Strategia de securitate internă a Uniunii Europene apreciază că securitatea constituie una din priorităţile majore şi menţionează principalele riscuri şi ameninţări infracţionale la adresa cetăţenilor Europei şi anume: terorismul, criminalitatea organizată, transfrontalieră, traficul de persoane etc. Riscul zero nu există, dar mediul de sigurană este necesar pentru ca oamenii să fie protejaţi, deci un model european de securitate.

Riscurile de sănătate publică şi pandemiile

Globalizarea rămâne în continuare principalul factor de influenţă în mediul de securitate contemporană, deci trebuie surprinse realist şi pragmatic şi combătute riscurile şi ameninţările ce pot avea repercusiuni asupra securităţii naţionale. Strategia naţională de apărare şi cea de securitate prezintă ca principale riscuri şi ameninţări la adresa României fenomenul terorist, criminalitatea, dar şi riscurile de sănătate publică şi pandemiile.

James Canton, expert în futurologie, aprecia, în Provocările viitorului. Principalele tendinţe care vor configura în următorii 5, 10, 20 de ani, că o nouă eră se prefigurează prin redefinirea riscurilor şi oportunităţilor în acest secol, cu teme majore şi tendinţe grave la adresa securităţii persoanelor, esenţiale fiind securitatea globală şi terorismul. Dar nu sunt numai acestea.

Sărăcia se accentuează, terorismul s-a generalizat, jumătate din populaţia globului trăieşte la limita a doi dolari pe zi, Ebola şi HIV fac ravagii în Africa, mai mult de un miliard şi jumătate de oameni sunt malnutriţi, statele bogate trec printr-un accelerat proces de îmbătrânire a populaţiei, în timp ce în naţiunile sărace se petrece o explozie demografică. Apoi, riscurile bioterorismului cresc şi ele, iar atacurile cibernetice se înmulţesc.

De aceea James Canton estimează că, dacă nu ne pregătim din timp, schimbând fundamental modul în care concepem securitatea, unele avertismente vor fi din nou ignorate, considerate stranii sau absurde, atunci va fi prea târziu pentru omenire.

Se apreciază că ameninţările vor fi de regulă asimetrice, vor sfida logica. Aici pot intra atacuri cu virusul Ebola, utilizarea de agenţi biologici în sistemul de furnizare a apei către populaţie, atacuri asupra centrelor comerciale, blocarea sau distrugerea staţiilor de epurare a marilor localităţi etc.

Securitatea alimentară, proclamată ca un drept fundamental

Securitatea alimentară este o parte importantă a securităţii naţionale şi cuprinde instrumentele utilizate pentru garantarea accesului la hrană a populaţiei, cu atât mai mult în situaţii deosebite, de calamităţi naturale, război.

Securitatea alimentară este reglementată de convenţii internaţionale, naţionale, strategii ONU, UE şi proclamată ca un drept fundamental de Curtea Internaţională de Justiţie.

Grija faţă de terenurile agricole, de sursele de apă, de calitatea alimentelor reprezintă o problemă centrală care ţine de securitatea naţională chiar dacă anumiţi oameni politici s-au instituţii o tratează superficial, din neştiinţă sau din alte motive.

Criza alimentară este şi ea o provocare la nivel mondial, care se agravează odată cu fluxurile masive de imigranţi din statele sărace, bântuite de războaie, terorism, precum cele din nordul Africii, Orientul Mijlociu sau unele state din Asia.

Să nu uităm perioadele în care gripa aviată a creat destule probleme ţării noastre, atunci, să anticipăm cum vor reacţiona oamenii când sursele de apă, cele alimentare vor fi ţinte ale teroriştilor.

Strategia Naţională pentru Dezvoltarea durabilă a României, Orizonturi 2013-2020-2030, adoptată de Guvern în noiembrie 2008 – în contextul Strategiei pentru Dezvoltarea Durabilă a UE, adoptată de Consiliul European de la Goteborg, 2001 şi corectată în 2006 – stabileşte obiectivele strategice pe termen scurt, mediu şi lung, având drept scop apropierea semnificativă a României de nivelul mediu al statelor UE. De asemenea analizează direcţiile prioritare, infrastructura, resursele financiare, resursele de apă, suprafaţa agricolă şi potenţialul deosebit al României care trebuie valorificat.

Rapoartele anuale ale Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare au precizat, începând cu anul 2008, dispariţia politicilor economice, sociale şi profesionale concrete şi realiste asupra viitorului, neexploatarea produselor de nişă, proiecte abandonate la jumătate, iniţiative sub aspect mediatic şi pur electoral.

Productivitatea lasă de dorit în gospodăriile mici, îmbătrânirea procentului de 29% al populaţiei ocupată în agricultură, faţă de numai 5% în UE ilustrează dezechilibrul structural, mecanizarea, irigaţiile, investiţiile etc. determină rezultate modeste în acest domeniu vital şi de mare viitor. Agricultura ecologică, produsele tradiţionale pot deveni adevărate mărci ale performanţei româneşti.

Harta gradului de stres asupra resurselor de apă demonstrează că România nu prezintă un risc mare de criză, însă poate fi îmbunătăţit, mai ales în unele judeţe cu probleme: Vaslui, Galaţi, Botoşani etc. precum şi măsuri de manangement corespunzător în domeniu, implementări a măsurilor stabilite.

România are un potenţial alimentar ce poate asigura hrană pentru 38,5 milioane de oameni

Există şi o Strategie a siguranţei şi securităţii alimentare a României, pentru o perioada 2016 – 2035. Aceasta vizează garantarea securităţii şi siguranţei alimentare, o condiţie de bază a bunăstării populaţiei, dar şi cu disponibilităţi importante pentru export, asigurarea echilibrului ecologic durabil prin multe investiţii publice dar şi private, consolidarea exploratorilor agricole, dezvoltarea teritorială echilibrată a economiilor rurale agricole, sporirea absorţiei de fonduri europene destinate agriculturii româneşti, echilibrarea balanţei comerciale agroalimentare şi restrângerea zonelor rurale defavorizate.

Parametrii prognozaţi pentru următorii ani se pot caracteriza prin dublări ale producţiilor agricole, însă depind de alocările de resurse financiare pentru revenirea la ceea ce a fost bun. Se estimează că România are un potenţial alimentar la orizontul anilor 2030 – 2035, ce poate asigura hrană pentru 38,5 milioane de persoane şi un disponibil pentru export de peste 50 miliarde de dolari.

Strategia menţionează şi problemele legate de criza cauzată de inegalitatea alocării de resurse, dar şi de utilizare, afectată, printre altele, de dezechilibre ale proprietăţilor, ale pieţelor, preţurilor produselor agricole.

Strategia naţională trebuie să ţină cont de Strategia europeană, „Europa 2020 în domeniul economic”, care cere asigurarea securităţii alimentare şi garantarea siguranţei alimentare din UE.

Iulia Raluca Neagu