Terorismul nu este doar răul care se abate asupra planetei, ci, mai mult, este adesea fanatismul obsesiv al puterii, al răzbunării, al uciderii, împotriva oricăror legi. De aceea, fenomenul trebuie foarte bine analizat, e necesară cunoaşterea mecanismelor, în vederea combaterii cauzelor, a limitării efectelor chiar a anihilării, dacă este posibil.

Întreaga lume, într-un lung război împotriva terorimului

11 septembrie 2001, ziua în care au avut loc în SUA atacurile teroriste, a rămas în memoria colectivănu doar ca ziua unei catastrofe de amploare, ci şi ziua în care umanitatea a înţeles că va începe un lung război împotriva acestui flagel şi că nimic va mai fi ca înainte.

Evenimentele teroriste care au urmat – la Madrid, Londra, Beslan, Moscova, Paris, Copenhaga, Tunis şi în multe alte locuri – au confirmat că fenomenul terorist reprezintă o realitate a lumii contemporane pe care dreptul internaţional nu o acceptă, pe care marile puteri o reprimă, pe care organismele internaţionale o condamnă, dar care ia, totuşi, amploare. „Omenirea se confruntă cu un conflict al emoţiilor în care Occidentul afişează o cultură a fricii iar lumea musulmană o cultură a umilinţei. În ambele cazuri avem de-a face cu o strategie de acţiune bazată pe frică, o frică de celălalt, de viitor, de pierdere a identităţii”, spunea Cristian Barna, în Jihadul în Europa. Iar terorismul poate deveni o ameninţare şi mai mare dacă în actele teroriste se va recurge la arme de distrugere în masă.

În plus, teroriştii au un avantaj de care profită, şi anume, ei pot avea chiar cetăţenie americană, britanică sau franceză – ceea ce presupune că trăiesc printre noi, se comportă aparent normal, că sunt greu de identificat înainte de a se manifesta cu rezultatele ştiute sau chiar de a se înrola în armata Statului Islamic sau Al Qaeda.

Terorismul nu este doar răul care se abate asupra planetei, ci, mai mult, este adesea fanatismul obsesiv al puterii, al răzbunării, al uciderii, împotriva oricăror legi. De aceea, fenomenul trebuie foarte bine analizat, e necesară cunoaşterea mecanismelor, în vederea combaterii cauzelor, a limitării efectelor, a anihilării lor, dacă este posibil.

Cauze care favorizează terorismul

Una dintre cauzele care încurajează terorismul este reprezentată de faptul că religia islamică este în creştere, ajungând deja la o cincime din populaţia lumii, poate fi considerată a doua religie a lumii.

Alt situaţie o reprezintă sărăcia. Statiticile aratĂ că jumătate din populaţia globului trăieşte cu doi dolari pe zi, fiind cinci miliarde de oameni săraci, pe Terra, iar dintre aceştia,1,5 miliarde, malnutriţi. Acestei situaţii i se adaugă bolile. 90% din totalul bolilor se înregistrează în statele aflate în curs de dezvoltare, iar altele noi continuă să apară în ţări sărace, ca de exemplu Congo, Angola, Uganda, Somalia, Mali. Acolo unde organizaţiile teroriste musulmane sunt cele care oferă hrană şi asistenţă medicală, recrutând, totodată, viitori terorişti – situaţii de genul acesta s-au înregistrat în Pakistan şi Somalia, de exemplu. O altă situaţie îngrijorătoare este dată de faptul că reţelele de crimă organizată, de trafic de droguri, de terorism sunt prezente, mai ales în zonele cele mai sărace ale lumii, acolo unde comerţul este controlat în totalitate de către organizaţii teroriste. Tot ele, în unele state, sunt cele care recrutează armate, dirijează bănci, investesc în multe domenii.

Analiza facilităţilor de care profită teroriştii – de orice orientare ar fi ei, islamică, marxistă declarată, naţionalistă – devine baza stabilirii unor strategii realiste, cu efecte pe termen scurt, mediu şi îndepărtat. De aceea, trebuie avute în verere modul de organizare a teroriştilor, modul în care se face selecţia în rândul lor, pregătirea recruţilor, pentru că terorismul a devenit o meserie ca oricare alta, „ba chiar dintre cele mai cautate în viitorul nu prea îndepărtat”, după cum estimează James Cont, în Provocările viitorului. Principalele tendinţe care vor reconfigura lumea în următorii: 5, 10, 20 de ani.

Ţintele vizate de terorişti s-au diversificat şi ele, fiind vizate daune materiale şi umane cât mai mari şi un impact mediatic cât mai deosebit. Inamicul declarat este, în accepţiunea lor, peste tot, asta în timp ce şi Occidentul, şi SUA sunt, uneori, prea uşor penetrabilă, Europa devenind pe zi ce trece o pepinieră de recrutare a islamiştilor pentru Al Qaeda şi, în ultima vreme, pentru Statul Islamic. Valurile de violenţă anti-creştină au crescut, însă, nu numai în Occident, ci şi în Orient, în mod deosebit în Asia de Est.

Care e soluţia pentru contracararea terorismului islamic?

Organizarea, pregătirea şi modul de executare a acţiunilor teroriste s-au perfecţionat continuu, sursele de finanţare nu au fost încă stopate – însăşi acţiunile Statului Islamic dovedesc o perfecţionare în folosirea de tehnici şi armament modern, în culegerea de nivel înalt a informaţiilor –, iar avantajele, din punct de vedere juridic, operativ, financiar sau al securităţii le conferă organizaţiilor teroriste, posibilităţi deosebite de a-şi desfăşura acţiunile.

Care este, însă, soluţia pentru contractarea terorismului islamic? Eliminarea sa numai prin forţă nu este posibilă, teritoriul vast pe care se manifestă neputând fi controlat. Sunt state care deţin arma nucleară, religia musulmană este în extindere, la fel, populaţia musulmană.

Una dintre soluţii ar fi stabilirea unor strategii realiste în combaterea pe termen lung a terorismului în câştigarea sufletelor musulmanilor, mai ales a celor moderaţi, cum precizează Francis Fukuyama, deşi fiecare conflict împotriva terorismului îşi are propriile caracteristici.

Unele strategii antiteroriste sunt definite în Manualul Armatei SUA ca „operaţiuni care includ măsuri ofensive luate pentru a preveni, descuraja, anticipa şi răspunde împotriva terorismului”. Strategiile antiteroriste se schimbă, însă, în funcţie de natura ameninţării, de tipul Al Qaeda sau cel împotriva Statului Islamic.

Politica fără concesii instituită după evenimentele din 11 septembrie 2001 nu mai este în totalitate de actualitate. Evoluţia acţiunilor antiteroriste a fost un proces lent, influenţat şi de modificarea naturii terorismului internaţional, de noile progrese în tehnologia militară, chiar dacă înainte de 11 septembrie, preşedintele Bill Clinton ordonase atacul cu rachete de croazieră, cu o precizie aproape de 100%, ghidate să lovească bazele Al Qaeda din Afganistan, ca răspuns la atacurile cu bombă din 1998, asupra Ambasadelor americane din Kenya şi Tanzania. Au urmat apoi atacuri cu rachete de croazieră în Sudan, asupra unor presupuse fabrici suspecte de legături cu Al Qaeda, precum şi atacuri în care au fost foliste drone în uciderea punctuală a unor lideri terorişti importanţi.

Lupta împotriva terorismului actual este un fenomen complex, care implică forţe specializate, tehnici de ultimă generaţie, resurse imense financiare şi umane, muncă înaltă calificare pe informaţii.

După Strategia de luptă antiteroristă a SUA din anul 2002, în decembrie 2003 Consiliul European a adoptat Strategia europeană de securitate, unde terorismul este numit ca fiind principala ameninţare la adresa securităţii UE. Şapte ani mai târziu, în martie 2010, Consiliul European a adoptat o nouă Strategie de Securitate, terorismul rămânând cea mai mare ameninţare la adresa securităţii europene. Răspunsul la ameninţările comune este dat de politicile şi strategiile de securitate, de instrumentele de cooperare, mai ales schimburile de informaţii, anchetele comune, eficienţa organizaţiilor Europol, Eurojust şi Frontex.

Şi Naţiunile Unite au stabilit o Strategie de combatere a terorismului, în septembrie 2006, incluzând 15 măsuri concrete de identificare a condiţiilor care favorizează dezvoltarea terorismul şi 16 instrumente şi amendamente în domeniu.

SUA au adoptat şi ele, în august 2011, Strategia de apărare împotriva Al Qaeda, care prevede eliminarea ideologiei violente şi chiar a multor lideri Al Qaeda, ajutorul comunităţilor musulmane, care pot identifica mai uşor problemele locale, pot da răspunsuri adecvate, pot asigura o cooperare mai bună în punerea în aplicare a programelor guvernamentale de integrare a imigranţilor.

Ultima formă a unei Strategii de Securitate Naţională a SUA a fost prezentată de preşedintele Barack Obama, la începutul acestui an. Principalele ameninţări au rămas terorismul, schimbările climatice grave şi cele cibernetice. Lupta împotriva Statului Islamic (ISIS) rămâne ca o prioritate, în contextul ameninţării teroriste din multe state ale lumii.

Concluzionând, apreciem că se impune mai mult ca oricând o cooperare la nivel global între forţele antiteroriste, o voinţă politică reală în stoparea finanţării terorismului, o aplecare a politicului spre informaţiile specialiştilor în domeniu şi nu deturnarea acestora, exercitarea de presiuni asupra statelor care sponsorizează sau sprijină acţiunile teroriste şi cele ale crimei organizate şi, nu în ultimul rând, o eficientizare a sistemului juridic naţional şi internaţional şi modificarea strategiilor naţionale în acord .

Gl (r) prof. univ. dr. Anghel Andreescu

Lt. Valentin Dulgheru