În Timiş numărul copiilor care sunt adoptaţi de către familii interne continuă să rămână destul de scăzut, în comparaţie cu numărul total de copii instituţionalizaţi. Deşi cadrul legal s-a mai îmbunătăţit în ultimii ani şi deşi în maternităţile din Timişoara continuă să fie părăsiţi destul de mulţi copii.

Mulţi copii instituţionalizaţi, un număr încă modest de adopţii interne

După cum arată şi datele Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului şi Asistenţă Socială Timiş, raportat la cei peste 1.000 de copii instituţionalizaţi din Timiş, numărul adopţiilor interne rămâne unul destul de modest. Anul trecut au fost depuse 77 de cereri de atestare pentru adopţie, au fost realizate 112 informări prealabile în vederea adopţiei, au fost atestate şi reatestate ca apte să adopte un copil 82 de persoane sau familii şi pentru o familie s-a respins eliberarea atestatului de familie aptă să adopte. Au fost organizate nouă cursuri de pregătire pentru familiile care doresc să adopte un copil, la care au participat 124 de persoane, au fost instrumentate 120 de dosare ale copiilor al căror plan individualizat de protecţie are ca finalitate adopţia şi au fost depuse pe rolul instanţei 110 dosare vizând deschiderea procedurii adopţiei interne. Totodată, au mai existat “358 de potriviri teoretice şi 121 de potriviri practice realizate pentru copii din alte judeţe cu familii adoptatoare din Timiş.”

Dincolo de aceste demersuri, mai mult sau mai puţin pregătitoare, rămâne cifra cea mai relevantă: anul trecut, în Timiş, doar 27 de copii au fost încredinţaţi în vederea adopţiei în dosare pronunţate şi pe rol.

Datele sunt în concordanţă cu cele centralizate la nivel naţional de către Oficiul Român pentru Adopţii: anul trecut doar 580 de copii orfani şi-au găsit o familie. În acest timp, pe lista de aşteptare stau 1.500 de familii dispuse să adopte un copil abandonat. Aceasta, în condiţiile în care în România peste 60.000 de copii sunt în grija statului.

Deşi noua lege a adopţiilor se anunţa revoluţionară, rezultatele sunt modeste. Doar 2.241 de copii au fost declaraţi adoptabili în 2013 şi doar un sfert au fost înfiaţi. Cele mai multe familii noi se găsesc în Dâmboviţa (unde au fost înregistrate 133 de adopţii), Bucureşti (125 de adopţii) şi Vrancea (123 de adopţii). Şi raportat la aceste cifre, care sunt modeste, numărul de copii adoptaţi din Timiş rămâne foarte mic.

Aşadar, peste 60.000 trebuie să rămână în grija statului, care alocă pentru îngrijirea lor şi pentru salariile celor 32.000 de persoane care lucrează în sistemul de protecţie, 150 de milioane de euro anual. Potrivit calculelor, pentru fiecare minor aflat într-o formă de plasament, România cheltuie zilnic 32 de lei. O mică parte din bani merg efectiv la copil însă, respectiv 7 lei, pentru că restul de 25 de lei se reîntorc în sistem  – în mare parte pentru plata angajaţilor.

O lege greu de aplicat

La mai bine de un an de la schimbarea Legii adopţiei, România se confruntă cu un nou paradox: sunt peste 1.500 de familii care vor să adopte imediat un copil, şi probabil că mulţi dintre ei vor mai aştepta cel puţin doi – trei ani până când îşi vor vedea dorinţa împlinită.

Potrivit reprezentanţilor Oficiului Român de Adopţii, procesul de adopţie în România durează între 1,5 ani şi 2 ani, şi aceştia “consolează” părinţii cu precizarea că sunt ţări în care procesul de adopţie durează şi patru ani.

De la intrarea în vigoare a noii Legi a adopţiei, numărul de copii adoptaţi a scăzut în loc să crească, deşi facilitarea adopţiilor era scopul noii legi.

“Numărul copiilor adoptaţi rămâne destul de mic şi în Timiş şi în majoritatea judeţelor, pentru că, deşi cadrul legal s-a mai simplificat, aplicarea continuă să lase de dorit. Copiii sunt încă declaraţi greu ca adoptabili”, declară Simona Czudar, directorul executiv al Asociaţiei timişorene „Ador Copiii”.

“Numărul copiilor adoptaţi rămâne destul de mic pentru că, deşi cadrul legal s-a mai simplificat, aplicarea continuă să lase de dorit. Copiii sunt încă declaraţi greu ca adoptabili”.

Simona Czudar, directorul executiv al Asociaţiei timişorene „Ador Copiii”

Lucrurile s-au complicat din punct de vedere procedural şi după ce, în urmă cu trei ani, Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate formulată într-un proces de adopţie aflat pe rolul Tribunalului Timiş. Contestatarul procedurilor legale de până atunci, legate de adopţie, a fost timişoreanul Teodor Bura care, spunea C.C.R., „şi-a stabilit filiaţia faţă de fiica sa minoră între data deschiderii procedurii adopţiei interne şi data încuviinţării adopţiei de către Tribunalul Timiş, fără a-şi putea exprima consimţământul”.

