Printr-un apel lansat de la tribuna Parlamentului, Ministerului Culturii i s-a reamintit de soarta bisericilor de lemn din Timiş. Care, în lipsa unor minime fonduri pentru conservare şi restaurare, riscă să dispară. Până acum apelurile făcute pe această temă nu au sensibilizat guvernanţii.

Un tezaur arhitectural

Conform declaraţiei comune făcute săptămâna trecută în Camera Deputaţilor, în fapt o pledoarie pentru salvarea bisericilor de lemn din Banat, în România se păstrează în jur de 1.440 de biserici de lemn, construite înainte de 1918, din nefericire întreţinute şi puse în valoare la modul superficial. Aproximativ 650 dintre ele se află în Transilvania şi Banat (jumătate din numărul celor existente după Primul Război Mondial), peste 490 sunt în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea şi mai mult de 300, în Moldova. Multe biserici de lemn păstrează obiecte şi inscripţii care, luate împreună, creează o adevărată arhivă a satelor româneşti.

În majoritatea bisericilor de lemn se ţin slujbe şi astăzi şi tot de existenţa lor se leagă şi păstrarea unor obiceiuri şi tradiţii străvechi. Un loc aparte în acest tezaur arhitectural îl au cele 16 biserici de lemn din zona Făgetului. Acestea au o arhitectură aparte; nu seamănă cu cele din Transilvania sau cu cele din restul ţării, iar o parte dintre ele păstrează scrierile cu litere chirilice pe pictura interioară. Cele 17 biserici de lemn din zona Făget au, însă, o notă comună, dată de materialul din care sunt ridicate, tehnica de construcţie şi desfăşurarea planimetrică. Cele mai multe au hramul Cuvioasa Parascheva.

De regulă, bisericile au fost înălţate în centrul aşezării, adeseori pe un loc mai înalt, ferit de inundaţii, iar în jurul lor s-a înfiinţat cimitirul. Deşi multe sunt monumente istorice de categoria A, ele se află în afara circuitelor turistice, tocmai din cauza lipsei infrastructurii: drumuri, puncte de cazare, trasee marcate.

În acest sens, Direcţia Silvică Timiş a lucrat la reabilitarea prin fonduri europene a unui drum forestier, care va deschide un circuit turistic nou, de aproape 50 de kilometri, în zona Făget.

“Această salbă de monumente unice necesită, multe dintre ele, o restaurare temeinică şi urgentă, prin lucrări de consolidare a structurii de rezistenţă, a acoperişurilor şi prin recondiţionarea picturii interioare, în principal, datând din secolul al XVIII-lea. Piatra mai poate aştepta, dar lemnul, nu, unele dintre aceste nestemate nepreţuite ale arhitecturii populare religioase fiind în prag de prăbuşire”, se arată în declaraţia citită de la tribuna Parlamentului.

Semnatarii apelului atrag atenşia că în postul Paştelui, Biserica de lemn din Povergina, construită în 1782, a căzut pradă flăcărilor lăsate nesupravegheate de localnicii care curăţau miriştile. Ei reamintesc şi că, restaurate şi puse în valoare, bisericile de lemn din Ţara Făgetului,  importante obiective din patrimoniul istoric, cultural şi religios naţional, pot constitui o veritabilă atracţie locală şi pot intra în circuitul turistic religios.

Deputatul PSD Dorel Covaci, fost primar al Făgetului, care a realizat apeluri pe această temă către Guvern, este de părere că dispariţia sau distrugerea acestor monumente de arhitectură izolate sau anonime constituie o breşă imensă în întreg ansamblul arhitectonic din care fac parte, dar şi o pierdere enormă, rămasă nedescoperită, pentru cultura românească. “În jurul bisericilor de lemn s-au constituit comunităţile creştine din sate şi târguri, dar şi primele aşezăminte monahale, singurele centre de cultură ale secolelor trecute”, mai spune Dorel Covaci.

Lucrări în aşteptare

Conform Arhiepiscopiei Timişoara, din totalul de 16 biserici de lemn istorice din zona Făgetului, şapte sunt incluse în programul de restaurare şi conservare iniţiat de Ministerul Culturii şi Cultelor. Acestea sunt Biserica “Cuvioasa Parascheva”, din Poieni, comuna Pietroasa, Biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, din Zolt, comuna Fârdea, Biserica „Sfântul Ioan Teologul”, din Bulza, comuna Margina, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din  Groşi, comuna Margina, Biserica „Cuvioasa Parascheva”, din Băteşti, oraşul Făget, Biserica „Cuvioasa Parascheva”, din Margina, şi Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, din Dubeşti, comuna Ohaba Lungă.

