Conturarea unei strategii închegate pentru rezolvarea problemei caselor monument istoric din Timişoara, ajunse într-o stare avansată de degradare, scoate la iveală chestiuni neştiute şi surprinzătoare, raportate la dinamismul pieţei imobiliare locale. În toate cartierele istorice ale Timişoarei sunt zeci de imobile de patrimoniu lăsate de izbelişte.

„Epave” imobiliare

Primăria Timişoara va supune aprobării Consiliului Local, la următoarea şedinţă de plen, o serie de documente legate de problema caselor-monument din cartierele istorice şi a nevoii reabilitării urgente a acestor imobile, multe ajunse într-o stare avansată de degradare.

Municipalitatea a declarat interesul public pentru zonele Cetate, Iosefin şi Fabric din Timişoara ca zone prioritare de protejare.

„Eu am avut intervenţii pe această temă, solicitând ca, pe lângă Cetate, Iosefin şi Fabric, să fie incluse ca zone de interes public şi malurile Begăi, ţinând cont de faptul că întregul concept de dezvoltare, legat de Capitală Culturală Europeană pleacă de la Bega ca principal ax al urbei. Actuala abordare se apropie oricum de ceea ce ar trebui să fie o strategie închegată de protejare şţi intervenţie în cartierele istorice ale Timişoarei”, spune arhitectul timişorean Radu Radoslav.

Studiile realizate pe fiecare cartier istoric au identificat, pe lângă multiplele imobile ajunse într-un stadiu avansat de degradare, şi un număr destul de mare de imobile ce par să aibă statutul de case abandonate.

În zona centrală Cetate au fost identificate 17 imobile încadrate la categoria „ruină, imobil abandonat, nefolosit sau reabilitat.”

În Iosefin şi Elisabetin, din cele peste 380 de imobile protejate, au fost identificate 16 clădiri încadrate în această categorie, cu precizarea că majoritatea clădirilor nereabilitate sau considerate pericol sunt imobile în litigiu, cu proprietari privaţi. „Spre deosebire de cartierul Cetate, unde unele imobile au început să-şi schimbe funcţiunea de locuit, devenind clădiri care găzduiesc în proporţie de 100% societăţi comerciale, fapt care încurajează reabilitarea faţadelor şi a spaţiilor interioare, în Iosefin şi Elisabetin încă nu a fost înregistrată o asemenea tendinţă, aceste cazuri fiind izolate şi constituind excepţia de la regulă”, se arată în studiul Municipalităţii.

În Fabric au fost identificate cele mai multe imobile nefolosite, lăsate să se se degradeze, abandonate sau care constituie un pericol public, respectiv 18 clădiri, reprezentând 8% din imobilele monument istoric sau arhitectural luate în calcul.

Pare paradoxal, ţinând cont de specificul dinamic al pieţei imobiliare, şi de preţurile care din nou au început să crească pe aceste sector, faptul că sunt zeci de imobile lăsate în paragină în zonele cele mai bine cotate din oraş. Şi dacă, în cazul unor imobile pe care nu le mai revendică nimeni, regula este să revină municipalităţii, statutul cadastral incert al acestora complică din nou lucrurile. Haosul cadastral care domneşte încă pe anumite porţiuni din oraş face ca aceste imobile să rămână pe mai departe ale nimănui şi să continue să se degradeze şi în următorii ani.

Mii de imobile, ameninţate de trecerea timpului

În Timişoara au fost inventariate peste 14.500 de clădiri istorice, categorie în care intră toate imobilele construite înainte de anul 1940. Dintre acestea sunt protejate, ca fiind reprezentative pentru patrimoniul cultural local, 949 de clădiri, majoritatea fiind amplasate în cartierele istorice ale Timişoarei – Cetate, Iosefin şi Fabric.

Cea mai mare parte a clădirilor istorice sunt proprietăţi individuale multiple, însă cei mai mulţi proprietari nu au resursele financiare necesare pentru reabilitarea acestora, în condiţiile lipsei programelor de reabilitare şi de restaurare.