Părinţii care vor să-şi trimită copiii în tabără pe perioada vacanţei de vară au o ofertă mult mai săracă decât cea de acum 25 de ani. Deşi au rămas cu un patrimoniu bogat după 1989, structurile de profil nu au reuşit decât să constate dispariţia, pe rând, a taberelor şcolare. În lipsa oricăror investiţii, aceste obiective deveneau insalubre şi nu mai puteau primi autorizaţie sanitară de funcţionare, lucru care ducea, automat, la închiderea lor. Pe lângă că tărăgănează transferul taberelor către autorităţile judeţene, Guvernul nici nu se ocupă de reabilitarea celor aflate în paragină.

Niciun rezultat concret, după trei ani

La început de mandat, actuala echipă din fruntea administraţiei judeţene promitea o trecere rapidă în subordinea sa a taberelor şcolare din Timiş care, pentru a fi salvate, trebuiau reabilitate rapid.

După demersuri făcute în urmă cu un an, când conducerea Consiliului Judeţean Timiş era rugată să urgenteze măsurile pentru trecerea în subordine locală a taberelor de la Nădrag şi Bogda, care au nevoie rapidă de lucrări de renovare, nu s-a mai întâmplat nimic.
“După un an de la acele demersuri nu s-a rezolvat nimic. CJ Timiş a făcut o solicitare către Ministerul Tineretului şi Sportului, şi aici s-a oprit totul. S-a cerut de nenumărate ori să se transfere măcar taberele de la Bogda şi Nădrag. La Bogda totul e într-o stare deplorabilă. Tabăra, deschisă în anii ’60, a funcţionat fără probleme până în 1993, când s-a închis, susţinându-se că intră în conservare. De fapt, nu s-a mai făcut nimic acolo. La multe obiective de acolo, totul trebuie reluat de la zero. Ar fi păcat însă ca o tabără aflată într-un cadru natural atât de frumos să se piardă”, spune consilierul judeţean PNL Nicolae Bitea.

Direcţia Administrarea Patrimoniului din casrul CJ Timiş nu a avut până acum un punct de vedere clar pe această temă, precizându doar că “sunt anumite imobile care nu sunt intabulate şi cade în sarcina ministerului să facă demersurile necesare în vederea intabulării.”

Tot Direcţia Administrarea Patrimoniului anunţă că taberele de la Chevereş şi Poieni Strâmbu nu se vor transfera din domeniul public al statului în cel public al judeţului, iar în tabăra de la Bogda sunt anumite bunuri care trebuie intabulate.

Consilierii judeţeni care susţin preluarea taberelor de către CJ Timiş reamintesc că, de exemplu, cea de la Bogda a fost perla taberelor şcolare nu doar din Timiş, ci şi din vestul ţării şi că are un potenţial extraordinar, mai ales că în apropiere sunt şi ape termale. În opinia acestora, autorităţile centrale nici nu ajută la reabilitarea acestor tabere, nici nu le transferă CJ Timiş. Iar la Bogda dacă nu se intervine rapid, nu prea va mai fi nimic de salvat, pentru că se prăbuşesc clădirile.

Reprezentanţii Direcţiei Judeţene pentru Tineret Timiş spun că propunerea legată de preluarea taberei de la Bogda de către CJ Timiş sau de Consiliul Local Bogda nu este nouă şi că au trimis documentaţii în acest sens şi la Consiliul Local Bogda, şi la administraţia judeţeană, încă din 2009. Fără, însă, să primească vreun răspuns.

Varianta preluării de către Consiliul Local Bogda este considerată bună, însă poate fi pusă în practică doar printr-un parteneriat cu CJ Timiş, pentru că, singur, Consiliul Local nu are puterea financiară de a realiza investiţiile necesare în zonă, care s-ar ridica la câteva sute de mii de euro. Teoretic, zona e în conservare din 1993, dar dacă nu s-a mai făcut niciun fel de investiţie, degradarea se accentuează de la an la an.