“Principalele lucrări ce trebuie executate la cele şapte biserici sunt de conservare – restaurare prin refacerea infrastructurii, rigidizarea pereţilor, revizuirea şi restaurarea grinzilor, a bolţilor şi a tavanelor, refacerea turnurilor, a şarpantelor şi a învelitorilor de sită, tratamente biologice şi ignifuge, amenajări exterioare, instalaţii electrice şi montarea de paratrăsnete”, spun reprezentanţii Arhiepiscopiei Timişoara, care menţionează că restaurarea bisericilor de lemn de pe raza Protopopiatului Făget este o doleanţă mai veche a Arhiepiscopiei, “întrucât acestea dau mărturie despre viaţa şi  credinţa în Dumnezeu a înaintaşilor noştri, şi totodată reprezintă un tezaur de mare preţ pentru cultura şi arta bisericească din Banat.”

Până acum, însă, aceste apeluri nu par să fi impresionat structurile de profil guvernamentale, cum e Secretariatul de Stat pentru Culte. În ultimii ani, acesta a repartizat sume modeste către Timiş, deşi suma alocată la nivel naţional nu a fost una mică. Pentru construirea şi repararea lăcaşurilor de cult şi pentru sprijinirea activităţilor de asistenţă socială ale cultelor religioase prin Legea Bugetului de Stat pe anul 2015 a fost alocată suma de 41.198.000 de lei.

“Fondurile pentru restaurarea bisericilor vechi sunt repartizate de către Secretariatul de Stat pentru Culte. E posibil să se mai aloce fonduri şi de la Ministerul Culturii, dar nu foarte rar. Secretariatul de Stat pentru Culte nu consult Patriarhia pe această temă, a repartizărilor de fonduri pentru proiecte prioritare”, ne-a declarat părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

Reabilitări parţiale

Timişul se poate mândri cu câteva dintre cele mai preţioase biserici de lemn din ţară. Cele 23 de biserici de lemn – 16 în zona Făgetului, patru în Lugoj, două în Timişoara şi una în Cebza –, toate declarate monument istoric, fac parte din lista de obiective protejate a UNESCO.

11 dintre acestea au fost cuprinse, încă din 2010, în Programul Naţional de Restaurare, derulat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, prin Institutul Naţional al Patrimoniului. Banii alocaţi nu au fost însă suficienţi pentru a restaura toate lăcaşurile de cult care au nevoie de renovări şi consolidări. Pentru reabilitarea a şapte biserici de lemn au fost alocaţi în 2012 între 160.000 şi 170.000 de lei, pentru fiecare lăcaş de cult în parte. Aceşti bani au fost folosiţi pentru lucrări de proiectare şi de conservare-restaurare, aceasta însem­nând consolidarea structurii de rezis­tenţă, schimbarea fundaţiilor, înlo­cuirea şindrilei de pe aco­perişuri. De ase­menea, au fost alocaţi bani şi pentru asistenţă tehnică de spe­cialitate pen­tru conservarea şi restau­rarea picturii pe lemn. Rămân însă o serie de biserici care par să fi fost uitate definitiv. 

Pe lista bisericilor timişene vechi, care au nevoie rapidă de renovare, pentru a nu se prăbuşi, se regăseşte biserica de lemn din satul Dragomireşti, aparţinător de comuna Ştiuca. Toată arhiva parohiei, cu registre de stare civilă cu o vechime de două secole, zace acoperită de praf şi roasă de şoareci.

La fel, biserica de lemn din satul Coşeviţa, aparţinător de Margina, construită în 1776, care poartă hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, se află într-o stare avansată de degradare. În aceeaşi situaţie este şi biserica de lemn din Crivina de Sus, comuna Pietroasa, construită în anul 1676. Deşi este unul dintre cele mai reprezentative lăcaşuri de cult din Banat, realizate din lemn, şi, totodată, cel mai vechi, se află într-o stare avansată de degradare. Acoperişul este extrem de degradat, liliecii zburând nestingheriţi prin naos şi altar.

Biserica din Jupâneşti, cocoţată în vârful unui deal, pare uitată de mult de lume şi de autorităţi. Sau cel puţin asta deduci privindu-i acoperişul. Din cele cinci straturi de şindrilă, nu au mai rămas decât bucăţile de metal ruginit înfipte într-o fâşie scorojită de lemn. Şi, totuşi, de lume nu e uitată. Este una dintre puţinele biserici din lemn în care încă se mai oficiază slujbe religioase, în special la sărbătoarea hramului şi la procesiunile de înmormântare. Cu toate acestea, nu a intrat, încă, în reabilitare.

În această situaţie este greu de înţeles pe ce criterii sunt acordate finanţările pentru reabilitarea acestor lăcaşuri de cult. Detaliile acestea nu sunt cunoscute pe plan local. Reprezentanţii Mitropoliei Banatului spun că la nivel local se fac nişte propuneri pentru acordarea de fonduri pentru reabilitarea acestor biserici de lemn, pe baza unor expertize făcute de către persoane specializate pe astfel de lucrări de restaurare. Lista cu propuneri este înaintată Ministerului Culturii, care decide însă unde va aloca fondurile disponibile.