A trecut mai bine de un an de la tragedia aviatică din Munţii Apuseni, în urma căreia şi-au pierdut viaţa pilotul Adrian Iovan şi Aura Ion, studentă la Medicină. O tragedie marcată, atunci, de degringolada de care dăduseră dovadă autorităţile abilitate să intervină în situaţii de genul acesta şi de faptul că cei doi ar fi avut o şansă la viaţă dacă echipelor de salvare nu le-ar fi luat câteva ore să ajungă la locul accidentului. În ce stadiu este, însă, investigaţia?

Care sunt concluziile privind prăbuşirea aeronavei şi timpii de reacţie ai echipajelor de salvare?

Am solicitat câteva informaţii privind accidentul aviatic din data de 20 ianuarie 2014, înregistrat la limita dintre judeţele Cluj şi Alba, Centrului de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile, organismul tehnic specializat să execute investigaţiile privind siguranţa aviaţiei civile. Desemnat, potrivit legii, „să organizeze, să conducă, să coordoneze, să controleze şi să execute investigaţia privind evenimentele de aviaţie civilă, în scopul determinării faptelor, cauzelor şi împrejurărilor care au dus la producerea acestora şi să emită recomandări pentru siguranţa aviaţiei civile”.

Prima întrebare adresată CIAS, în baza Legii 544/2001, privind liberul acces la informaţii de interes public, a vizat concluziile trase de această instituţie, în urma anchetei. Atât concluziile referitoare la cauzele prăbuşirii aeronavei, cât la timpii de reacţie ai echipajelor de salvare.

Iată ce ni s-a răspuns, printr-o adresă semnată de directorul general al instituţiei, Nicolae Stoica: “CIAS, prin atribuţiunile funcţionale, date de legislaţia în vigoare, nu efectuează anchete, ci doar investigaţii privind siguranţa aviaţiei civile, care nu au ca scop găsirea de vinovaţi sau vinovăţii. CIAS are ca scop ca, prin intermediul raportului final emis, să determine cauzele probabile de producere a accidentului şi,atunci când e cazul, emiterea unor recomandări de siguranţă pentru a preveni pe cât posibil producerea unor evenimente similare în viitor. Stadiul investigaţiei accidentului este prezentat în mod clar în declaraţia provizorie care a fost publicată pe site-ul CIAS”.

Din comunicatul CIAS, spre care am fost îndrumaţi, aflăm că, în data de 19 ianuarie, când a fost emis, “investigaţia privind siguranţa este în curs de finalizare”. În acest document se face o trecere în revistă a ceea ce a făcut CIAS până la momentul respectiv – ce a examinat (epava şi locul accidentului), ce a analizat (datele de pe GPS, conformitatea sistemului ELT – Emergency Locator Transmitter, condiţiile meteo în care s-a desfăşurat zborul şi starea de funcţionarea a motoarelor), ce a studiat (sistemul de căutare şi salvare, “în limita competenţelor CIAS”), pe cine a notificat, ce acte a redactat – şi faptul că a stabilit că “producătorul motoarelor a menţionat că nu a detectat anomalii tehnice care să indice afectarea puterii motoarelor în condiţiile de testare”. Nu rezultă, însă, răspunsul clar la întrebarea adresată de noi, nici la cea privind cauzele prăbuşirii aeronavei, nici timpii de reacţie ai echipajelor de salvare.

În plus, în întrebarea noastră nu se făcea, însă, referire la cuvinte gen “vinovaţi” sau “vinovăţii”. Doar solicitam concluziile CIAS privind cauzele prăbuşirii aeronavei şi cele privind timpii de reacţie ai echipajelor de salvare.

Cine anchetează timpii de reacţie ai echipajelor de salvare?

A doua întrebare adresată pleca de la varianta în care de analiza timpilor de reacţie ai echipajelor de salvare – care au stârnit, la vremea respectivă, controverse şi mari nemulţumiri în rândul mass-media şi al opiniei publice – nu se ocupă CIAS: Dacă ancheta privind timpii de reacţie ai echipajelor de salvare nu a fost coordonată de CIAS, vă rugăm să ne comunicaţi ce instituţie s-a ocupat de această parte a investigaţiei?

“Referitor la partea de investigaţii a operaţiunii de căutare şi salvare, CIAS nu este abilitat să investigheze decât segmentul integrat în aviaţia civilă, de aceea nu putem face aprecieri asupra modului în care au acţionat forţele subordonate altor ministere”, ni s-a transmis.

Nu ni se precizează, însă, aşa cum am solicitat, să ni se spună ce instituţie s-a ocupat de această parte a investigaţiei, dacă ea nu a revenit CIAS.

A fost sesizat Parchetul?

În ce dată aţi trimis către Parchetul General raportul cu concluziile desprinse? – a fost cea de a treia întrebare adresată CIAS.

“Declaraţia provizorie arată că atât timp cât nu a fost emis un raport final, acesta nu putea fi trimis către Parchetul General”, comunică oficialii CIAS.

Personalul care a finalizat ancheta CIAS e acelaşi de la începutul investigaţiei?

Un ultim aspect în privinţa căruia solicitam lămuriri a vizat personalul care a finalizat ancheta CIAS, despre care întrebam dacă a rămas acelaşi de la începutul investigaţiei. În caz de răspuns negativ, rugam să ni se comunice de ce au fost operate schimbări în echipa de investigaţii, cine a fost înlocuit şi de către cine?

Iată ce răspuns ne transmite conducerea CIAS: “Raportul final de investigaţie privind siguranţa aviaţiei civile este un document emis de CIAS şi, indiferent dacă pe parcursul investigaţiei privind siguranţa şi până la finalizarea acesteia pot apărea fluctuaţii de personal, produse din diverse cause, raportul va fi dus la bun sfârşit, ţinând cont că la baza unui raport de investigaţii, în ajutorul specialiştilor care se ocupă de întocmirea acestuia, participă experţi din diverse domenii ale aviaţiei civile, dar şi reprezentanţi acreditaţi ai unor organism similar CIAS din alte state, în acest caz fiind vorba despre reprezentanţii Angliei şi ai SUA”.

Concluzia acestui ultim răspuns? Că-i lipseşte un oficial  “da” ferm au un oficial “nu” ferm, cu explicaţiile de rigoare. Rămânând un răspuns din care fiecare înţelege ce vrea, ce poate sau ce poate pune cap la cap, după informaţii neoficiale pe care le are, de exemplu.

Pentru clarificări, mai aşteptăm. Şi Parchetul General a anunţat, la jumătatea lunii ianuarie, că aşteaptă depunerea de către CIAS a Raportului de investigaţie tehnică a accidentului aviatic. Concret, cât? Pe site-ul CIAS se arată că “o investigaţie complexă poate dura şi doi ani, în medie, rareori mai puţin, iar uneori chiar mai mult”.

Cinci ore de căutări

În tragedia aviatică din 20 ianuarie 2014, produs în munţii Apuseni, într-o zonă accidentată, la peste 1.400 de metri altitudine, la graniţa dintre judeţele Cluj şi Alba, şi-au pierdut viaţa pilotul Adrian Iovan şi Aurelia Ion, studentă la Medicină. În accident au fost răniţi copilotul Răzvan Petrescu şi medicii Radu Zamfir, de la Spitalul Fundeni, Valentin Calu, de la Spitalul Elias, Cătălin Pivniceru, de la Spitalul „Sfânta Maria”, şi Sorin Ianceu, de la Spitalul Municipal din Beiuş. Echipa medicală mergea de la Bucureşti la Oradea, unde urma să preleveze ficatul de la un donator care suferise un accident vascular cerebral.

Epava avionului şi victimele au fost găsite de trei localnici, după căutări care au durat aproximativ cinci ore şi la care au participat pompieri salvatori, jandarmi montani, poliţişti, salvamontişti, angajaţi ai Parcului Naţional Munţii Apuseni şi localnici.