A fost nevoie de o tragedie precum cea din clubul bucureştean Colectiv pentru a se constata inexistenţa băncilor de sânge, celule şi ţesuturi promise de ani de zile în centrele medicale mari, inclusiv la Timişoara. Deşi a existat o finanţare disponibilă în acest sens, proiectul a fost întârziat ani de zile din cauza unor încurcături tipic româneşti.

În aşteptare din 2013

În urmă cu câteva săptămâni se anunţa ca o mare victorie faptul că Guvernul a alocat suma de 30,1 milioane lei, pentru anii 2016 – 2017, în scopul îndeplinirii obiectivelor restante din cadrul unui proiect cu finanţare PHARE privind băncile de sânge – unităţile de transfuzie – din spitale şi utilizarea terapeutică a ţesuturilor şi celulelor umane, fondurile fiind destinate preponderent finalizării unor lucrări de construcţii, dotări cu echipamente şi servicii de auditare a achiziţiei pentru cele patru bănci de ţesuturi şi celule umane din Bucureşti, Iaşi, Târgu Mureş şi Timişoara.  

Ce nu s-a spus e că, de fapt, Timişoara ar fi trebuit să aibă o astfel de bancă de ani de zile, fiind de altfel, un proiect promis de fosta Guvernare Ponta. Şi existau şi fondurile necesare în acest sens, care, însă nu au fost utilizate din cauza unor încurcături administrative tipic româneşti. Astfel, într-un răspuns la o interpelare, Ministerul Sănătăţii detaliază obstacolele pur birocratice care au stat în calea implementării acestui proiect încă din 2013. Acum trei ani, prin Hotărârea de Guvern 1065/2013, achiziţia de construcţii şi dotări cu echipamente a celor 4 bănci de ţesuturi şi celule umane de la Bucureşti, Iaşi, Târgu Mureş şi Timişoara a fost estimată la suma de 15.003.000 de lei.

Din această sumă alocată a fost achiziţionat în 2014 un studiu de fezabilitate în valoare de 120.000 de lei. După cum era de aşteptat, studiul de fezabilitate a estimat că suma necesară pentru construcţia şi dotarea celor patru bănci de ţesuturi şi celule umane este de 22.239.000 de lei, nu de 15.003.000 de lei, cât s-a aprobat în 2013 prin hotărâre de guvern. „Deoarece concluziile studiului de fezabilitate au fost finalizate în luna decembrie 2014, iar avizarea interinstituţională a proiectului de modificare a H.G. 1065/2013 s-a realizat cu greutate, şi proiectul a fost aprobat tot în luna decembrie 2014, activitatea de achiziţie de construcţii şi dotări cu echipamente a celor patru bănci de ţesuturi şi celule umane de la Bucureşti, Iaşi, Târgu Mureş şi Timişoara nu a putut include noua estimare, conform studiului de fezabilitate”, spun oficiali din Ministerul Sănătăţii.

Ca atare, a fost elaborat un nou proiect ce prevedea suplimentarea sumei pentru achiziţia de construcţii şi dotări cu echipamente a celor patru bănci de ţesuturi şi celule umane, care a fost aprobat abia acum, în 2016.

La aceasta s-a adăugat şi faptul că, potrivit Ministerului Sănătăţii, „la data de 5 august 2015 a avut loc deschiderea ofertelor pentru achiziţia de construcţii şi dotări cu echipamente ale celor patru bănci de ţesuturi şi celule umane. Până la ora de închidere a depunerii de oferte, nu a fost înregistrată nicio ofertă pentru această achiziţie”, lucru de natură să ridice serioase semne de întrebare cu privire la felul în care a fost întocmită documentaţie de achiziţie.

Ca atare, dacă nu ar fi existat aceste stângăcii legate de întocmirea proastă a unui buget nerealist, precum şi o achiziţie fără niciun ofertant, la Timişoara s-ar fi putut demara din 2013 lucrările pentru amenajarea acestei Bănci de sânge, care ar fi putut fi finalizată rapid, existând finanţare. Se poate doar estima câte vieţi ar fi fost salvate în această variantă. „Am remarcat faptul că, atunci când e vorba de viaţa oamenilor, cei de la Ministerul Sănătăţii nu prea par să se grăbească. Lucrez de 25 de ani în urgenţe, şi dacă ne-am mişa şi noi la fel, cine ştie câte vieţi pierdute erau… Avem un mega-departament de situaţii de urgenţă, care ar fi trebuit să aibă o strategie pe termen lung şi scurt, care să prevadă inclusiv înfiinţarea acestor bănci de sânge şi ţesuturi. Nu e normal să ne mobilizăm aşa, pompieristic, ori de câte ori apare o criză de sânge sau o tragedie precum cea de la Colectiv”, ne-a declarat medicul Tudor Ciuhodaru, unul dintre parlamentarii care au solicitat urgentarea realizării acestor bănci de ţesuturi şi sânge.

O prioritate de ani de zile

Pe parcursul ultimilor ani au existat destule situaţii în care terminarea stocurilor de sânge de rezervă din marile spitale a dus la amânarea de operaţii şi punerea de vieţi în pericol, criza de sânge rezolvându-se abia după apelurile făcute pe toate canalele mass-media şi mobilizarea populaţiei. Situaţiile de acest gen ar fi putut fi evitate printr-o bancă de sânge mare. Banca de sânge este considerată una dintre priorităţile sistemului medical, iar realizarea ei nu va duce doar la salvarea de vieţi, ci şi la economisirea unor fonduri importante, pentru că, pe parcursul anului trecut, din cauza crizei de sânge, pacienţii programaţi pentru operaţii au fost nevoiţi să aştepte în spital chiar şi câte două săptămâni, iar creşterea perioadei de spitalizare a însemnat pierderi de minimum 100 de euro pe zi pentru fiecare pacient. În plus, amânarea intervenţiilor a crescut riscul de complicaţii mai ales în cazul vârstnicilor imobilizaţi la pat, ceea ce ce a însemnat cheltuieli finale mult mai mari legate de asistenţa medical asigurată acestor pacienţi. În România s-a înfiinţat în 2008 doar o bancă de sânge placentar şi, culmea – există o bancă de sânge funcţională pentru câini şi pisici.