Fondul clasei, o practică uzuală şi la unele şcoli din Timişoara

Inspectorul şcolar general admite că nu există un cadru legal care să reglementeze gestionarea fondului clasei

Sala de clasaBani care se adună de la părinţi fără documente legale. Sume a căror destinaţie incertă ridică semne de întrebare. O solicitare de constituire într-un O.N.G., pentru  a conferi legalitate acestor sume colectate de la părinţi, rămasă însă fără niciun răspuns. Una peste alta, o seamă de probleme echivalente cu tot atâtea dubii de corectitudine, semnalate cu îngrijorare de părinţii unor elevi care învaţă la şcoli prestigioase din Timişoara.

 

Neregulile din învăţământ, un fenomen endemic?

Mediatizarea cazului învăţătoarei de la Şcoala Generală 10, din Bucu­reşti, înregistrată de un părinte în timp ce solicita sume de bani pentru cum­părarea de cadouri pentru cadrele di­dactice şi personalul şcolii, a readus în atenţia opiniei publice subiectul unor nereguli din sistemul românesc de învăţământ.

Discuţiile care s-au purtat în jurul acestei situaţii au funcţionat, se pare, pe principiul bulgărelui de zăpadă, iar valul de nemulţumire venit din partea părinţilor a scos la iveală un număr ma­re de nereguli, care s-au soldat, doar pâ­nă în acest moment, cu o serie de de­miteri ale unor manageri de şcoli din Bucureşti, dar şi cu o propunere din par­tea Ministerului Educaţiei de înfiin­ţare a unor comisii anticorupţie în fie­care şcoală.

Pe de altă parte, însă, tentativele de generalizare la care s-au dedat mulţi dintre cei care au opinat pe marginea subiectului au fost considerate de către cadrele didactice şi de către liderii sindicali din învăţământ drept abordări menite să decredibilizeze întreaga breaslă, inclusiv pe acele cadre didac­tice care înţeleg să îşi practice în mod onest meseria.

Rapiditatea cu care s-a ajuns însă la demararea de anchete şi la înlocui­rea unor directori din mai multe insti­tu­ţii de învăţământ din Bucureşti, dar şi faptul  că numeroşi părinţi din întrea­ga ţară au îndrăznit să evoce public situaţii legate de vehicularea într-o manieră ilegală a unor sume de bani destinate unor plăţi tăcute în sistemul de îmvă­ţământ de stat relevă, totuşi, că vorbim despre un fenomen în şcolile de stat din România.

Fondul clasei, bani nefiscalizaţi

Laurentiu Stefanescu, vicepresedinte Forta Civica„Am solicitat de mai multe ori să se creeze un O.N.G. sau să se găsească un cadru legal pentru colectarea acestor bani. Cu dovezi clare care să ateste scopul în care ei au fost utilizaţi. Pentru că, altfel, o dată că aceşti bani sunt nefiscalizaţi, ceea ce nu e în regulă, şi apoi că nimeni nu ştie ulterior care a fost destinaţia exactă a acestor sume. Toate solicitările mele de până acum au rămas însă fără rezultat”.

Laurenţiu Ştefănescu

Subiecte considerate aproape tabu sunt aduse din nou în discuţie, de această dată cu referire concretă la cazul unor instituţii de învăţământ din Timişoara.

 „Copilul meu este înscris într-una din clasele step by step din cadrul Şco­lii Generale nr. 19 din Timişoara. Am ales acest gen de învăţământ tocmai pentru că e altfel şi am zis că le oferă copiilor mai multe condiţii pentru dez­voltarea personală. Şi la Generală 19, la fel ca în multe alte şcoli din Ro­mânia, se adună bani pentru fondul clasei, în fiecare trimestru. Ne-au fost solicitaţi acum, destul de recent, 50 de lei. Nu se pune problema că e o sumă co­vârşitor de mare. Şi nu mă împo­tri­vesc ideii de a utiliza aceşti bani în beneficiul copiilor. Am solicitat însă de mai multe ori, chiar şi la şedinţele cu pă­rinţii, să se creeze un O.N.G. sau să se găsească un cadru legal pentru co­lectarea acestor bani. Cu factură şi chi­­tanţă, cu înscrisuri doveditoare. Cu do­vezi clare care să ateste scopul în care ei au fost utilizaţi. Pentru că, altfel, o dată că aceşti bani sunt nefiscalizaţi, ceea ce nu e în regulă, şi apoi că nimeni nu ştie ulterior care a fost destinaţia lor exactă. Toate solicitările mele de până acum au rămas însă fără re­zul­tat”, spune Laurenţiu Ştefănes­cu, părintele unui băieţel de zece ani, în­scris în una dintre clasele cu predare step by step din cadrul Şcolii Generale 19 din Timişoara.

Dan Ionaş, părintele unui alt co­pil înscris la aceeaşi şcoală, declară că încă de când cei mici au fost în clasa în­tâi, s-au adunat de la părinţi fonduri într-un aşa numit fond al clasei şi/sau al şcolii. „Eu, anul acesta, nu am dat ba­nii pentru că nu mi se pare legală co­lectarea lor. Să nu mă înţelegeţi gre­şit, nu am nicio problemă legată de a da bani care să fie folosiţi pentru copilul meu, pentru educaţia lui, dar a da nişte bani, fără a şti apoi unde se duc şi în ce scop sunt folosiţi, asta mi se pare o problemă. Dacă s-ar găsi de către aso­ciaţiile de părinţi o manieră legală de a aduna aceşti bani, aş da cu plăcere. Dar, deşi acum doi ani, dacă îmi amin­tesc bine, am dat banii care mi s-au solicitat, nu am văzut nicio chitan­ţă”, afirmă Dan Ionaş.

Care adaugă şi că, mergând la una dintre şedinţele cu părinţii, a văzut că, la intrarea în sala de curs, era afişată o listă pe care erau specificate numele copiilor care nu au contribuit cu bani la fondul clasei: “Nu aş putea spune cine a afişat acea listă, pentru că nu ştiu. Cert este însă că, din opt elevi câţi erau pe listă la momentul şedinţei, peste câteva zile au mai rămas trei, printre care şi băieţelul meu. Pentru că eu nu am dat acei bani”.

Dan Ionaş apreciază că motivaţia oferită acum în mod oficial, după me­diatizarea cazului învăţătoarei din Bu­cureşti, reclamată că aduna bani pen­tru cadouri destinate cadrelor didac­tice şi angajaţilor şcolii, este cel puţin neconvingătoare, căci se prevalează de ambiguităţile legale.

Am văzut la televizor recent pe di­rectoarea unei şcoli din Bucureşti ca­re argumenta că nu profesorii sunt de vină, ci părinţii, care au hotărât să adune banii aceia. Dar eu nu cred că ei, părinţii, au hotărât aşa, de capul lor, să adune nişte bani, fără ca nimeni să nu le fi solicitat. Eu, personal, mai am un exemplu, pentru că am şi o fiică, la Liceul de Arte Plastice, şi vă pot relata şi o situaţie cu care ne-a confruntat acolo”, povesteşte părintele.

Acesta precizează că, după ce fosta clădire a Liceului de Arte Plastice a fost câştiga­tă în instanţă de vechii proprietari, Pri­măria nu a mai putut plăti chiria soli­citată de aceştia şi liceul a trebuit să se mute. „Aceasta s-a în­tâmplat undeva în octombrie – noiem­brie 2013, oricum du­pă începerea anului şcolar. Copiii n-au făcut atunci şcoală şapte – zece zile, ce­ea ce nu mi se pare normal. Timp în ca­re s-au mutat în clă­direa Colegiului de Vest, unde funcţio­nează acum, prac­tic, două licee, cu pro­file complet dife­rite, lucru care îi expune la nişte situaţii uşor aberante. Am fost solici­taţi atunci de către ca­dre­le didactice, care ne-au transmis mesaje prin inter­mediul copiilor, să dăm fiecare părinte bani, atât cât pu­tem, pentru ca muta­rea să se poată produce mai repede şi să se reia cursu­ri­le. Nu, nu am fost obli­gaţi să dăm acei bani, ni s-a transmis doar să dăm, cei care putem, atât cât putem”, mai spu­ne Dan Ionaş.

Acesta adaugă că, în percepţia sa, problema reală, în ambele situaţii re­latate, nu este aceea legată de investi­rea unor sume de către părinţi în be­neficiul  propriilor copii, ci de faptul că aceşti bani sunt complet nefiscalizaţi: “Nu am văzut vreo chitanţă pentru aceşti bani pe care părinţii sunt solici­taţi să îi dea. Am fost de faţă, la clasa băieţelului la acea şedinţă cu părinţii la care unul dintre părinţi a propus înfiin­ţarea unui O.N.G. Un alt părinte, care este avocat, s-a oferit chiar să se ocu­pe de procedurile de înfiinţare. Dar nu ştiu de ce această propunere a rămas fără niciun rezultat. Singurele chitanţe pe care le-am văzut au fost, zilele tre­cute, două chitanţe colective, pe care cineva le-a lăsat pe un raft, la intrare, în faţa clasei, dar despre care nu ştiu exact ce anume reflectau”.

Nicio plângere înregistrată oficial, la Inspectoratul Şcolar Timiş

Cornel PetromanContactat telefonic, directorul Şco­lii Generale nr. 19, profesorul Claudia Muntean, declară că nu au existat pâ­nă în acest moment sesizări pe adresa conducerii instituţiei venite din partea părinţilor nemulţumiţi şi că „părinţii se organizează singuri, în cadrul comite­tului de părinţi, în scopul adunării de fonduri”. Care este însă destinaţia a­cestor fonduri, cine le solicită şi cine le utilizează sau cine este cel chemat să dea seama pentru cheltuirea acestor bani rămân în continuare aspecte ne­clare, pentru că legea, avea să ne con­firme şi inspectorul şcolar general Cor­nel Petroman, „nu conţine reglemen­tări financiare clare pe acest subiect”.  

Nu avem până în acest moment nicio plângere pe această temă de la părinţi. Dacă vom avea pe viitor, asta nu pot să anticipez”, spune directorul Şcolii Generale nr. 19 din Timişoara.

Întrebat dacă în Timiş au fost sem­nalate situaţii similare celei din Bucureşti, inspectorul şcolar general, prof. dr. Cornel Petroman, a declarat că nu au existat, dar că a fost discutată situaţia învăţătoarei din Capitală în şedinţele cu directorii de şcoli din Ti­miş, care au fost atenţionaţi, o dată în plus, că “niciun cadru didactic nu tre­buie să se implice în colectarea de fon­duri de la părinţi”.

În plus, spune inspectorul şcolar general, în acest mo­ment „nu există reglementări financia­re care să asigure un cadru bine definit din punct de vedere legal în care să se poa­tă opera cu astfel de sume de bani adu­nate de la părinţi. Aceştia pot aduna anu­mite fonduri, cum se numesc acestea e mai puţin important, şi care sunt des­tinate îmbunătăţirii, conservării sau dezvoltă­rii bazei materiale a şcolii”.

Aceste fonduri, mai spune Cornel Petroman, nu trebuie însă să fie mane­vrate de cadrele didactice, sin­gurii în măsură să le vehiculeze fiind membrii comitetelor de părinţi de la ni­vel de clasă sau de la nivel de şcoală. „Şi aces­te fonduri ar trebui colectate pe bază de factură şi chitanţă”, apre­cia­ză Cor­nel Petroman. Astfel încât orice chel­tuială făcută în beneficiul şcolii să poată fi dovedită, cu înscrisuri, părinţi­lor care au contribuit cu sume de bani.

Tot părinţilor din comitetele de părinţi le revine şi sarcina de a identifi­ca formulele de colectare şi cheltuire a banilor astfel adunaţi în beneficiul pro­priilor copii, după cum opinează in­spec­torul şcolar general, care mai spu­ne că „ar fi bine să existe forme legale de colectare a acestor fonduri, care pot proveni inclusiv din donaţii, spre exemplu”.

Print Friendly, PDF & Email