Ambasadorul Italiei în România, E.S. Marco Giungi, a declarat, la Timişoara, că principala problemă a firmelor italiene din vestul ţării este lipsa forţei de muncă.
Ambasadorul Italiei în România, E.S. Marco Giungi, s-a întâlnit, ieri, la Timişoara, cu reprezentanţi ai Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş, pentru a discuta despre problemele cu care se confruntă firmele italiene din această parte a ţării.
„Regiunea aceasta este importantă pentru noi, iar o prezenţă bună înseamnă şi avantaje, dar şi responsabilităţi. Una dintre problemele majore ale acestor companii este lipsa de personal, şomajul este aproape inexistent în judeţul Timiş, ceea ce afectează firmele noastre, care activează mai ales în domeniul producţiei”, a declarat, potrivit Mediafax, Marco Giungi.
Acesta a mai spus că nici Ambasada Italiei, nici CCIAT nu pot găsi soluţii definitive, dar că există modalităţi de cooperare pentru a putea îmbunătăţi disponibilitatea forţei de muncă.
Ddirectorul general al CCIAT, Florica Chiriţă, spune că în urma discuţiilor avute cu ambasadorul Italiei în România, au fost identificate mai multe soluţii pentru criza forţei de muncă. Printre acestea, automatizarea firmelor italiene din domeniul producţiei, transferul persoanelor disponibilizate din alte zone ale ţării în Timiş, învăţământul dual şi punerea în practică a claselor unde să fie specializaţi elevi pentru a fi apoi angajaţi în firmele italiene.
Directorul executiv al CCIA Timiş a atras atenţia că, din cauza lipsei forţei de muncă, există riscul ca mari companii să-şi mute activitatea în alte ţări: “Există riscul să plece firme din judeţul Timiş din cauza lipsei forţei de muncă, şi pentru asta ne zbatem noi, CCIAT, să găsim soluţii. Există două firme germane şi una italiană care doresc să îşi desfăşoarea activitatea în altă parte, în sensul că nu închid fabricile din judeţul Timiş, dar îşi deschid şi în alte ţări. Ar fi vrut la noi, dar nu pot din cauza lipsei forţei de muncă”.
Da, pentru ca vrea semi-sclavi la o fractiune din costul unui muncitor italian si apoi tot italienii si francezii mai ales, ca aia sunt cu gura mare de cocosi galici, tipa ca facem „dumping social”! La o rata de somaj de 4,5% gasesti muncitori, dar patronii straini nu prea investesc in oameni, ii vor din prima calificati, in Italia sindicatele cer traininguri, cer si conditii de locuit sau diurne in plus uneori cand se muta din localitate si deplaseaza pe santier omul etc. Dar cand marele patronat e strain nu au interesul, mai ales ca ala romanesc e mai zgarcit si mai varza.