O istorie în imagini a atrocităţilor regimului comunist

Fotografiile au fost aduse, la Timişoara, de László Tőkés de la Muzeul „Casa Terorii”, din Budapesta

Societatea Timisoara - expozitie Tokes (12)O parte din istoria victorioasă a unei revolte populare, pe care numai solidarizarea tuturor timişorenilor în jurul unor crezuri comune au făcut-o posibilă, şi o seamă de alte istorii în imagini ale zilelor lui Decembrie 1989. Toate recompun momentele când, catalizată de reunirea unor enoriaşi maghiari în jurul pastorului lor László Tőkés, Revoluţia de la Timişoara a izbucnit, ducând la prăbuşirea ultimului regim comunist din ţările fostului bloc est-european.

 

Momentul când s-au prăbuşit zidurile fricii şi ale tăcerii

Salonul Vega al Societăţii „Timişoara a găzduit”, miercuri, vernisajul expoziţiei intitulată “Din Timişoara în Europa”, menită să marcheze împlinirea a 25 de ani de la debutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Laszlo Tokes si Florian MihalceaLa vernisaj a fost prezent, alături de preşedintele Societăţii „Timişoara”, Florian Mihalcea, fostul episcop László Tőkés, de numele căruia se leagă momentul de debut al protestelor de stradă din Timişoara, în seara de 15 decembrie 1989, precum şi fiul cel mare al acestuia, Tőkés Mate, despre care părintele său a povestit că avea trei ani la momentul izbucnirii Revoluţiei din 1989.

Expoziţia, adusă de la Muzeul „Casa Terorii”, din Budapesta, prezintă o istorie ilustrată cu imagini sugestive a României surprinse încă din perioada de instalare a regimului comunist, în 1945, şi până la momentul prăbuşirii violente a regimului, în urma Revoluţiei iscate, în Decembrie 1989, la Timişoara. Instantanee care redau cu acurateţe sărăcia lucie ce pusese stăpânire peste România sunt prezentate în expoziţie laolaltă cu imagini din primele zile ale Revoluţiei de la Timişoara şi cu imagini terifiante ale morţilor acelor zile. Toate acestea şi multe alte imagini sunt expuse pe ziduri uriaşe, ce creează un spaţiu a cărui geometrie labirintică şi ale cărui coridoare înguste îl conduc pe vizitator, într-o manieră simbolică, înspre Libertate.

Zidul este, de altfel, unul dintre motivele simbolice pe care expoziţia “Din Timişoara în Europa” le dezvoltă. Şi aceasta întrucât, potrivit afirmaţiilor organizatorilor expoziţiei, momentul Decembrie 1989 a izbutit să doboare, dincolo de tot ceea ce a însemnat dictatura comunistă, zidurile fricii şi ale tăcerii care săpau şanţuri adânci între oameni.

“Solidaritatea a făcut posibilă victoria revoltei populare şi a Revoluţiei din Timişoara”

Referindu-se la tematica expoziţiei vernisate miercuri la Timişoara, fostul episcop László Tőkés a precizat că aceasta prezintă o perspectivă asupra Revoluţiei din Decembrie 1989, specificând că, în cursul istoriei post-decembriste, evenimentele din Decembrie 1989 au născut două linii narative distincte – una română şi una maghiară. Însă, a subliniat el, dincolo de elementele ce separă aceste narative, importantă este solidaritatea care i-a legat atunci pe cetăţeni şi cea care continuă să îi lege pe cei care au fost implicaţi activ în evenimentele din timpul Revoluţiei.

“Avem nevoie de prietenii noştri români fără de care, şi unii fără de alţii, nu ar fi fost posibilă victoria revoltei populare şi a Revoluţiei din Timişoara”, a precizat László Tőkés. Acesta a adăugat că maghiarii, în calitate de cetăţeni loiali ai României, au avut propriul rol în izbucnirea Revoluţiei, fiind, din această perspectivă, posibil de asimilat rolul pe care maghiarii reformaţi l-au avut în izbucnirea revoltei populare de la Timişoara cu rolul pe care Timişoara, în ansamblul ei, l-a jucat pe scară naţională în propagarea spiritului anti-comunist al Revoluţiei române.

László Tőkés a evocat, ulterior, începutul dezvoltării acestor fire narative, referindu-se la existenţa unui moment pe care l-a numit, plastic, cel al unui “rău început”: cel în care au început să circule cele două narative ale Revoluţiei, cea maghiară şi cea română. Despre care a apreciat că sunt diferite într-o oarecare măsură şi formă. Însă, a mai precizat el, este important ca, în spiritul solidarităţii, „să ne regăsim unii pe alţii”, pentru a dobândi o viziune diferenţiată, dar unică, despre revolta şi Revoluţia de la Timişoara care a izbucnit din această revoltă.

În ceea ce priveşte conţinutul în sine al expoziţiei, László Tőkés a explicat că aceasta porneşte de la ceea ce a numit narativa maghiară, prezentând ceea ce s-a întâmplat la Biserica Reformată din Piaţa Maria, reliefând contribuţia comunităţii maghiare la izbucnirea revoltei populare de la Timişoara şi oferind imaginea rolurilor complementare pe care cetăţenii Timişoarei, indiferent de etnie, l-au avut în întregirea istoriei Revoluţiei.

17 Decembrie 1989, momentul când toate firele narative s-au reunit într-unul singur

Societatea Timisoara - expozitie Tokes (71)La rândul său, preşedintele Societăţii „Timişoara”, Florian Mihalcea, a relevat că există, în fapt, o singură poveste a Revoluţiei, care reuneşte ceea ce acesta a desemnat a fi aspecte ale aceleiaşi poveşti, care are mai multe faţete.

Istoricul Doina Paşca Harsanyi, membru fondator al Societăţii „Timişoara”, a precizat că, din punctul de vedere al specialistului în istorie, analiza şi înţelegerea unui fenomen complex, aşa cum a fost şi cel al Revoluţiei Române din Decembrie 1989, necesită luciditate şi detaşare, fiind, din această perspectivă, explicabilă existenţa mai multor narative. De aceea, a relevat Doina Paşca Harsanyi, este important să ne amintim ce moment istoric şi ce cotitură istorică a adus cu sine Decembrie 1989, generând momentul 17 Decembrie, atunci când „toate firele narative s-au reunit şi au format un singur fir narativ”, cel al Revoluţiei Române, izbucnite la Timişoara, al cărei catalizator a fost pastorul László Tőkés. Şi, a mai reliefat Doina Paşca Harsanyi, indiferent de firele narative cu care se va confrunta tânăra generaţie, semnificativ din perspectivă istorică este momentul în sine al Revoluţiei, care a schimbat vieţile, în special pe cele ale tinerilor, într-un mod radical.

„Tinerii nu trebuie să rămână «înzăpeziţi» în detalii narative”, a opinat, de aceea, Doina Paşca Harsanyi, care a evocat şi un fragment din experienţa proprie de participant nemijlocit la unul dintre multiplele fire narative ale Revoluţiei, pe Podul Maria, alături de universitarii Daniel Vighi şi Bazil Popovici. Atunci când, potrivit istorisirii Doinei Paşca Harsanyi, scriitorul şi universitarul Daniel Vighi, şi el membru al Societăţii „Timişoara”, a exclamat, referindu-se la Revoluţia care avea să înceapă:În sfârşit se întâmplă!”

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis