“Domnişoara Christina”, după nuvela lui Eliade, rulează pe marile ecrane

Regizorul Alexandru Maftei, al cărui cel mai recent film, “Domnişoara Christina”, a avut premiera vineri în cinematografele româneşti, spune că, probabil, nu realizează ce şansă mare a avut să producă lungmetrajul adaptat după nuvela scriitorului Mircea Eliade.

Domnisoara ChristinaAcţiunea filmului Domnişoara Christina se petrece în România perioa­dei interbelice. Tânărul pictor Egor Paşchievici (Tudor Aaron Istodor), sosit la conacul doamnei Moscu (Maia Morgenstern) împreună cu iubita lui Sanda (Ioana Anastasia Anton), obser­vă că întreaga ei familie o venerează pe domnişoara Christina, mătuşa ucisă în împrejurări neclare pe când avea doar 20 de ani, în timpul răscoalelor din 1907. Egor este atras într-un mod inex­plicabil de portretul domnişoarei Chris­tina şi începe să o viseze. Curând, însă, graniţa dintre vis şi realitate se estom­pează, iar domnişoara Christina (Anas­tasia Dumitrescu), îndrăgostită de Egor, este adusă înapoi la viaţă prin ritualuri oculte chiar de familia ei. Când reali­zează, însă, că viaţa Sandei este în pe­ri­col, Egor decide să lupte cu strigoiul.

Întrebat cât de greu a fost să adap­teze nuvela lui Mircea Eliade, din punctul de vedere al scenariului, dar şi din cel al realizării decorului, Alexan­dru Maftei a declarat pentru Mediafax că „lucrurile s-au întâmplat în timp, încercând să pătrundă în miezul ţesă­turii de gânduri şi stări pe care le aveau personajele”.

Pentru mine a fost o mare provo­care adaptarea acestei nuvele pentru cinema. Lucrurile s-au întâmplat în timp, încercând să pătrund din ce în ce mai adânc în miezul ţesăturii de gân­duri şi stări pe care le aveau persona­jele şi care erau foarte frumos descrise în carte, am încercat să intrăm în toată atmosfera asta. Şi, când am scris scenariul, de obicei trebuie să operezi o reducere a scenelor care sunt în car­te, pentru că de obicei cartea are şi un film foarte lung, dacă ai face exact cum e scrisă cartea”, a declarat Alexandru Maftei.

De asemenea, el a subliniat că în­tâlnirea cu actorii a adăugat un nivel de profunzime, descoperind alături de ei elemente noi, pe care până atunci doar le mirosise. „Am repetat cu ei, îna­inte să filmăm, şi am descoperit împreu­nă lucruri pe care poate unele doar le mirosisem sau îmi scăpaseră şi asta a fost un plus de ajutor pe care l-am pri­mit de la ei. Apoi, întreaga abordare vi­zuală, am gândit-o pornind de la câte­va lucruri din carte, am gândit cum arată domnişoara Christina şi cum pu­tem face să redăm ceea ce în carte era descris foarte frumos drept parfumul domnişoarei Christina, parfumul ei de violete. Cred că am reuşit într-o oare­care măsură să-l redăm pe ecran”, a mai spus acesta.

Pe de altă parte, Alexandru Maftei a subliniat că a existat un moment în care s-a întrebat dacă este bine sau nu să realizeze el acest proiect. „(…) Mi-am dat seama, pe de altă parte, că, dacă nu te arunci în apă, nu înveţi să înoţi. M-am aruncat cu toate resursele în lupta cu fabricarea scenariului de pe urma cărţii şi apoi lucrurile au început să curgă dintr-una în alta. Probabil, nici acum nu realizez prea bine cât de mare şansă am avut să fac un film după această nuvelă”, a mai declarat regizo­rul.

Totodată, Alexandru Maftei con­sideră că pentru Maia Morgenstern rolul din Domnişoara Christina a re­prezentat o provocare. „Cred că a fost şi pentru ea o oarecare provocare, un rol deosebit, în care nu erau explicate foarte multe lucruri şi erau nişte lu­cruri foarte conţinute, pentru că aşa le-a intenţionat şi Eliade. Eliade nu explică de ce una sau alta, în schimb, perso­najele acţionează sau reacţionează având o poveste pe care am încercat noi să o găsim şi să o arătăm”, a mai spus acesta.

Tudor Aaron Istodor a declarat pentru Mediafax că partea cea mai grea a realizării filmului a fost cea a exprimării, având în vedere că, fiind un lungmetraj de epocă, topica propozi­ţii­lor a fost foarte diferită de cea actuală. „Asta a fost partea grea, fiind limbajul de atunci şi dorindu-se a se auzi cuvin­tele, evident cum să faci să îmbini şi firescul, să se audă şi toate cuvintele, să fie şi topica, să fie şi adevărat, să ai şi lacrima, şi frica şi limbajul ăsta. Ăsta a fost pariul. (…) A fost o provocare”.

Domnişoara Christina prezintă o distribuţie de excepţie şi beneficiază din plin de efecte speciale. Imaginea este semnată de Radu Aldea, Adriana Ionică este cea care a supervizat echipa responsabilă cu efectele spe­ciale, iar producătorul filmului este Gabriel Antal. Decorurile realizate de Vali Ighigheanu şi costumele Mariei Miu reconstituie fidel atmosfera de epocă. Muzica originală a compozi­torului englez Jon Wygens, înregistrată în studio cu o orchestră simfonică, alături de coloana sonora 5.1 surround semnată de sound designerul Tudor Petre, contribuie la regalul audiovizual. Alexandru Maftei a spus că pentru acest lungmetraj s-a filmat timp de 31 de zile, iar bugetul a fost de 1.200.000 de euro.

Print Friendly, PDF & Email