Dacă actuala conducere a Ministerului Justiţiei va lua decizia de a distruge arhiva fostului SIPA – Serviciul Independent pentru Protecţie şi Anticorupţie al Ministerului Justiţiei, aşa cum se vehicula recent, se vor pierde definitiv şi datele adunate în anii 2000 – 2006, în cazul retrocedărilor controversate de imobile de la Timişoara. Ceea ce înseamnă că şansele derulării unei anchete ample legate de acest fenomen se reduc drastic.

O anchetă finalizată înainte de a începe

Deşi Ministerul Justiţiei spune că Inspecţia Judiciară nu a avut niciun fel de sesizări şi nici indicii care să ducă la sesizarea din oficiu în cazul retrocedărilor controversate de la Timişoara, surse din sistemul judiciar au confirmat că situaţia retrocedărilor controversate de la Timişoara era cunoscută foarte bine la nivel central, la Ministerul Justiţiei existând informări şi anchete, inclusiv la nivelul fostului Serviciu Independent pentru Protecţie şi Anticorupţie al Ministerului Justiţiei.

Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie (continuatoarea SIPA) s-a arătat interesată de ce se întâmpla la Timişoara, în aceste procese, dar lucrurile par să se fi terminat, din punct de vedere al investigării fenomenului, odată cu desfiinţarea DGPA, în 2006 – şi ar fi interesant de aflat ce date se regăsesc în arhiva fostei SIPA. Problema e că nu se ştie în ce măsură va mai fi posibil acest lucru, pentru că acum Ministerul Justiţiei nu prea pare interesat să analizeze documente din fosta arhivă.

Astfel, zilele trecute, ca răspuns la o interpelare recentă, ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, a declarat că, după desfiinţarea DGPA, în 2006, în termen de 90 de zile, o comisie specială a Ministerului Justiţiei trebuia să inventarieze şi să preia arhivele şi documentele în lucru aparţinând acestei structuri, pe care să le predea ulterior, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare al Ţării, către Arhivele Naţionale şi către instituţiile din sistemul de apărare, siguranţă naţională şi ordine publică, prin protocoale încheiate cu Ministerul Justiţiei.

“Termenul de 90 de zile a fost prorogat până la data de 30 iunie 2006, iar la expirarea acestui nou termen nu a mai fost emis, în termen legal, un alt act normativ de prorogare a termenului. Întrucât documentele nu au fost inventariate în totalitate în termenul prevăzut, respectiv, până la data de 30 iunie 2006, arhiva a fost sigilată, în această stare aflându-se şi în prezent”, spune ministrul Justiţiei.

Starea de conservare s-ar putea finaliza însă cu o casare, Ministerul Justiţiei exprimându-şi, în mandatul Monei Pivniceru, intenţia de a constitui o comisie pentru inventarierea şi predarea arhivei fostei DGPA, care urma să preia arhiva din custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi să o inventarieze. Ulterior s-a ajuns la o concluzie surprinzătoare, în sensul că “având în vedere faptul că în raportul Comisiei Europene din 2004 SIPA a fost criticată cu privire la transparenţă şi răspundere, existând raportări privind implicarea sa în abuzuri ale drepturilor omului în închisori şi influenţarea sistemului judiciar, Comisia a apreciat că se impune predarea către Arhivele Naţionale a arhivei fostei SIPA, în vederea distrugerii tuturor documentelor.”

Dacă acest plan va fi pus în aplicare, dispar definitiv şi eventualele probe incriminatoare legate de procese controversate privind retrocedările de la Timişoara.

Avocat: “Fenomenul a început prin 1997 şi a ajuns la apogeu în 2003 – 2004”

Conform unor surse din sistemul judiciar timişorean, multe dintre dosarele de retrocedare vizând clădiri istorice din Timişoara ajungeau invariabil la aceleaşi complete, la aceiaşi judecători. Unii s-au pensionat, alţii au fost verificaţi şi au primit “certificate de bună purtare”.

În prezent, spun aceleaşi surse, e prea târziu să se mai înceapă urmărirea penală împotriva lor, pentru că faptele s-au prescris. Însă pot fi atacate pe civil hotărârile judecătoreşti şi se poate obţine, în ultimă instanţă, anularea retrocedării, dacă se doreşte acest lucru.

“Faptele s-au desfăşurat pe o perioadă destul de lungă de timp, şi, din păcate, au rămas neanchetate în mare parte. Încă din 10997 unele clanuri din Timişoara erau orientate spre acest segment al retrocedărilor. Ulterior, după apariţia Legii 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, fenomenul a ajuns la apogeu”, spune avocatul timişorean Carmen Obîrşanu.