Un concept nou, de inspiraţie orientalã, şi o metodã ineditã de terapie le este propusã timişorenilor de cãtre reprezentanţii Centrului de Terapie prin Râs Mandarin: un Atelier de Terapie prin Râs.

Atelierul de Râs, un concept inedit prezentat timişorenilor

Genul de atelier pe care repre­zentanţii Centrului de Terapie prin Râs Mandarin îl propun timişorenilor este un concept inedit pe piaţa localã. Acesta se inspirã din practicile de lucru ale medicinei orientale, pe care le adapteazã elementelor specifice ale unei culturi locale, în care spaţiul urban este dominat din ce în ce mai mult de presiunea stresului zilnic şi a agitaţiei permanente.

Atelierul în sine e descris ca fiind “o infuzie de veselie, relaxare şi râs în hohote”, ale cãrui efecte po­zitive, dau asigurãri organizatorii, apar imediat.

Metoda utilizatã, mai spun aceştia, îmbinã tehnicile de relaxare cu cele de control al respiraţiei, exerciţiile de de­tensionare şi jocurile de grup cu genuri de exerciţii dinamice şi distractive, concepute special pentru ceea ce orga­nizatorii numesc încurajarea manifes­tãrii autentice. “Atelierul de Terapie prin Râs le oferã participanţilor ocazia de a se distra, de a râde, de a se relaxa, de a afla lucruri noi despre propria persoanã şi de a elibera tensiunea psihicã acumulatã”, declarã iniţiatorii Atelierului.

Structurat pe mai multe secţiuni, Atelierul de Râs al Centrului de Tera­pie Mandarin este susţinut de psiho­terapeutul Monica Burcea, trainer formator, fondator al Centrului de Terapie prin Râs Mandarin Bucureşti.

Atelierul va avea un modul teo­retic, în care trainerul va expune in­formaţii despre istoricul râsului, va vorbi despre teama de penibil, despre spontaneitate şi despre motivele care fac uneori imposibilã manifestarea veseliei, dar şi despre virtuţile curative ale râsului, manifestate atât asupra fizicului, cât şi asupra psihicului.

Participarea celor doritori la trai­ningul organizat în Timişoara, în 16 noiembrie, de la ora 10, nu necesitã niciun fel de cunoştinţe sau practicarea prealabilã a vreunor metode care sã implice terapia prin râs.

Râsul care vindecã

Referitor la exprimarea emoţiilor prin râs, antropologii spun cã, în decur­sul istoriei, maniera de a percepe râsul şi de a-i decripta semnificaţiile a cu­noscut modificãri considerabile. Râsul, definit de oamenii de ştiinţã ca fiind un act involuntar, asociat în mod incon­ştient cu „starea de bine”, a fost asimi­lat iniţial unei ipostaze specifice clase­lor sociale inferioare şi o expresie a unei anume frivolitãţi morale, forme de manifestare specificã bâlciurilor şi saltimbancilor, sau, în forma practi­ca­tã la curţile imperiale, ca fiind apanajul bufonilor.

Mecanismul în sine al râsului a stat de-a lungul vremii sub semnul a nume­roase teorii. În perioada primitivã, oa­menii care treceau unul pe lângã ce­lãlalt, arãtându-şi dinţii, îşi semnalau, potrivit istoricilor, intenţiile paşnice.

În timp, râsul s-a dovedit însã a fi mult mai mult decât semnalizatorul unei simple intenţii. Din punct de ve­de­re social şi psihologic, opineazã spe­cialiştii, râsul poate fi socotit drept o izbândã a fizicului asupra puterii domi­natoare a raţiunii lucide. Faptul poate fi probat, mai opineazã aceiaşi cerce­tãtori, prin analizarea comporta­men­tului grupurilor care râd şi care, în di­namica râsului, se manifestã tem­porar în mod refractar la maniera de abor­dare specific raţionalã. Sigmund Freud considera râsul drept un eli­berator al energiei psihice. Filosofii i-au atribuit origini biologice şi de semna­lizare a depãşirii unui pericol, în vreme ce religiile l-au interpretat ca pe un semn de manifestare a bucuriei lãuntrice.

Cercetarea în timp a efectelor pe care râsul le produce a reliefat însã şi substratul organic al stãrii generale de bine pe care râsul o antreneazã cu sine. Râsul elibereazã endorfine, care sunt substanţe chimice generate de organism în situaţii asimilate cu sen­zaţiile plãcute şi  care ajutã creierul sã ignore durerea. 

La o conferinţã de Biologie Expe­rimentalã desfãşuratã în Anaheim, în 2010, au fost reliefate beneficii ale râsului asupra sãnãtãţii similare cu cele ale exerciţiilor fizice, insistându-se asupra faptului cã râsul stimuleazã sistemul imunitar al organismului, accelereazã respiraţia, şi, prin mişcã­rile accentuate ale musculaturii abdo­minale şi ale muşchiului diafragmei, se face responsabil de generarea unor beneficii directe asupra circulaţiei sang­vine şi de creşterea concentraţiei de oxigen din sânge.