Curtea Constituţională a analizat acest caz şi a stabilit că legea românească ar fi neconstituţională, intrând în conflict cu Convenţia europeană în materia adopţiei pentru copii, încheiată la Strasbourg, la 24 aprilie 1967, convenţie la care România a aderat în 1993. Aceasta precizează că existenţa consimţământului părinţilor se analizează la momentul pronunţării adopţiei, nu în cel al deschiderii procedurii de adopţie. Cu alte cuvinte, o adopţie nu este posibilă, din punct de vedere juridic, fără consimţământul părinţilor naturali ai copilului, pe principiul că „în cazul separării copilului de părinţii săi, toate părţile interesate trebuie să aibă posibilitatea de a participa la dezbateri şi de a-şi face cunoscute punctele de vedere”.

Şi cum deciziile C.C.R. au valoare de lege, a trebuit modificată întreaga legislaţie referitoare la adopţie. Aceasta, deşi unii specialişti în drept au susţinut că noile prevederi legislative deschid tot felul de oportunităţi de primire de foloase necuvenite pentru părinţii naturali ai unui copil, care îşi pot condiţiona consimţământul, în vederea adopţiei, de primirea unor sume de bani.   

Şi în prezent, înainte ca un copil să fie dat spre adopţie se consultă până şi rudele de gradul 4. Se poate întâmpla să fie consultate sau căutate până la 80 de persoane, fapt care durează.

Reintegrarea în familia naturală rămâne extrem de importantă pentru autorităţi. Asociaţiile de profil şi familiile care aşteaptă să adopte un copil spun că pentru autorităţi reintegrarea în familia naturală este extrem de importantă fără să se gândească la consecinţe.

“Este o concepţie limitată, care se manifestă de mult timp în societate. Destul de multe cupluri care vor să adopte îşi doresc copii cât mai mici, dacă se poate blonzi, cu ochi albaştri şi cu o stare de sănătate perfectă”.
Sorin Stragea, fost director al Direcţiei pentru Asisten­ţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş.

Reprezentanţii Oficiul Român pentru Adopţii spun însă că faptul că numărul adopţiilor nu a explodat odată cu schimbarea legislaţiei nu este din vina exclusivă a autorităţilor. Sunt şi cazuri în care familiile refuză copiii pe motive de etnie, de probleme de sănătate. Vârsta este şi ea un factor esenţial atunci când un adult optează să adopte sau nu un copil. De regulă persoanele care au atestat de adopţie îşi doresc copii până în vârsta de patru ani. Din păcate, peste 50% dintre copiii care sunt adoptabili au peste această vârstă.

“Este o concepţie limitată, care se manifestă de mult timp în societate. Destul de multe cupluri care vor să adopte îşi doresc copii cât mai mici, dacă se poate blonzi, cu ochi albaştri şi cu o stare de sănătate perfectă”, spune Sorin Stragea, fost director al Direcţiei pentru Asisten­ţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş.

Şi dacă bebeluşi “blonzi, mici, şi cu ochi albaştri” sunt “tiparul” copiilor doriţi spre adopţie, conform opiniei unor specialişti în adopţii de pe plan, intern, s-a realizat şi un portret robot al celor care vor să adopte un copil. Din punct de vedere al educaţiei, cei mai mulţi părinţi adoptivi au studii universitare absolvite (40%), liceale (37%), gimnaziale finalizate (10%), în timp ce 3% nu au absolvit nicio şcoală. De asemenea, 71% dintre familiile care vor să adopte un copil locuiesc în mediul urban şi au un loc de muncă stabil.

42 de copii părăsiţi în maternităţile din Timiş, anul trecut

Şi dacă unele familii fac eforturi disperate pentru a putea adopta un copil, altele nu ştiu cum să se descotorosească de propriii copii. Anul trecut, în Timiş, zeci de copii au fost părăsiţi în maternităţi. Conform datelor Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului şi Asistenţă Socială Timiş, în judeţ, în 2013, 42 de copii au fost declaraţi părăsiţi în unităţile sanitare. Pentru 11 dintre ei s-a luat măsura de plasament la familiile substitutive, pentru zece s-au instituit măsuri de protecţie specială, 12 au fost daţi în plasament la asistenţi maternali profesionişti, cinci au fost externaţi în familia naturală, iar patru au fost transferaţi în judeţul de provenienţă.

Numărul copiilor cu potenţial de abandon a fost, de fapt, mult mai mare, pentru că s-au instrumentat anul trecut în Timiş 132 cazuri de spitalizare de copii cu risc de părăsire şi trei cazuri de gravide aflate în situaţie de risc. 78 de cazuri s-au rezolvat prin menţinerea copilului în familie (externarea copilului din spital de către familie), deşi e greu de spus că şi aceasta este măsura cea mai bună, ţinând cont că în majoritatea cazurilor de acest părinţii nu preau au ce să-I ofere noului noscut, care este un copil nedorit în acea familie.

Şi tot anul trecut, în Timiş, s-au întocmit cinci certificate de naştere pentru copiii părăsiţi în unităţile sanitare şi au fost consiliate şi sprijinite în realizarea demersurilor pentru înregistrarea naşterii copilului un număr de 54 de mame sau familii, ai căror copii s-au aflat în risc de părăsire în spital, cu privire la dreptul copilului la identitate şi importanţa întocmirii certificatului de naştere, pentru ca nou-născuţii să nu devină oameni fără identitate şi fără perspective.