Anual, aproape 1.000 de români mor în accidente

Numărul accidentelor rutiere se menţine constant. În ciuda numeroaselor acţiuni de prevenire, conştiinţa multora dintre şoferi nu pare să poată fi „trezită” de ceva. Şi, totuşi, este nevoie de aceste imbolduri din partea poliţiştilor rutierşti? Nu e oare responsabilitatea fiecărui şofer în parte?

Acţiuni de prevenire pe bandă rulantă

DCF 1.0Auzim frecvent despre campanii de conştientizare a conducătorilor au­to, aşa-numitele acţiuni de prevenire, iniţiate de Poliţia Rutieră. Toate, gândite cu un singur scop: diminuarea numărului accidentelor.

Poliţiştii de la Serviciul Poliţiei Rutiere Timiş au iniţiat, anul trecut, numeroase acţiuni de prevenire a ac­cidentelor, axate pe mai multe linii. De exemplu, acţiuni care au vizat com­ba­terea indisciplinei pietonale, acţiuni ce au vizat diminua­rea numărului de ca­zuri de neacorda­re de prioritate pieto­nilor ori respecta­rea vitezei legale.

Iar aceste acţiuni de prevenire ale po­liţiştilor rutierişti au avut rezultate bune în 31 decembrie 2012, statistica arăta că au fost înregistrate scăderi şi în privinţa numărului de accidente, şi al persoa­nelor decedate şi al celor rănite grav.

Trendul acesta pozitiv s-a resimţit şi la nivel naţional. Statisticile Direcţiei Poliţiei Rutiere arată că numărul acci­dentelor a fost în scădere. Dacă în 2011 au fost înregistrate 3.939 de accidente, în 2012, numărul acestora a scăzut la 3.334. O situaţie similară se înregis­trează în privinţa numărului victimelor accidentelor. Anul 2011 s-a încheiat cu un 846 de oameni decedaţi în coliziuni rutiere şi 3.743 de răniţi grav. În anul 2012, numărul persoanelor decedate a scăzut la 778, însă al celor care grav rănite a fost uşor mai ridicat: 3.786.

În Timiş, principala cauză a produ­cerii accidentelor a rămas viteza. Dacă în 2011, în judeţ au murit 19 oameni, iar 23 au fost răniţi grav în cele 27 de ac­cidente grave comise pe fondul vitezei prea mari, anul trecut, 15 persoane şi-au pierdut viaţa şi 23 au fost rănite grav într-un număr similar accidente care au avut aceeaşi cauză. După viteză, ca­re reprezintă 19% din cauza acci­den­telor, următoa­rea a fost traversarea neregulamen­ta­ră a pietonilor, întâlnită în proporţie de 17%, urmată de nea­cordarea de priori­tate acestora, în 8% din cazuri, şi, în 3%, de conducerea sub influenţa alcoolului.

De ce doar Poliţia e responsabilă?

Nu am înţeles, însă, un lucru. De ce doar Poliţia Rutieră este responsabilă să facă astfel de acţiuni de prevenire? Şi de ce este vinovată doar Poliţia Ru­tieră atunci când numărul de accidente o ia razna? Pentru că opinia publică aş­teaptă ca Poliţia Rutieră să rezolve, singură, aceste neajunsuri, acuzând poliţistul pentru numărul ridicat ale evenimentelor din trafic. Ceea ce se uită este că responsabilitatea pentru aceste drame îi aparţine în exclusivi­ta­te şoferului. Într-o majoritate covâr­şitoare, evenimentele din tra­fic nu sunt altceva decât consecinţele unor decizii luate de nişte oameni ires­ponsabili – fie de a se urca beţi la volan, fie de a con­duce ignorând regulile de circulaţie, fie de a accelera iresponsa­bil, fie de a se urca la volan deşi nu au le­gal această calitate, fie de a nu acorda prioritate de trecere ori prioritate pieto­nilor, fie… De ce trebuie să vină Poliţia să reamin­tească toate regulile acestea?

Print Friendly, PDF & Email