O istorie de peste 6.000 de ani, reconstituită sumar, prin aducerea laolaltă a unor piese de o valoare inestimabilă, lucrate în aur şi argint, în atelierele unor meşteri orfevrari, începând din neo-eneolitic şi până în antichitatea târzie. Aceasta este ceea ce le propune vizitatorilor expoziţia itinerantă, intitulată „Aurul şi argintul antic al României” ajunsă la Timişoara.

Sute de preţioase piese de colecţie

Reunind mai bine de 1.400 de piese de colecţie, din care 1.004 obiecte confecţionate din aur şi argint, aflate în păstrare la Muzeul Naţional de Istorie a României şi la alte 32 de muzee din întreaga ţară, expoziţia „Aurul şi argintul antic al României” oferă vizitatorilor prilejul să recompună, din fărâme, istoria a aproape şase milenii. Pentru cursul acesteia depun mărturie, în parte, obiectele de podoabă sau cu utilitate practică descoperite pe teritoriul actual al României.

Multe dintre piesele integrate în această expoziţie – găzduită de Muzeul Banatului, în spaţiul expoziţional de la Bastionul Theresia, în intervalul 21 mai – 29 iunie – fac parte din tezaurele descoperite la Perşinari, în judeţul Dâmboviţa (datând din perioada mijlocie a Epocii bronzului, secolul VII a. Chr.), Cucuteni – Băiceni, judeţul Iaşi (exponate reprezentative pentru cultura traco-getică, din secolul IV a. Chr. ), Craiova, judeţul Dolj (exponate reprezentative pentru cultura traco-getică, sfârşitul secolului al IV-lea a. Chr.), Agighiol, judeţul Tulcea (cultura traco-getică, a doua jumătate a secolului al IV-lea a. Chr.), Peretu, judeţul Teleorman (cultura traco-getică, sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al III-lea a. Chr.), Sarmisegetusa Regia, judeţul Hunedoara (a doua epocă a fierului, dar şi obiecte reprezentative pentru cultura dacică clasică, din secolele II şi I a. Chr.), Sâncrăieni, judeţul Harghita (cultură dacică clasică, din a doua jumătate a secolului I a. Chr., respectiv prima jumătate a secolului I d. Chr.) sau Pietroasa, judeţul Buzău (obiecte datând din Epoca migraţiilor, secolul al V-lea p.Chr.)

De altfel, obiectele sunt înfăţişate vizitatorilor într-o înşiruire cronologică, începând cu obiecte care datează din perioada neo-eneolitică. Rând pe rând, până în perioada Evului Mediu, exponatele se succed, înşiruite cuminţi, adăpostite în vitrine securizate şi iluminate astfel încât să fie puse în valoare calităţile estetice ale fiecărui obiect în parte.

Ceea ce frapează, în primă instanţă, ochiul vizitatorului neiniţiat, dornic să admire, să cunoască şi să înţeleagă cât mai bine, este dibăcia cu care meşterii orfevrari au izbutit să imprime, în „carnaţia” fiecărui obiect, istoria simbolisticii unor epoci, evocând, în egală măsură, interesul manifestat faţă de aspectul estetic, dar şi istorii despre posesie, etalare sau recunoaştere a apartenenţei la o anumită categorie socială şi însemne care vorbesc despre credinţă, încredinţări ori obiecte care îi străjuiau omului trecerea dincolo de hotarul care desparte viaţa de moarte.

Detalii despre viaţa în epoci demult apuse

Dacă le priveşti cu atenţie, obiectele prezente în expoziţie îţi dezvăluie detalii despre preocupările unor epoci demult apuse, al căror curs îl poţi intui numai din cărţile de istorie, dar ale căror ritmuri şi preocupări pot fi infinit mai lesne surprinse astfel, desluşindu-le mai degrabă în obiecte care au înfruntat timpul decât în slova rece a manualelor şcolare ori în cuprinsul baroc al cărţilor de istorie.