Teoretic, doar două tabere mai pot funcţiona

Deşi înainte de 1989, în Timiş existau peste zece tabere şcolare, în anii de după Revoluţie, în lipsa unor investiţii şi a preocupărilor autorităţilor centrale şi locale, majoritatea spaţiilor de acest gen s-au degradat şi au fost închise pe rând. Aşa se face că în prezent Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Timiş mai are în administrare doar două centre de agrement funcţionale: Chevereşu Mare şi Poieni Strâmbu.

Tabăra de vară de la Poieni Strâmbu – care are 54 de locuri de cazare şi 60 de locuri la sala de mese – este amplasată pe Valea Bega Poienilor, la 60 de kilometri de Făget şi la 150 de kilometri de Timişoara. Copiii care aleg să îşi petreacă vacanţa în această locaţie au la dispoziţie terenuri de minifotbal, handbal, volei, tenis de câmp, mese de tenis, un club nou, un loc special pentru foc de tabără şi un parc de joacă, cu leagăne. Obiectivele turistice din zona taberei sunt crescătoria de păstrăvi, Peştera şi Mănăstirea de la Româneşti, cea mai veche aşezare rurală – satul Strâmbu –, cât şi obiectivele din zona Haţeg – Hunedoara (Sarmisegetuza, biserica Densuş, Castelul Huniazilor, Cetatea şi Mănăstirea Colţi).

Tabăra de la Chevereşu Mare – care are 53 de locuri de cazare şi 100 de locuri la sala de mese – este amplasată pe malul stâng al râului Timiş, într-o pădure de foioase, la 30 de kilometri de Timişoara. Centrul dispune de teren de minifotbal, handbal, volei, teren de tenis de câmp, mese de tenis, club, sală de expoziţii, parc de joacă pentru copii, dotat cu leagăne şi balansoare, şi un amfiteatru în aer liber cu o capacitate de 100 de locuri. În această zonă se pot vizita Parcul dendrologic de la Bazoş, staţiunea Buziaş şi oraşele Lugoj şi Timişoara, iar la cerere se pot efectua şi excursii în sud-vestul ţării.

Deşi în momentul de faţă aceste tabere sunt administrate de Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi aparţin Ministerului Educaţiei, există posibilitatea transferului lor prin hotărâre de guvern către administraţiile judeţene, lucru care s-a mai întâmplat şi în alte judeţe. În acest sens, acum trei ani s-a solicitat realizarea unui raport în care să se analizeze starea fiecărui obiectiv, şansele de reabilitare şi care ar fi strategia care ar trebui adoptată în varianta preluării de către C.J. Timiş. Raport despre care, ulterior, nu s-a mai spus nimic.

“Taberele şcolare din judeţul Timiş au devenit o amintire pentru elevi, doar cele de la Poieni Strâmbu şi Chevereşu Mare mai fiind funcţionale, în timp ce taberele din Bogda şi Nădrag au devenit nefuncţionale, aflându-se într-o stare avansată de degradare. Tabăra de la Bogda a fost înfiinţată încă din 1963 şi a funcţionat vreme îndelungată cu mult succes, fiind şi o important sursă de ape termale. E o lipsă totală de interes a Guvernului României, ţinând cont de faptul că la Bogda, de exemplu, există un mare potenţial turistic neexploatat, benefic dezvoltării regionale a judeţului Timiş”, se arată într-o interpelare trimisă zilele trecute Ministerului Tineretului şi Sportului de către deputatul PNL de Timiş Cornel Sămărtinean.

O stare de degradare avansată

Cele două tabere care mai funcţionează în Timiş reprezintă excepţii, majoritatea centrelor de acest gen fiind nefuncţionale de ani buni, din cauza stării avansate de degradare în care se află. În afară de Poieni Strâmbu şi Chevereşu Mare, restul taberelor timişene s-au închis, rând pe rând, din cauza lipsei unor minime investiţii. Tabăra de tineret de la Bogda avea o capacitate de 300 de locuri. Până în 2002, cand complexul a început să se degradeze, cuprindea dormitoare, săli de mese, o sală de jocuri, o bibliotecă, seră, un mic izvor natural, mese de ping-pong, terenuri de tenis şi fotbal, trasee în pădure. Tabăra, care este situată la doar cinci kilometri de o rezervaţie de mufloni şi căprioare, a fost transformată în ultimii ani în stână.

La Nădrag, de asemenea, exista o tabără cu o capacitate de 120 de locuri pe serie, pavilioane, bloc alimentar propriu cu cantină, teren de minifotbal şi handbal şi în apropiere existau obiective turistice de interes – Munţii Poiana Ruscăi şi o rezervaţie de cerbi lopătari. La Herneacova era o capacitate de cazare în pavilioane de peste 100 de locuri şi foarte multe amenajări sportive sau de agrement.

În afară de cele două “supravieţuitoare”, Poieni Strâmbu şi Chevereş, restul taberelor au şanse să revină la destinaţia iniţială doar cu eforturi investiţionale foarte mari.  

O situaţie alarmantă la nivel naţional

Taberele şcolare au avut un rol bine determinat în procesul educaţional din România, până la începutul anilor 90. Copiii erau obişnuiţi să socializeze, să aprecieze natura şi sportul, să se auto-gospodărească şi să dobândească un anumit grad de independenţă. Sunt lucruri care cu siguranţă le-ar prinde foarte bine şi copiilor de astăzi care, însă, au la dispoziţie mult mai puţine variante.

În 1989 România avea 207 tabere şcolare, toate în proprietatea statului, situate în zone superbe, şi cu o logistică bună, ce nu trebuia, în multe cazuri, decât întreţinută. Cea mai mare concentrare de centre de agrement se afla în zona centrală şi în cea de vest a României, zone cu potenţial turistic ridicat.

La nivelul anului 1990, taberele şcolare, conform informaţiilor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, aveau o capacitate de cazare de 53.900 locuri. Anual, în tranşe, 324.000 de elevi îşi petreceau vacanţa în tabără.

Astăzi, după 24 de ani de administrare “originală”, doar 65 de tabere mai funcţionează. Din cauza degradării şi a lipsei investiţiilor, probabil că peste doi-trei ani numărul lor se va reduce la 40 – 50.

Curtea de Conturi arată, într-un raport recent, că aceste tabere au rămas cu un statut juridic şi cadastral incert, multe încă figurând, integral sau parţial, ca aparţinând unor structuri defuncte ale fostei Republici Socialiste România. Lucru care a complicat alocarea de bani către ele, şi le-a făcut vulnerabile în faţa rechinilor imobiliari, obişnuiţi să cumpere ieftin de la stat. Cu ocazia unui audit făcut anul trecut, inspectorii Curţii de Conturi constatau că, în ultimii ani, “nu a fost stabilit un plan de reabilitare şi extindere a centrelor de agrement, iar la analiza oportunităţii şi a prioritizării lucrărilor de investiţii nu s-au avut în vedere criterii clare, care să asigure cheltuirea banilor publici în condiţii de eficienţă şi eficacitate.”

Deşi Statul are încă un patrimoniu foarte valoros, care poate fi exploatat în condiţii care să aducă venituri la bugetul de stat, în ultimii ani sunt tot mai multe tabere şcolare organizate de întreprinzători privaţi, unii chiar pe terenurile unor foste tabere şcolare, concesionate sau cumpărate ieftin. Există însă şi un revers al acestei situaţii – prezentat sumar de Curtea de Conturi: “Actualul cadru legal nu reglementează obligativitatea acreditării de către Ministerul Tineretului şi Sporturilor a tuturor persoanelor care organizează tabere pentru elevi şi studenţi, astfel că nu pot fi controlate şi aplicate sancţiuni, pentru eventuale nereguli, locaţiilor neacreditate. Desfăşurarea activităţilor de tabără în locaţii neacreditate poate avea repercusiuni asupra gradului de confort, precum şi asupra siguranţei participanţilor, astfel că se impune identificarea soluţiilor legale care să prevadă obligativitatea acreditării tuturor locaţiilor în care se desfăşoară astfel de activităţi.”

Până la identificarea unor propuneri, până la concretizarea şi aplicarea măsurilor legale e, deci, un drum lung…