Cu toate că, prin specificul lor, cauzele de insolvenţă trebuie soluţionate cât mai repede, Justiţia română ar avea şanse în curând să intre în Cartea Recordurilor cu cel mai lung proces de insolvenţă, în cazul combinatului Solventul Timişoara. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată cu privire la durata foarte mare a acestui proces şi urmează să se pronunţe în curând pe această temă.

Un proces-maraton

Este greu de estimat care va fi finalul şi cu ce se va mai alege masa credală din ceea ce poate fi considerat cel mai lung proces de insolvenţă din istoria postdecembristă – cel vizând combinatul Solventul de la Timişoara.

Cert este că în 10 septembrie a fost fixat cel de-al 64-lea termen în acest proces, la termenul anterior, din 11 iunie, instanţa hotărând că amână, pentru a nu se ştie câta oară, cauza. Solventul Timişoara, care a intrat în procedură de insolvenţă în 1998, şi în procedura falimentului, din 15 martie 2003. 

Procedura reorganizării judiciare a fost deschisă ca urmare a hotărârii din 18 iunie 1998 a Tribunalului Timiş, devenită irevocabilă în 1999.

În 7 februarie 2002 a fost aprobat planul de reorganizare a combinatului, cu plata eşalonată a creanţelor pe o perioadă de trei ani, fiind numit un administrator judiciar, iar dosarul Solventul – pentru a fi înlăturate suspiciunile cu privire la obiectivitatea soluţionării cauzei – a fost strămutat de instanţa supremă la Tribunalul Alba, în 22 februarie 2002.

În 3 mai 2004, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului  Bucureşti a formulat o cerere de suspendare a procedurii falimentului, Executivul instituind la Combinatul Solventul Timişoara, pe o perioadă de trei ani, o procedură de supraveghere financiară, timp în care să se deruleze un program de restructurare şi redresare financiară.

Împotriva acestei cereri de suspendare, trei creditori au făcut contestaţie. În iunie 2007, dosarul a fost strămutat la Tribunalul Iaşi, care a fixat în acest dosar nu mai puţin de 62 de termene, ceea ce face ca procedura de insolvenţă a companiei din Timişoara să fie una dintre cele mai lungi din România.  

Reprezentantul unei firme care a vrut să achiziţioneze peste 80% din acţiunile deţinute de stat la Combinatul Solventul a reclamat Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg termenul nerezonabil de judecare a litigiului. Rămâne de văzut dacă intervenţia instanţei europene va duce la o soluţionare mai rapidă a acestui dosar, sau dacă totul se va termina cu alte despăgubiri pe care Statul român va trebui să le plătească pentru aceste mostre de justiţie de cursă lungă.

Printre creditorii din masa credală se numără AVAS, salariaţii combinatului, Petrom, Apele Române şi Regionala CFR Timişoara.

“Ce s-ar mai putea comenta la un proces de insolvenţă cu peste 60 de termene ? Din câte ştiu, combinatul rămăsese cu datorii şi către foştii angajaţi. Din punctul nostru de vedere, acest combinat putea funcţiona bine şi acum, şi nu trebuia pus pe butuci, aşa cum s-a întâmplat cu toată industria chimică românească. În prezent, scumpirea energiei electrice va da ultima lovitură industriei de profil şi ultimele combinate, care consumă multă energie, se vor închide. Cred că este o acţiune dirijată, cu scopul ca România să nu mai facă niciun fel de concurenţă pe piaţa europeană şi să rămână o simplă piaţă de consum”, susţine Ştefan Gogoşanu, liderul timişean al Cartel Alfa, confederaţie sindicală la care era afiliat şi fostul sindicat al combinatului Solventul.

Liderul sindical mai spune că s-a trecut mult prea uşor peste faptul că Solventul avea câteva secţii ultra-dotate de prelucrare a solvenţilor, în care s-au investit sume fabuloase, chiar înainte de închidere. “Doar din vânzarea metalelor dintr-o secţie de acest gen, cumpărătorul şi-ar fi putut scoate liniştit toţi banii daţi pentru privatizare. Nu s-a ţinut cont de importanţa strategică a acestui obiectiv care trebuia păstrat de către Stat, de conducta de legătură cu Pancevo sau de faptul că era poziţionat foarte bine, în apropierea gării”, mai spune liderul sindical timişorean.

Dezafectate generală

În ciuda semnalelor trase de presă şi a controalelor dese ale autorităţilor locale, procesul de dezafectare şi demolare de la Solventul a continuat ani buni, cu toate riscurile aferente din punct de vedere al mediului. Printre ultimele “realizări” legate de acest proces se numără demolarea unor clădiri istorice din zonă, cum e fosta Fabrică de spirt, construită în 1968. Inspectorii Primăriei s-au sesizat că demolările se fac ilegal şi au dispus imediat oprirea lucrărilor şi intrarea lor în legalitate în termen de şase luni.

