Un rezultat direct al politicilor de reformare şi privatizare din sectorul feroviar este şi starea în care au ajuns multe dintre haltele şi gările mici ale CFR, care nu mai au personal de deservire şi a căror stare de degradare se avansează pe zi ce trece. Ministerul Transporturilor recunoaşte că, pentru aceste imobile, nu are nici strategie, nici soluţii.

Semi-abandon oficial

Interpelat recent pe tema stării gărilor mici şi haltelor CFR, inclusiv din Timiş şi în special de pe rutele închiriate operatorilor de transport feroviar privat, Ministerul Transporturilor recunoaşte că nu are soluţii şi nici strategii legate de acest patrimoniu imobiliar. „Referitor la clădirile staţiilor de cale ferată, precizăm faptul că scopul acţiunilor întreprinse de sectorul de patrimoniu este acela de a valorifica şi întreţine toate clădirile din patrimoniu companiei, prin luarea unor măsuri de menţinere în stare de funcţionare, însă acolo unde starea tehnică nu mai permite utilizarea lor, acelea vor fi desfiinţate pentru reducerea cheltuielilor, potrivit dispoziţiilor legale”, este punctul de vedere al oficialilor Ministerului Transporturilor.

Ca atare, dincolo de desfiinţare sau dezafectare, nu se ştie ce se va întâmpla mai departe cu aceste clădiri ajunse în multe cazuri în ruine. Cert este că, dacă nu mai intervine în niciun fel asupra lor şi le lasă să se degradeze de tot, CFR şi, în speţă, Ministerul Transporturilor ar putea ajunge în situaţia să plătească sume exorbitante pentru refacerea lor, în varianta în care şi infrastructura feroviară se va reabilita, cu ajutorul unor proiecte cu finanţare europeană de la buget. Pentru că nu se poate imagina o cale ferată modernă fără gări.

Mai ales că şi Ministerul Transporturilor spune, în acelaşi răspuns recent la interpelările pe această temă, că în cadrul proiectelor de reabilitare de clare ferată, prevăzute pentru intervalul 2014 – 2020 se vizează inclusiv reabilitarea staţiilor de clare ferată aferentă tronsoanelor supuse reabilitării, urmărind să asigure optimizarea cerinţelor de tranzit în staţiile de călători. Or este mult mai ieftin şi mai uşor să repari nişte clădiri, decât să le refaci din temelii.

Liderul timişean al sindicatului feroviar Mişcare-Comercial, Petrică Stoian, afirmă că, în Timiş, multe dintre aceste halte şi gări mici sunt în stare avansată de degradare. „Majoritatea nu mai au de multă vreme niciun fel de personal care să le deservească şi, ca atare, distrugerea acestora, ca la orice imobil care nu mai este îngrijit, s-a accentuat”, mai spune Petrică Stoian.

Cel puţin interesant este faptul că în punctul de vedere oficial pe această temă, Ministerul Transporturilor include Staţia CFR Timişoara Nord în rândul celor care au beneficiat anul trecut „de o serie de proiecte de modernizare cu finanţare externă”, uitând că renovarea de la Gara de Nord a fost parţială, nu a rezolvat toate problemele acestei staţii feroviare (printre care pasajele subterane insalubre) şi nu s-a realizat cu fonduri externe, ci cu banii Regionalei CFR, finanţarea externă fiind pierdută tot din cauza deciziilor Ministerului Transporturilor, care a luat nişte decizii extrem de neinspirate la atribuirea contractelor renovării de amploare, care nu s-a mai realizat.

Gări care au devenit puncte de oprire

Potrivit percepţiei oficiale, o gară sau o haltă în care nu mai funcţionează nici măcar un singur ghişeu de eliberare a legitimaţiilor de călătorie nu mai are statutul de gară sau haltă, ci doar de punct de o­prire. Ca atare, zeci de astfel de staţii CFR din judeţ unde nu mai există nici măcar puncte de vânzare a biletelor şi-au pierdut statutul de gări sau halte, şi mai figurează doar ca imobile din patrimoniu.

Reprezentanţii CFR precizau în urmă cu ceva timp că majoritatea clădirilor din aceste halte de călători nu sunt în stare corespunzătoare, atât din cauza lipsei de fonduri, cât şi a comportamentului călătorilor care le tranzitează.

Reprezentanţii Sindicatului Diviziei Patrimoniu menţiona în acest sens că Secţia Reparaţii, care se ocupa de întreţinerea acestor imobile, a fost desfiinţată, oamenii fiind disponibilizaţi.  De aceea, acum se mai fac reparaţii doar când se repartizează fonduri de la nivel central, însă în situaţia actuală, e greu să se găsească fonduri suficiente pentru reparaţia gărilor mici şi a haltelor.