Abandonul şcolar pare să fi fost amplificat de actualul context economic nesigur, tot mai mulţi copii şi adolescenţi, în primul rând din mediul rural, ajungând la concluzia că şcoala nu le poate aduce ceea ce ei consideră a fi succesul în viaţă. În urma unor interpelări ale unor consilieri, administraţia judeţeană a decis să discute problema cu Primăriile.

O situaţie alarmantă

Consiliul Judeţean Timiş a primit în ultima perioadă mai multe interpelări din partea consilierilor judeţeni, pe tema abandonului şcolar care se pare că ia proporţii. „Mulţi dintre copii nu reuşesc să termine nouă ani de şcoală, iar alţii nu se înscriu deloc. Obligaţia aparţine în primul rând părinţilor, dar acolo unde nu există părinţi responsabili, obligaţia revine autorităţilor care trebuie să intervină pentru limitarea acestui fenomen. Cei care nu merg la şcoală sau care abandonează şcoala mult prea devreme ajung analfabeţi, infractori, asistaţi social şi aşa mai departe”, se arată într-una din interpelări-le recente. În acest sens, s-a făcut un apel către consilierii judeţeni, către primari, către consilierii locali, cadre didactice şi Inspectoratul Şcolar, să se implice în această perioadă în identificarea cazurilor de posibil abandon sau de neşcolarizare, pentru a limita numărul “copiilor fără viitor”.

„Am observat că e un fenomen care creşte la nivelul judeţului, în special în mediul rural. Sunt mai mulţi factori care contribuie la acest lucru. În primul rând, neşcolarizarea se manifestă cu precădere în rândul comunităţii rome. S-a constatat că o mare proporţie dintre copiii analfabeţi sau care abando-nează şcoala aparţin acestei etnii. De vină este, poate, şi un interes foarte scăzut faţă de şcoală, manifestat în unele comunităţi de romi. De aceea, şi Consiliul Judeţean trebuie să se implice pentru a ajuta aceşti copii să nu renunţe la şcoală. Abandonul şcolar a crescut , însă, şi din cauza deciziilor ab-solut neinspirate de a desfiinţa mai multe şcoli din judeţ, cu precădere din mediul rural”, ne-a declarat consilierul judeţean P.N.L. Adrian Păşcuţă, unul dintre aleşii judeţeni care au realizat interpelări pe această temă.

Conducerea C.J. Timiş a precizat că, recent, a avut o întâlnire pe această temă cu 81 din cei 99 de primari, întâlnire la care li s-a solicitat să se implice în derularea numărului cazurilor de abandon şcolar şi a copiilor neşcolarizaţi, pentru următoarea şedinţă de plen urmând să se pregătească o situaţie exactă cu copiii neşcolarizaţi din judeţ. Cu această ocazie, au fost prezentate şi situaţii absurde, în care copiii au fost forţaţi să abandoneze şcoala din cauza… neachitării fondului clasei.

„Anul trecut, în două cazuri întâlnite la Becicherecul Mic au fost identificaţi doi copii care au fost retraşi de la şcoală, iar unul dintre motivele retragerii a fost imposibilitatea achitării fondului clasei. Era vorba de un copil de etnie rromă ai cărui părinţi nu şi-au mai permis să plătească fondul clasei şi, pentru că zilnic copilul era ameninţat că nu i se mai dă voie să intre în şcoală dacă nu achită acest fond, părinţii l-au retras de la şcoală”, se precizează într-una dintre ultimele interpelări formulate pe această temă de către consilierii judeţeni.

O problemă naţională

Raportul Comisiei Europene pe educaţie arată că, la nivel naţional, rata abandonului şcolar în România este 17,5%, mult mai mare faţă de media europeană de doar 13%. Până în 2020, elevii care vor renunţa la şcoală trebuie să fie în procent de maximum 10%. Acelaşi document arată că România are una dintre cele mai grave probleme din spaţiul comunitar în ceea ce priveşte dezvoltarea competenţelor de bază a copiilor. Astfel, doi din cinci copii de 15 ani nu au competenţele adecvate la citire sau matematică. În România, rata abandonului şcolar a fost de 18,4% în 2010, de 17,5% în 2011 şi de 17,4% în 2012.

Mediul rural, cel mai expus abandonului şcolar

Timişul se numără, totuşi, printre judeţele cu rata cea mai mică de abandon şcolar din ţară, rata actuală fiind estimată la 1,25%, cu o marjă de eroare de plus sau minus 0,5%. Conform unui studiu pe această temă, realizat de către Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Timiş, şcolile în care abandonul şcolar au cunoscut valori mai mari au fost cele din mediul rural, la debutul ciclului gimnazial sau liceal, cele mai multe cazuri de copii care au renunţat la şcoală fiind înregistrate la Biled, Checea, Banloc şi Liebling.

Abandon şcolar crescut s-a observat însă şi în oraşe, Timişoara clasându-se pe primul loc, fiind urmată îndeaproape de Lugoj, Făget şi Jimbolia, unde s-au înregistrat renunţări la studii, mai ales în şcolile generale.

Conform aceluiaşi studiu, principalul motiv al abandonului şcolar, mai ales în ultimii ani de liceu, este, în aproape jumătate dintre cazuri, numărul mare de absenţe acumulat. Al doilea motiv pentru renunţarea la studii, care reprezintă 38% din cazuri, este faptul că elevul se angajează într-un loc de muncă şi nu mai are timp de şcoală. Alte cauze sunt situaţia materială precară a familiei – 7%, apariţia unor sarcini la eleve – 2%, căsătoria – 2% sau faptul că provin din familii monoparentale cărora le e tot mai dificil să îşi întreţină copilul la studii.

Şcolile nu fac tot ce e posibil pentru a-i determina pe elevi să-şi continue studiile

În anul şcolar 2011 – 2012, din 22.784 de elevi înscrişi la ciclul primar, 78 au abandonat şcoala. În ceea ce priveşte abandonul la ciclul gimnazial, din cei 22.646 de elevi înscrişi, 157 nu au mai mers la cursuri. La ciclul liceal, din cei 23.517 de liceeni, 153 au renunţat la cursuri pe parcursul anului şcolar. Conform Educer, la nivel naţional, unu din trei elevi a renunţat să meargă la liceu, rata abandonului fiind de 30 la sută. Motivul cel mai des întâlnit şi care vine dinspre mediul rural este lipsa banilor pe care părinţii ar trebui să-i aloce pentru naveta copiilor la şcoală. Un alt motiv este dat de convingerea unor familii că şcoala nu le oferă elevilor acele competenţe necesare şi suficiente pentru integrarea pe piaţa muncii.

„Prima cauză a abandonului şcolar aş spune că este lipsa de motivare, manifestată în raport cu învăţământul, un dezinteres faţă de şcoală, care se constată şi la elevi, dar şi la unii părinţi. Din păcate, nici şcolile nu fac tot ce e posibil pentru a-i determina pe elevi să-şi continue studiile. Aş spune că aceasta este prima cauză ce duce la abandon, nu situaţia socială. Am avut tot timpul elevi şi bogaţi şi săraci, însă mai de mult motivaţia era alta. Chiar dacă o parte din elevii proveniţi din familii cu o stare materială mai precară nu aveau rezultate foarte bune, se străduiau să-şi termine şcoala, pentru că ştiau că au şansa de a urma mai departe o formă de învăţământ profesional, care să le garanteze că vor avea o meserie din care vor putea trăi. Acum, lipsa de perspective îi demoralizează pe mulţi elevi”, spune profesorul Dumitru Tomoni, fost inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Timiş.

Sincopele în decontarea navetei cresc riscul de abandon şcolar

Pe lângă lipsa unor programe eficiente care să combată abandonul şcolar, prin modul în care a gestionat finanţarea unităţilor şcolare Guvernul a reuşit în acest an mai degrabă să agraveze situaţia. Exemplul cel mai bun este cel al sincopelor legate de asigurarea finanţării necesare pentru decontarea navetei în cazul elevilor care merg la o instituţie de învăţământ în altă localitate de cât cea de domiciliu, situaţie care doar în acest an a dus la situaţia în care 50 de copii din Timiş au abandonat şcoala. În judeţ, sumele restante ajunseseră în luna mai a acestui an la peste 2,6 milioane de lei.

Legea educaţiei nu aplică niciun plafon în ceea ce priveşte cuantumul decontărilor pentru transportul elevilor

Ca să rezolve situaţia, reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice au propus un proiect de lege prin care  decontarea transportului pentru elevi să se realizeze în limita a 26 de lei, pentru un abonament lunar, pe o distanţă de trei kilometri. Pentru distanţele de până la 50 de kilometri suma va fi suplimen-tată cu doi lei pentru fiecare kilometru, decontarea ajungând la maximum 120 de lei.

În momentul de faţă, Legea educaţiei nu aplică niciun plafon în ceea ce priveşte cuantumul decontărilor pentru transportul elevilor. Aşa că elevii care nu sunt şcolarizaţi în localitatea de domiciliu beneficiază de decontarea integrală a cheltuielilor de transport, pe baza unui abonament, în limita a 50 de kilometri. Iar şcolarilor care locuiesc în internate sau în gazdă li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a opt călătorii dus-întors, pe semestru.

Ministerul Educaţiei a decontat, la nivelul anului şcolar 2012 – 2013 aproximativ 150.000 de abonamente de transport, cele mai multe, 11.636, fiind pe distanţe de zece kilometri. De altfel, în anul şcolar încheiat, puţin peste 900 de elevi au făcut naveta pe distanţe de trei kilometri.

La nivelul Timişului, în anul şcolar 2012 – 2013, au solicitat decontarea abonamentelor de transport 5.700 de elevi, în medie preţul unui abonament fiind de 45 de lei.