Deşi Municipalitatea a solicitat clarificări legate de aceste demolări nelegale, în vederea clarificării neregulilor constatate, în termenul legal nu a venit nimeni să clarifice situaţia, motiv pentru care Primăria a aplicat o amendă de 50.000 de lei. Sancţiunea nu pare să fi avut vreun impact şi, la scurt timp, se descoperea, în zonă, efectuarea, fără acord de mediu, a unor excavaţii pentru dezgroparea conductei ce făcea legătura dintre Solventul şi combinatul Hi Pancevo.

Problema de care se lovesc, însă, şi autorităţile este ambiguitatea situaţiei legate de administrarea Solventului. Situaţia s-ar putea complica şi mai mult, în varianta în care ar avea loc un nou transfer de proprietate, existând informaţii legate de faptul că reprezentanţii Gazprom ar fi interesaţi de achiziţionarea Solventului şi aşteaptă finalizarea litigiilor legate de fosta întreprindere.

Aceeaşi situaţie neclară din punct de vedere al responsabilităţii se remarcă şi în privinţa unui depozit de substanţe periculoase, descoperit în incinta Solventul. Acum doi ani, cu ocazia controalelor făcute la Solventul, s-a găsit în mijlocul combinatului o adevărată bombă chimică. În clădirea fostei baze de cercetări a combinatului, s-a constatat că până în anul 2004 şi-a desfăşurat activitatea o societate care utiliza substanţe şi preparate chimice periculoase. Substanţele respective sunt expirate, iar ambalajele lor, deteriorate.

Povestea acelei clădiri este destul de complicată. A fost preluată de BKP Trust Invest, după care a fost predată, mai departe, unei alte societăţi, Genetim Chemical, care lucra cu substanţe chimice periculoase. Ulterior, această firmă a dat faliment, iar toate stocurile de substanţe au rămas pe loc.

Pe amplasamentul Solventul, unde există încă în rezervoare subterane cantităţi mari de reziduuri de solvenţi, în urmă cu câţiva ani, mai precis în momentul privatizării, un întreprinzător avusese ideea construirii unui viitor ansamblu rezidenţial, deşi, fără o ecologizare riguroasă şi de durată, impactul acelui mediu pentru sănătatea viitorilor locatari ai respectivului ansamblu imobiliar, rămas, din fericire, pe hârtie, ar fi fost unul grav. La un moment dat, din cauza faptului că la Solventul continuau să fie semnalate noi şi noi dezafectări făcute fără toate autorizaţiile necesare, Ministerul Administraţiei şi Internelor a primit sesizări de la mai mulţi parlamentari de Timiş, care solicitau verificarea motivului stagnării anchetării ilegalităţilor de la fostul combinat. În aceste interpelări se arăta că, deşi autorităţile au aplicat amenzi de sute de mii de lei pentru neregulile constatate în ceea ce priveşte nerespectarea legislaţiei de mediu, iar Poliţia a deschis dosar penal, reprezentanţii combinatului au continuat procesul de dezafectare a utilajelor, dar dosarul penal a rămas nefinalizat.

MAI a răspuns acestor interpelări, precizând că aspectele sesizate fac obiectul unui dosar penal instrumentat de Serviciul Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase, din cadrul Poliţiei Timiş, în prezent, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara. În acest dosar se fac cercetări legate de infracţiunea de continuare a activităţii după dispunerea încetării acesteia.

Totodată, în 2012 lua amploare un alt scandal în zonă, odată cu acuzaţiile legate de faptul că o parte a liniei de cale ferată strategică de interes naţional de lângă fosta platformă Solventul a fost tăiată abuziv de angajaţii firmei care administrează spaţiul fostului combinat. Acuzaţia a venit din partea unei societăţi din Timişoara specializate pe depozitarea cerealelor, care spunea că, din cauza dezafectării liniei cale, nu mai poate efectua transporturi pe acel tronson. Se solicitau măsuri urgente, întrucât, spuneau reprezentanţii fir­mei, prin dezafectare, transportul produselor destinate inter­venţiilor operative devine impo­sibil, siguranţa lor este periclitată, iar acti­vitatea celor trei societăţi este pusă în pericol. Tronsonul dezafectat este parte a unei linii strategice de interes naţional, iar dezafectarea şi distru­gerea acestuia aduce grave prejudicii Statului Român, spuneau reprezentanţii firmei care au făcut sesizarea. Poliţia a arătat că situaţia sesizată se confirmă, dar cazul a rămas tot în cercetare.