Pământul Staţiunii de Cercetare Lovrin, din nou vizat de retrocedări

Suprafeţele deţinute de şvabi au dispărut misterios

pamantul-statiunii-lovrinUn deputat de Timiş îi solicită oficial Ministerului Agriculturii să analizeze disponibilizarea suprafeţelor de teren deţinute de către Staţiune de Cercetare Agricolă Lovrin, pentru rezolvarea retrocedărilor rămase nesoluţionate în zona Gottlob şi Lovrin. Aprobarea acestei solicitări ar însemna că una dintre cele mai valoroase staţiuni de cercetare agricolă din România, creatoare a unor soiuri bine cotate, plantate şi în ţările vest-europene, ar rămâne fără obiectul muncii.

 

928 de hectare folosite pentru cercetare, văzute ca „soluţia finală”

La Ministerul Agriculturii, a fost înregistrată, zilele trecute, solicitarea deputatului de Timiş Ion Răducanu, care cere analizarea demersului de cedare a pământului deţinut de către Staţiunea de Cercetare Agricolă Lovrin, pentru rezolvarea problemei retrocedărilor din zonă.

Parlamentarul îşi motivează solicitarea prin faptul că, în prezent, aplicarea legilor fondului funciar şi la Gottlob, şi la Lovrin se află în impas motivat de deficitul de teren înregistrat de comisiile locale de fond funciar. Ion Răducanu spune că Lovrinul are un deficit de teren de 430 de hectare, iar Gottlobul, de 332 de hectare, „ceea ce blochează punerea în posesie a persoanelor validate prin hotărâri ale Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiş”.

ion-raducanu-2-foto-costi-dumaMai mult, susţine Ion Răducanu, în cadrul procesului de inventariere a terenurilor, făcută în baza Legii nr. 165/2013, privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România s-a constatat lipsa terenului disponibil inclusiv în zonele învecinate comunelor Gottlob şi Lovrin.

„Această situaţie a condus la numeroase procese intentate de către persoanele cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate funciară, dar care nu au fost puse în posesie, procese care au fost soluţionate definitiv şi irevocabil prin obligarea la punerea în posesie a reclamanţilor pe raza celor două unităţi administrativ-teritoriale, sub sancţiunea daunelor cominatorii aplicate comisiilor locale de fond funciar”, precizează deputatul în interpelarea sa.

Soluţia văzută de către parlamentarul timişean este suprafaţa deţinută de către Staţiunea de Cercetare Agricolă Lovrin, acesta specificând că „pe teritoriul comunei Gottlob există o suprafaţă de teren de 928 de hectare care nu a făcut obiectul aplicării legilor fondului funciar deoarece această suprafaţă de teren se află în domeniul public al statului şi în administrarea Staţiunii de cercetare-dezvoltare agricolă Lovrin.”  

Astfel deputatul solicită Ministerului Agriculturii să dispună un control asupra rentabilităţii activităţii Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin, atât în domeniul cercetării, cât şi al producţiei, inclusiv din perspectiva dotării şi utilizării de utilaje agricole – deşi nu întotdeauna profitul poate caracteriza valoarea unei instituţii de cercetare – şi cere să i se transmită rezultatele controlului.

În continuare, Ion Răducanu solicită să i se comunice punctul de vedere al ministerului cu privire la „oportunitatea schimbării regimului juridic – din domeniul public în domeniul privat – al suprafeţei de teren din administrarea Staţiunii de Cercetare- Dezvoltare Agricolă Lovrin, astfel încât să se creeze premisele pentru restituirea în natură a terenurilor către persoanele îndreptăţite conform legii şi hotărârilor judecătoreşti”. Şi mai solicită să i se comunice „măsurile pe care ministerul intenţionează să le întreprindă pentru deblocarea aplicării procedurilor de punere în posesie a persoanelor îndreptăţite în comunele Gottlob şi Lovrin din judeţul Timiş”, deşi aceasta nu este chiar de competenţa Ministerului Agriculturii, ci a unor structuri specializate, cum e Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

 

O „expropriere” care ar însemna sfârşitul Staţiunii de la Lovrin

De-a lungul timpului, Staţiunea de Cercetări Lovrin a fost luată în vizorul unor autorităţi locale, care au încercat să-i ia pământurile pentru rezolvarea problemelor legate de retrocedare. Reprezentanţii Staţiunii spun că s-a încercat să se ia teren şi încă se mai încearcă, însă nu prea s-a reuşit, pentru că pământul acesta este un bun de drept al Staţiunii, care l-a avut în posesie şi în perioada interbelică.

„Au mai fost de-a lungul timpului încercări de preluare a unor suprafeţe. Însă pe noi ne-a ajutat un statut special al pământului, o parte, 1.079 de hectare, se află în proprietatea Academiei Românie, şi alte 2.334 de hectare sunt proprietate publică a Statului, care nu poate fi înstrăinată. Ne-am luptat ca staţiunea să-şi păstreze pământul, deşi inclusiv în zona Gottlob – Lovrin au existat probleme cu punerea în posesie. Însă nu era normal să se tot ia pământ de la cercetare, care a tot fost o Cenuşăreasă, din punct de vedere al fondurilor şi priorităţilor guvernamentale. Nu se înţelege că fătă cercetare nu putem evolua”, ne-a declarat în acest sens Marinel Horablaga, directorul Staţiunii de Cercetare Lovrin.

