Academia Naţională de Informaţii a SRI, o universitate în care plagiatul s-a dovedit a nu fi doar un accident, a organizat, recent, concurs pentru ocuparea funcţiei de rector. Noua conducere a universităţii refuză, în mod ilegal, să facă publice şi numele contracandidaţilor cu care actualul rector a dat concurs, şi numele membrilor comisiei de concurs. Pe motiv că… sunt secrete.

Informaţii publice, secretizate

Academia Naţională de Informaţii a SRI are, începând cu acest an universitar, un nou rector, pe prof. univ. dr. Adrian Ivan.

„Domnului profesor i-a fost atribuită noua funcţie, în urma câştigării concursului public organizat pentru ocuparea funcţiei de rector al Academiei. Conform Metodologiei de avizare, selecţie şi recrutare a rectorului/comandantului în Academia Naţională de Informaţii «Mihai Viteazul» pentru mandatul 2017 -2021, rezultatul concursului a fost validat de Senat și înaintat conducerii SRI”, anunţă ANIMV.

Am solicitat Biroului de presă al SRI să comunice cine au fost contracandidaţii lui Adrian Ivan şi care a fost componenţa Comisiei de selecţie şi recrutare a rectorului. Mesajul, mi s-a transmis, a afost direcţionat spre Academia SRI. A urmat un ping-pong între cele două instituţii, răspunsul primindu-l după expirarea termenului legal de zece zile şi după mai multe telefoane şi mesaje pe care le-am dat ambelor instituţii.

Noua conducere a universităţii transmite, via SRI, că nu face publice nici numele contracandidaţilor cu care actualul rector a dat concurs, nici numele membrilor comisiei de concurs. Pe motiv că… sunt secrete.

„Numele contracandidaţilor domnului prof. univ. Ivan Adrian-Liviu pentru concursul organizat de Academie, în vederea ocupării funcţiei de rector, nu sunt informaţii cu caracter public, aceste persoane fiind cadre ale ANIMV, instituție care este o unitate militară”, mi se transmite printr-o adresă semnată „persoana de contact desemnată cu diseminarea de informaţii publice”.

În privinţa componenţei Comisiei de concurs, transmit oficialii instituţiei, „informaţiile solicitate se înscriu în categoria celor prevăzute de art. 12 alin.1 lit. a) şi lit. d) din Legea 544/2001, prin raportare la statutul unora dintre aceştia şi caracterul personal al datelor.” Adică, sunt exceptate de la liberul acces public, deci, secrete.

Art. 12, lit. 2), pe care îl invocă, face trimitere la informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă acestea fac parte din categoriile informaţiilor clasificate. Argument ce nu stă în picioare. Concursul de ocupare a funcţiei de rector – chiar şi într-o universitate subordonată unei instituţii militare –, cu toate etapele pe care le implică, este un concurs public. Acesta este prevăzut de Legea educaţiei naţionale, iar toate informaţiile aferente intră în categoria informaţiilor publice. Nu există niciun motiv pentru includerea lor în categoria informaţiilor clasificate. Apoi, dacă unul dintre contracandidaţii lui Adrian Ivan, ale căror nume sunt, iată, secrete, ar fi câştigat concursul, la fel îi era secretizat numele?

Art. 12, lit. d), de asemenea invocat de Academia SRI, face trimitere la informaţiile cu privire la datele personale. Or, de când numele unor oameni, mai ales membri într-o comisie de concurs dintr-o instituţie publică, sunt date cu caracter personal?

Fost ministru al Educaţiei: „Informaţiile acestea sunt publice”

Şi prof. univ. dr. Mircea Dumitru, fost ministru al Educaţiei, spune că nu există nicio prevedere legală care să permită secretizarea numelor candidaţilor la un concurs pentru ocuparea funcţiei de rector şi nici nu poate fi invocată calitatea acestora de ofiţeri ai unei unităţi militare. De asemenea, declară că nu pot fi exceptate de la liberul acces la informaţii de interes public numele membrilor unei comisii de concurs, chiar dacă aceştia sunt (şi) ofiţeri şi nu poate fi invocat caracterul personal al datelor personale într-o astfel de situaţie. „În niciun caz! Informaţiile acestea sunt publice”, spune fostul ministru al Educaţiei.

Acoperiri şi minciuni instituţionale

De numele noului rector al Academiei SRI se mai leagă un episod care ridică semne de întrebare şi pe care instutuţia a refuzat să le clarifice.

La începutul anului universitar 2016-2017, la vârful Şcolii Doctorale a Academiei Naţionale de Informaţii a SRI a fost numit prof. univ. Adrian Ivan, deşi acesta nu era conducător de doctorate la şcoala respectivă, aşa cum cere legea. Numirea s-a făcut, deşi funcţia aceasta este echivalenta celei de director de departament, funcţie pe care Adrian Ivan o ocupa la o altă universitate, respectiv la Universitatea „Babeş Bolyai”, din Cluj Napoca.

Academia SRI a recurs însă la un artificiu şi a evitat folosirea titulaturii de director de şcoală doctorală (aşa cum e prevăzută de lege) şi a inventat o funcţie care nu este menţionată în nicio lege, aceea de coordonator ştiinţific al şcolii doctorale. Probabil, în încercarea de a disimula o stare de incompatibilitate.

Timp de câteva luni de zile am încercat să obţin răspunsuri clare la această stare de fapt, să mi se comunice în ce lege apare această funcţie, să mi se confirme ori să mi se infirme indubitabil starea de incompatibilitate, să mi se comunice de ce Academia SRI  nu l-a încadrat ca director (eventual interimar) de şcoală doctorală şi a recurs la artificii lingvistice. Am dat doar peste încercări de muşamalizare şi peste minciuni instituţionale (unele, prin omisiune).

Pe larg despre acest caz, am scris în articolul Acoperiri şi minciuni instituţionale în cazul numirii conducerii Şcolii Doctorale a SRI

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.