La Timişoara va fi lansată, mâine, o carte în amintirea fostului jurnalist Iosif Costinaş. Mort în împrejurări nelămurite, anchetatorii neputând stabili dacă a fost sinucidere sau asasinat.

Inedite din sertar, o culegere de texte semnate, în timp, de Iosif Costinaş, va fi lansată miercuri, 7 octombrie, de la ora 17, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare a Universităţii de Vest. O carte, apărută la Printpress, despre care vor vorbi Marcel Tolcea şi Daniel Vighi, foşti colegi şi prieteni ai lui Iosif Costinaş, şi din care va lectura Doru Iosif.

Lansarea va fi urmată de o proiecție de filme realizate de fostul gazetar şi de o expoziție de fotografii ale acestui, ambele fiind prezentate de Lucian Ionică.

Evenimentul, numit Om al cetății – Iosif Costinaş, este organizat de soţia şi de fiica lui Iosif Costinaş, Tatiana și Raluca Costinaș.

Iosif Costinaş a fost ziarist de investigaţie, regizor, om de televiziune, militant al societăţii civile, membru al Societăţii „Timişoara”. Ca ziarist de investigaţie, se ocupase îndeaproape de dosarele Revoluţiei, „dezgropând” secrete incomode pentru persoane publice aflate „pe val” mulţi ani după 1989.

Pe 8 iunie 2002, fusese văzut pentru ultima dată, la Timişoara. Un an mai târziu, în martie 2003, pe un teren viran între gările Pişchia şi Bencei au fost găsite nişte oseminte, despre care anchetatorii au afirmat că i-ar fi aparţinut  fostului jurnalistul, iar lângă acestea, ceasul lui Bebe Costinaş şi câteva haine.

Cei care au analizat cazul Costinaş spuneau, la vremea respectivă, că varianta sinuciderii e destul de puţin probabilă. Ridicau semne întrebare mai multe detalii. De exemplu, locul în care a fost găsit cadavrul, la şapte metri de rambleul de cale ferată, într-o zonă circulată, unde zilnic se făceau verificări ale stării căilor ferate. Apărea, deci, întrebarea: cum de nu a văzut nimeni cadavrul? Apoi, oasele care păreau lustruite, care arătau că, parcă, moartea s-ar fi produs în urmă cu cinci – şase ani, nu cu un an, şi scheletul incomplet. Ceasul găsit la mâna cadavrului şi care ar fi trebuit să îi tenteze pe cei care au trecut prin zonă, ridica şi el semne de întrebare. La fel, ochelarii găsiţi la faţa locului, care nu au fost recunoscuţi de niciun prieten de-al său ori vreo rudă.

Cazul a fost clasat, în 2005, fără să se ştie dacă a fost vorba despre sinucidere sau despre asasinat. Presa vremii scria că nu a existat un certificat medico-legal care să precizeze clar cauza decesului, ci doar că decesul a survenit din cauze necunoscute. „Au fost luate în considerare şi sinuciderea, şi omorul, însă nu s-a ajuns la niciun rezultat. Dosarul a fost clasat, este în arhiva noastră şi, în cazul apariţiei unor elemente noi, se va putea redeschide”, declara, în 2005, Ion Braşoveanu, şeful Secţiei Urmărire Penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.