Staţiunea de la Lovrin are peste 70 de ani de existenţă. La Lovrin s-au creat soiuri de plante agricole extrem de performante: patru soiuri de grâu, două soiuri de porumb, trei de cânepă, trei de ovăz , trei de floare soarelui şi alte trei de sfeclă furajeră.

Staţiunea de Cercetare de la Lovrin se numără printre instituţiile de profil unde s-au investit foarte mult timp şi resurse pentru crearea unor soiuri performante de plante tehnice. Aici s-a creat, de pildă, unul dintre cele mai performante soiuri de cânepă din lume, “Lovrin 110”, omologat în 1981. La acest soi, producţia de tulpini (cu conţinut de fibră de 25 – 30%) este de 9.000 – 11 000 de kilograme pe hectar, iar producţia de sămânţă, de 900- 1.200 de kilograme pe hectar. Mai mult, soiul este rezistent la temperaturi scăzute, secetă şi căderi de grindină, precum şi la bolile specifice: pătarea albă a frunzelor, mană şi putregaiul alb. În ultimii trei ani, pe lângă soiul “Lovrin 110”, Staţiunea de Cercetare a mai produs un soi nou, “Lovrin 111”, care este şi mai performant. O parte din soiurile de plante „Lovrin” se cultivă cu succes în statele vest-europene, cânepa de Lovrin existând în plantaţii intensive în Germania sau Franţa, de pildă.

 

Pământul şvabilor, „dat dispărut”

Nu o dată, foşti miniştri ai Agriculturi sau profesori universitari de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului au solicitat elucidarea modalităţii prin care Statul a deposedat de-a lungul ultimilor 15 ani majoritatea instituţiilor de cercetare din domeniul agricol din vestul ţării.

Cu toate acestea, o anchetă în acest sens nu numai că nu a fost finalizată, dar nici măcar nu a fost iniţiată. Pentru a se rezolva problemele locale legate de fond funciar, create de împroprietăriri mai mult sau mai puţin legale, în ultimii ani, prin hotărâri de guvern succesive, în Timiş s-a tot luat teren de la institutele de cercetare în domeniul agricol. Aşa a rămas fără teren Staţiunea de Pajişti Timişoara, deşi o astfel de structură nu-şi are sensul fără teren pe care să facă experimente.

Staţiunea de Cercetări pentru Pajişti Timişoara, care dispunea în 1990 de o suprafaţă de circa 1.380 de hectare, o mare parte irigată, a fost afectată de diminuări ale acestor suprafeţe, ajungând la circa două hectare. Terenul luat în runde succesive a fost atribuit revoluţionarilor, în baza Legii recunoştinţei. Aceasta deşi reprezentanţi ai institutului spuneau că, de fapt, terenurile sunt de mult amanetate unor speculanţi imobiliari. Conform declaraţiilor aceloraşi reprezentanţi ai Staţiunii, o parte dintre revoluţionarii timişoreni au contribuit nemijlocit la înflorirea speculei cu terenuri în zona Timişoarei. Aşa a ajuns Staţiunea de Pajişti Timişoara să nu mai aibă aproape deloc teren în administrare, deşi, în acest domeniu, munca de cercetare nu se poate face fără terenuri pe care să se experimenteze.

Pe lângă staţiunile de cercetare, şi terenul folosit pentru experimente şi cercetare de către Universităţile de Ştiinţe Agricole a fost ţinta unor acţiuni de deposedare sistematică, iniţiate de autorităţi centrale şi locale.

În 2011, de pildă, Consiliul Judeţean Timiş a solicitat realizarea unei hotărâri de guvern prin care să se ia teren de la Universitatea de Ştiinţe Agricole “Banatul”, pentru a se repartiza respectiva parcelă Parcului Industrial Timişoara. Pentru iniţierea unui proiect de hotărâre de guvern era însă necesară adoptarea unei hotărâri a CJ Timiş prin care se solicită transmiterea terenului. Potrivit acestui act normativ, supra­faţa pentru care se solicita transmiterea este de 26.827 de metri pătraţi. Din fericire, demersul nu a mai fost urmat de o hotărâre de guvern care să oficializeze transferul.

Prof. univ. Alexandru Moisuc, fost rector al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Banat” spune că, de multe ori, pământul a fost luat cu forţa de la structurile de cercetare agricolă şi de multe ori s-a făcut această deposedare pentru a se acoperi cazuri în care s-a greşit în procedura de retrocedare. „Mie mi se pare ciudat că se vrea să se ia teren de la Lovrin, pentru rezolvarea unor probleme de retrocedări din zona Gottlob sau Lovrin care a fost locuită de şvabi, într-o proporţie destul de mare. Or această problemă a pământului şvabilor este una nelămurită – şvabii au deţinut în Timiş peste 230.000 de hectare. Mulţi au plecat şi nu au mai solicitat pământul, cedat statului român. Şvabilor care au făcut solicitări de retrocedare li s-a dat aproximativ 50.000 de hectare. Şi atunci, unde e restul pământului deţinut de şvabi înainte de 1989? Ar trebui să se răspundă la întrebarea asta, înainte să se mai vină cu pretenţii de cedare a pământului staţiunilor de cercetare agricolă”, mai spune prof. univ. Alexandru Moisuc.

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro