Punerea în aplicare a deciziei Ministerului Culturii privind demontarea bucată cu bucată a pieselor care compun stăvilarul descoperit în zona şantierului CBC, din Piaţa 700, a stârnit revolta unui consilier local şi a unui arhitect. Cei doi au au protestat la şantierul CBC, alături de 20 de timişoreni, pentru a lua atitudine faţă de ceea ce consideră a fi nesocotirea trecutului şi violarea patrimoniului Timişoarei.      

Încep operaţiunile de mutare a stăvilarului descoperit în Piaţa 700

Istoria ecluzei descoperite pe şantierul din Piaţa 700, în timp ce se efectuau lucrări de construire a unui nou corp la ansamblul imobiliar din zonă, a intrat joi într-o nouă etapă. Se pregătesc operaţiunile de mutare a stăvilarului descoperit în Piaţa 700. Dezvoltatorul proiectului City Business Centre, S.C. Modatim Business Facility S.R.L., prin vocea managerului general Ovidiu Şandor, anunţă că, după decizia Ministerului Culturii cu privire la soluţia de conservare şi punere în valoare a vestigiilor, au început lucrările pregătitoare, şi anume scanarea 3D la înaltă rezoluţie a întregului ansamblu arheologic, compus din aproximativ 150.000 de elemente din cărămidă, 300 de blocuri de piatră şi 600 de piese din lemn, şi prelevarea de probe din fiecare tip de material de construcţie în parte. Rezultatele analizelor, susţine Ovidiu Şandor, au fost discutate de către experţii autorizaţi de Ministerul Culturii cu specialişti din Italia, Germania şi Coreea de Sud, în vederea alegerii celor mai bune soluţii de conservare. „Una din cele mai complexe operaţiuni va fi demontarea şi reconstituirea propriu-zisă a stăvilarului, compus din peste 150.000 de elemente unice. Este vorba despre un puzzle uriaş ce va fi demontat şi reconstituit, operaţiunea de salvare fiind în egală măsură complexă şi spectaculoasă. Cel târziu la finalizarea clădirii E, în primăvara anului 2015, stăvilarul va putea fi admirat în toată splendoarea sa, într-un veritabil punct muzeografic în aer liber, îmbogăţit cu o documentaţie ştiinţifică realizată de specialişti din cadrul Muzeului Banatului. Vom adăuga pe harta Timişoarei un mic, dar interesant punct de atracţie, redând oraşului un fragment din istoria sa care altfel ar fi rămas îngropat şi necunoscut ”, declară Ovidiu Şandor.

Prima etapă de salvare a ecluzei, anunţă dezvoltatorul imobiliar timişorean, va consta în demontarea bucată cu bucată a pieselor din lemn, piatră şi cărămidă, fotografierea acestora, numerotarea, ambalarea, transportul şi depozitarea lor într-un spaţiu pregătit în acest sens. Această operaţiune, declară reprezentanţii CBC, va fi realizată sub supravegherea arheologilor care vor documenta toate elementele identificate şi vor finaliza cercetarea arheologică a sitului.

Ovidiu Bozu, coordonatorul echipei de arheologi, declară că stăvilarul se află în pânza freatică, ceea ce face ca, odată ce a fost descoperit, elementele sale constructive să fie supuse degradării din cauza contactului cu apa şi aerul, dar şi din pricina unor incidente obiective, precum înfundarea canalizării oraşului din vara lui 2013 şi deversarea produsă în zona sitului, analizele realizate arătând iminenţa unui atac bacteriologic asupra lemnului. „De aceea, soluţia de scoatere la suprafaţă a vestigiilor, conservare şi reconstituire este salutară pentru punerea în valoare a întregului ansamblu”, declară Ovidiu Bozu.

O altă etapă va fi restaurarea şi conservarea pieselor ce alcătuiesc stăvilarul, ceea ce va presupune inclusiv fotografierea, documentarea, respectiv restaurarea şi conservarea corespunzătoare a tuturor elementelor până în momentul în care va fi pregătită viitoarea piaţetă special creată pentru amplasamentul final al stăvilarului. Această etapă va dura aproximativ şase luni.

Acuze de intervenţii ilegale asupra vestigiilor Timişoarei

Anterior momentului luării deciziei de către reprezentanţii Ministerului Culturii, consilierul local P.D.-L., Simion Moşiu pleda public pentru menţinerea ecluzei în locul în care a fost descoperită, ca o dovadă de respect faţă de istoria oraşului. Părerea i-a fost împărtăşită de arhitectul Valentin Luca, ambii insistând atât asupra valorii incomensurabile a vestigiului istoric, cât şi asupra valorii din perspectiva candidaturii oraşului la titlul de Capitală Culturală Europeană. Ambii au reclamat public miza economică foarte mare a deciziei.

Simion Moşiu a acuzat cu vehemenţă şi faptul că, între declaraţiile date în vara anului trecut de managerul City Business Center, Ovidiu Şandor, şi transferul de răspundere în identificarea unei soluţii finale înspre reprezentanţii Direcţiei de Patrimoniu din Ministerul Culturii s-au îngrămădit o seamă de interese fără nicio legătură cu apărarea intereselor oraşului. Aceasta în vreme ce arhitectul Valentin Luca avertiza că demolarea ilegală a monumentelor istorice reprezintă caz penal şi acuza că pe şantierul CBC ar fi căzut sub lamele buldozerelor, fără niciun fel de autorizaţie de demolare, mai multe contragărzi. “Acest sit aparţine unei familii mult mai mari, care se cheamă familia Timişoarei. Şi eu, ca timişorean, n-am absolut niciun chef să-i las pe aceşti domni să-şi bage excavatoarele în acest sit, cum au făcut din 2006 până acum (…) Dânşii spun că au avut autorizaţie. N-au avut autorizaţie. Au avut doar o descărcare arheologică. Dar descărcarea arheologică nu ţine loc de autorizaţie de demolare. Vorbim aici de două – trei contragărzi care au fost construcţii, au fost edificii, care s-au demolat fără autorizaţie de demolare. Demolarea ilegală a unui monument este caz penal”, declara, în octombrie 2013, Valentin Luca. Acesta preciza că, încă înainte de demararea lucrărilor în zonă, i-a atenţionat pe reprezentanţii investitorului asupra a ceea ce vor descoperi acolo, suprapunând peste zonă o veche hartă militară a cetăţii Timişoarei datând din 1808.

Investitor: “Statul român este incapabil să îşi asume financiar preluarea ecluzei” 

Arhitectul Vlad Gaivoronschi, implicat direct în realizarea proiectului, a replicat însă că arhitectul Valentin Luca nu cunoaşte legile, insistând asupra faptului că au fost respectate toate legile care prevedeau descărcarea arheologică.

Contactat pentru a formula o opinie, imediat după ce au fost lansate public primele semnale de alarmă referitoare la distrugerea stăvilarului, reprezentantul investitorului Ovidiu Şandor, Daniel Crainic, reprezentantul investitorului, a apreciat că acesta este un fals subiect şi a declarat că “oricare dintre soluţii ar fi selectată, lucrarea se va efectua pe cheltuiala antreprenorului, pentru că Statul român nu îşi permite să suporte costurile unei astfel de lucrări”.

În urma săpăturilor din vara anului trecut, făcute la fundaţia celei de-a cincea clădiri din cadrul CBC, au fost descoperite o serie de vestigii. Printre acestea, un stăvilar construit în secolul al XVIII-lea de către administraţia habsburgică, foarte bine conservat, folosit în cadrul sistemului de apărare din jurul bastionului. Stăvilarul, construit din cărămidă, dale de piatră şi pavat cu lemn, avea rolul de evacuare a apei din şanţul de apărare a cetăţii.

Arheologul Alexandru Szentmiklosi admite că stăvilarul reprezintă un unicat din punct de vedere al construcţiei şi că el este foarte interesant pentru pasionaţii de inginerie militară şi de amenajări hidro. Zona inundată, mai spune acesta, era de 18 metri lăţime şi doi metri adâncime.

Chestionat despre modul în care au evoluat cercetările arheologice preventive, coordonatorul de şantier Ovidiu Bozu declară că „trinomul cercetători – constructori – beneficiari a funcţionat foarte bine” şi că, din punctul de vedere al cercetătorilor, „nu au existat constrângeri sau presiuni venite din partea reprezentantului investitorilor”.

Referindu-se la ceea ce s-a descoperit, arheologul Ovidiu Bozu a specificat că, în afară de dispozitivul hidrotehnic în sine, s-au găsit fragmente de cărămidă şi piatră purtând inscripţionate pe ele semnul crucii sau semnele caracteristice unor bresle de meşteşugari (mărci ale meşteşugarilor), ceea ce ar putea însemna, apreciază specialistul, că administraţia militară a epocii oferea de lucru breslelor.

În plus, mai spune Ovidiu Bozu, au fost găsite numeroase fragmente de ceramică, monede, fragmente de piele de încălţăminte sau bucăţi de material textil, dar şi sticluţe de medicamente, etichetate, şi care sunt în curs de analiză, pentru a se vedea dacă în interiorul lor s-a păstrat sau nu conţinutul original.