Figurine antropomorfe, ace de păr, fibule, falere, aplice vestimentare, multe dintre ele venind din prima epocă a fierului, din secolul VII a. Chr. Obiecte cu rol decorativ sau cu rol practic, utilizate în prinderea veşmintelor, brăţări masive, făcute din spirale de aur contorsionat, menite să împodobească braţele sau gambele purtătorilor lor, ori obiecte care poartă pe ele, ştanţat, motivul crucii înscrise în cerc, descoperite în bazinul mijlociu al Dunării, datând de la finalul primei Epoci a bronzului. Cercei şi inele cu pecete, medalioane din perioada Imperiului Roman, care redau elemente simbolice specifice constituirii unor comunităţi creştine, relicvarii şi obiecte de cult, menite să invoce sprijinul divin şi să depună mărturie pentru diversele forme de afirmare a credinţei. Obiecte sofisticate, cu rol decorativ, realizate în tehnici complicate, confecţionate din aur masiv şi placate cu pietre preţioase şi cu plăcuţe colorate, realizate din email sau din pastă de sticlă, datând din a doua jumătate a secolului al V-lea p. Chr. şi care au fost descoperite în mormintele princiare de la Apahida ori celebrele fibule pereche, opulente şi impresionante prin lucrătura lor fastuoasă, descoperite la Pietroasele, judeţul Buzău, datând din Epoca migraţiilor – toate acestea sunt doar o parte din obiectele ce pot fi admirate de aproape în cadrul expoziţiei „Aurul şi argintul antic al României”.           

Despre fiecare dintre aceste obiecte, vizitatorul dornic să cunoască mai mult poate afla, de unul singur, admirând exponatele şi parcurgând informaţiile înscrise pe panourile care străjuiesc fiecare vitrină în parte.

De altfel, referindu-se, la vernisarea ei, la conţinutul expoziţiei, dr. Rodica Oanţă-Marghitu, de la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti, a evocat, succint, tipurile de obiecte care o compun, vorbind despre diversitatea acestora şi despre modalităţile de realizare, care acoperă un registru complex de tehnici diferite, de la simpla decupare, după nişte şabloane, a unor figurine, din foi de metal preţios, sau de la îndoirea şi răsucirea unor sârme confecţionate din aceleaşi tipuri de metale preţioase, până la obiecte de cult sau bijuterii realizate cu tehnici complicate, care combină materialul preţios, lucrat adesea în filigran, cu inserţia de pietre preţioase multicolore şi a unor elemente decorative făcute din email sau din pastă de sticlă.

Aşa se face că, rând pe rând, piese descoperite în ansamblurile princiare getice, descoperite la Craiova, Cucuteni-Băiceni, Poiana Coţofeneşti, Agighiol sau Peretu, se alătură bogăţiei de forme ale orfevrăriei dacice, reprezentate în expoziţie de celebrele brăţări polispiralice făcute din aur, descoperite în zona cetăţii de la Sarmizegetusa Regia, sau obiectelor descoperite în tezaurele de la Sâncrăieni, Peteni, Drăgeşti, Tăşad, Sacalasău, Rociu, Bălăneşti şi inventarelor funerare, descoperite în morminte princiare, sau tezaurelor ce provin din epoca migraţiilor sau a antichităţii târzii, descoperite la Apahida, Cluj-Someşeni sau Histria.

Timişul, un loc aparte pe harta unei istorii care acoperă şase milenii

Expoziţia adăpostită în spaţiul Bastionului Theresia oferă, însă, timişorenilor, nu doar prilejul de a vedea, adunate laolaltă, obiecte de podoabă făcute pe teritoriul actual al României sau în alte colţuri ale Europei, ajunse apoi pe aceste meleaguri graţie unor schimburi comerciale sau unor relaţii pe care membrii elitei din perioadele istorice ilustrate le întreţineau la mare distanţă, ci şi ocazia de a revedea obiectele descoperite, de-a lungul timpului, pe actualul teritoriu al judeţului Timiş sau în zone din imediata proximitate a acestuia.

Potrivit informaţiilor oferite de dr. Daniela Tănase, de la Muzeul Banatului din Timişoara, expoziţia cuprinde vechi inele de buclă, confecţionate din aur, descoperite la Alioş, în Timiş, datând din perioada mijlocie a Epocii bronzului, a căror etalare vorbea, printre altele, despre statutul social al celui care le deţinea.

Acestea sunt, spun muzeografii, cele mai vechi obiecte de podoabă descoperite pe actualul teritoriu al Banatului. Lor li se adaugă colierul cu pandantive din aur, decorat cu email, datat în secolul I p. Chr., ce provine dintr-un mormânt princiar, descoperit la Sânnicolau Mare, în anul 2005.

Din perioada Daciei romane, de la Tibiscum (în prezent, localitatea Jupa, judeşul Caraş-Severin) este prezent în expoziţie un inel din aur masiv, decorat cu un medalion oval, în interiorul căruia sunt reprezentate două mâini încrucişate, despre care muzeograful Daniela Tănase spune că sunt o reprezentare alegorică a Concordiei. Inelul este datat în secolele II-III p. Chr., el fiind executat într-un atelier roman.

Tot din secolele II-III p. Chr. sunt prezente în expoziţie piese de port confecţionate din argint, provenite dintr-un mormânt descoperit în necropola din cimitirul ortodox de la Foeni. Potrivit informaţiilor oferite de muzeografi, acestea sunt realizate într-o manieră mai rudimentară, ele fiind produse, cel mai probabil, de un meşter din lumea barbară. 

Deosebită prin simbolistica ei este catarama cu placă dreptunghiulară, piesă unicat, decorată cu o mască umană şi o scenă de vânătoare, redată stilizat, relevantă pentru spiritualitatea lumii căreia îi aparţinea purtătorul, a relevat dr. Daniela Tănase, referindu-se la o altă piesă prezentă în expoziţie, decoperită tot pe actualul teritoriu al judeţului Timiş.

Şi Epoca migraţiilor (a doua treime a secolului al V-lea p. Chr.) este reprezentată în expoziţie, prin obiecte confecţionate din argint, descoperite într-un mormânt din necropola de la Timişoara-Freidorf: o pereche de cercei poliedrici, un ac de păr şi o oglindă, obiecte despre care istoricii spun că se găseau în morminte ale celor proveniţi din pătura înstărită, în perioada de apogeu a imperiului hunic.

Confecţionat în Epoca fierului (prima jumătate a sec. VI – sec. IV a. Chr.) şi descoperit la Găvojdia, în expoziţie este prezentă şi una dintre puţinele piese de echipament militar de acest tip descoperite pe teritoriul actual al României, un coif din bronz, cu aplicaţii din argint, produs, cel mai probabil, în atelierele meşterilor turnători în bronz şi argintari din Peninsula Balcanică. 

Această piesă rară de colecţie prezintă similitudini cu coifuri greco-ilirice similare, multe dintre ele purtând motive care evocă zeităţi chtoniene, descoperite în Grecia (la Olimpia şi Isthmia), în spaţiul fost iugoslav ori în vecinătatea Epirului şi a coastei dalmate. Elementul inedit îl reprezintă faptul că astfel de coifuri, care au fost descoperite în spaţiul actual al Banatului şi al Transilvaniei, la Berzovia, Găvojdia şi Ocna Mureş, nu au fost descoperite mai deloc în spaţiul getic cuprins între Carpaţi şi Dunăre, fiind menţionată o singură descoperire de acest gen, datând din secolul V a. Chr., făcută la Gostavăţu.

Ciofurile descoperite mai poartă pe ele şi motive simbolice caracteristice apartenenţei la anumite categorii sociale, printre acestea istoricii menţionând mistreţul, unul dintre atributele aristocraţiei conducătoare. În plus, precizează muzeografii, cu referire la aceste piese de echipament militar, unele dintre cele mai rare şi mai vechi de acest gen descoperite pe teritoriul României, practica depunerii coifurilor în ape, ca ofrandă, era una extrem de uzuală, aşa explicându-se locul unde au fost descoperite o parte dintre ele.