în recomandări adresate elevilor de a citi texte literare şi nonliterare, pe lângă lecturarea, la clasă sau în perioada de pregătire a temelor, a informaţiilor aferente materiilor studiate.

În privinţa existenţei unor liste de lecturi obligatorii recomandate elevilor din ciclul primar, reprezentanţii ISJ Timiş precizează că programa nu mai prevede recomandarea unor liste cu lecturi suplimentare.

Ni se transmite că acestea vor fi introduse, din nou, pentru elevii din ciclul primar, în noile programe şcolare, după cum urmează: pentru elevii claselor a III-a, începând din anul şcolar 2015 – 2016, iar pentru elevii claselor a IV-a, începând din anul şcolar 2016 – 2017.

Pentru elevii din clasele de gimnaziu şi de liceu, reprezentanţii ISJ Timiş spun că există liste semestriale care cuprind lecturi literare obligatorii, liste care sunt întocmite de profesorul de specialitate, în funcţie de nvelul de pregătire şi de cerinţele educaţionale specifice fiecărui colectiv de elevi în parte.

„Colţul cărţii”, măsură de stimulare a interesului pentru lectură

În ceea ce priveşte modalităţile prin care se încearcă stimularea interesului elevilor pentru lectură, măsurile indicate de către reprezentanţii ISJ Timiş se înscriu într-un registru teoretic, a cărui aplicabilitate este extrem de dificil de cuantificat.

Într-un limbaj inflexibil, care comunică destul de puţin pe fond, ni se precizează că „noul curriculum şcolar al disciplinei Limba şi literatura română pentru ciclul primar creează, prin ansamblul obiectivelor de referinţă, o hartă echilibrată a ceea ce înseamnă competenţă de comunicare la această vârstă, iar activităţile de învăţare recomandate au fost selectate astfel încât să fie de tip productiv, să ofere o motivaţie intrinsecă pentru învăţare şi să aibă un sens pentru copil. Prin statutul lor orientativ, ele lasă învăţătorului libertatea de a le utiliza selectiv, de a le adapta la grupul de elevi cu care lucrează”…

Măsurile concrete indicate vizează, pentru elevii claselor a III-a, lecturarea unor cărţi de grup, citirea individuală a unor poveşti, memorarea, din proprie iniţiativă, a unor poezii sau ghicitori, confecţionarea unor mini-cărţi pe teme familiare sau întocmirea de către elevi a unui „Abecedar al clasei”, prin folosirea unor planşe de colorat, exerciţii de anticipare a evenimentelor sau a finalului unei poveşti din care s-a lecturat la clasă cu voce tare un fragment, o serie de activităţi desfăşurate în biblioteca şcolii, completarea de către elevi a unor jurnale de lectură, amenajarea şi actualizarea unui colţ al cărţii în fiecare sală de clasă, jocuri de rol cu tematici, precum „La librărie” sau „Toneta cu reviste”.

Pentru elevii claselor a IV-a sunt prevăzute activităţi care constau în realizarea unui jurnal personal de lectură, cu menţionarea titlului cărţii şi a numelor personajelor literare, precum şi transcrieri ale unor fragmente din textele, ghicitorile sau poeziile citite, realizarea unei colecţii de poveşti, individuale sau comune, care să cuprindă scurte rezumate, scrise de mână sau la calculator, ale lecturilor parcurse, precum şi ilustrarea grafică a acestora de către elevi, prezentarea orală a unor poveşti lecturate sau memorarea, din proprie iniţiativă, a unor poezii sau ghicitori, autodictări cu autoevaluare sau cu evaluare în pereche, recomandarea unor poveşti colegilor sau repovestirea unui text citit, cu accentuarea unor anumite evenimente şi informaţii.

Ministerul Educaţiei tace în privinţa analfabetismului funcţional

Am încercat să aflăm şi un răspuns cu privire la procentul actual al analfabetismului funcţional, la nivel naţional, dar şi la nivelul fiecărui judeţ în parte, de la reprezentanţii Ministerului Educaţiei.

Reprezentanţii ministerului nu au oferit, până în acest moment, niciun răspuns. Reprezentanţii Biroului de presă al MECS ne-au îndemnat, însă, să căutăm date statistice pe pagina de internet a UNESCO şi a Institutului Naţional de Statistică, întrucât, ne-au informat aceştia, în România nu ar fi fost finalizate studii complete cu privire la acest fenomen în rândul elevilor.

În aceste condiţii, singurele date care ar putea oferi o reprezentare orientativă asupra analfabetismului funcţional sunt cele oferite de rezultatele testelor PISA. Rezultate aferente anului 2012, care plasează România pe una dintre poziţiile codaşe ale clasamentului ţărilor membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Potrivit acestora, aproape 40% din elevii români au dificultăţi în a lectura şi înţelege un text. Potrivit datelor furnizate pe pagina de internet a OCDE, abilităţile de lectură ale fetelor sunt mai ridicate decât cele ale băieţilor, cu aproximativ 40 de puncte.

În testarea realizată în anul 2012 au fost incluşi aproximativ 510.000 de elevi, cu vârsta medie de 15 ani, proveniţi din 65 de ţări, dintre care doar 34 de ţări sunt membre ale OCDE. Testele PISA sunt teste aplicate elevilor cu vârsta de 15 ani, menite să evalueze capacitatea şi abilităţile acestora de a opera cu informaţiile dobândite pe parcursul şcolarizării în domenii cum sunt Lectura, Matematica şi Ştiinţele. Analiza comparată a statisticilor disponibile la nivel european denotă faptul că, în Uniunea Europeană, rata analfabetismului funcţional s-a situat în creştere după anul 2000. Testarea PISA efectuată în 2012 a relevat, la nivelul Uniunii Europene, o uşoară ameliorare a acestei situaţii, procentul elevilor cu rezultate slabe la lectură scăzând, de la 24,1%, cât a fost înregistrat în 2006 şi 19,7%, în 2009, la 17,8% în 2012.