Rachetele antigrindină ar fi de vină pentru seceta extremă din ultimii ani. Cel puțin asta susțin fermierii care au culturile „protejate” de Sistemul Național Antigrindină.

În Timiș funcționează o Unitate de combatere a căderilor de grindină, care deocamdată nu acoperă o zonă prea întinsă, având doar patru puncte de lansare a rachetelor, la Recaș, Topolovățu Mare, Belinț și Buziaș. Mai mult, fermierii din zonă nu au avut mult timp în care să realizeze care sunt, în realitate, plusurile și minusurile proiectului guvernamental, acesta fiind implementat relativ recent (aprilie 2017 – n.a.). Cu toate acestea, în urma unor investiții masive, noi puncte de lansare a rachetelor antigrindină urmează să apară în județ.

Ce nu au aflat încă agricultorii din Timiș

Fermierii din zona Moldovei și din Prahova, care au culturile „acoperite” de Sistemul Național Antigrindină, au analizat statisticile cu privire la ploile căzute în fiecare perioadă a anului timp de aproape un deceniu. Asta după ce au observat, de mai multe ori, cum norii de deasupra culturilor au fost împrăștiați cu rachete, iar în timp ce în toate localitățile din jur ploua, în zona „protejată” nu a picat niciun strop de apă. Concluzia lor a fost că sistemul național antigrindină face cu mult mai mult rău decât bine, datele arătând clar o strânsă legătură între lansarea rachetelor și secetă. Chiar dacă pot fi eficiente împotriva grindinei, deși sistemul a dat destule rateuri de-a lungul timpului, fermierii sunt convinși că le-ar fi mult mai bine fără programul guvernamental. Asta cu atât mai mult cu cât își pot a asigura liniștiți culturile pentru grindină, dar nicio societate de asigurări nu îi asigură pentru secetă. Apoi, daunele provocate anual de grindină ar fi, în economia întregului sector agricol, mai mici în comparație cu cele provocate de secetă.

O soluție scumpă

Prețul fiecărei rachete depășește 1.000 de euro, iar de obicei bateriile de rachete antigrindină trag mai multe salve pentru a opri formarea grindinei. Apoi, există și câteva limitări în ceea ce privește distanța pe care o pot parcurge rachetele, lucru care ar explica rateurile consemnate de-a lungul timpului. În plus, există și numeroși angajați care gestionează Sistemul Național Antigrindină, fapt care face ca bugetul alocat acestui proiect să fie unul uriaș. Agricultorii susțin că au identificat soluții mai ieftine și mai eficiente împotriva grindinei, care să nu aibă efecte adverse, cum ar fi apariția secetei. Astfel, numeroși fermieri din mai multe zone ale țării anunță că vor iniția proteste prin care să atragă atenția guvernanților asupra pagubelor pe care le face Sistemul Național Antigrindină. Aceștia speră ca, de urgență, ministrul Agriculturii, Adrian Oros, să deființeze Unitățile de Combatere a Grindinei măcar în zonele în care fermierii solicită acest lucru.

Situația este asemănătoare și în zonele în care stațiile de rachete antigrindină au fost construite în ultimii ani, singura diferență fiind că dovezile pe care le pot aduce fermierii în sprijinul solicitării lor nu sunt strânse pe parcursul aproape al unui deceniu. Încă din momentul în care au început să fie lansate primele rachete, localnicii au observat schimbări, dar nu în bine.

Costurile cu adevărat mari sunt însă cele provocate agriculturii românești. Astfel, atâta timp cât timp fermierii văd cum rachetele vor continua să împrăștie nori de ploaie, se poate spune că securitatea alimentară a României este în pericol. Iar dovezile lor sunt cât se poate de clare: de când s-a întrodus experimental proiectul pilot de distrugere a grindinei, culturilor le-a mers foarte rău. În plus, fermierii mai au un argument: își pot a asigura culturile pentru grindină, dar nicio societate de asigurări nu îl asigură pentru secetă. Apoi, daunele provocate anual de grindină ar fi, în economia întregului sector agricol, infime în comparație cu cele provocate de secetă.