Ioan T. Morar a câștigat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului procesul intentat Statului român, după ce, în prealabil, fusese acționat în instanță de către consultantul politic Victor Gaetan.

Ioan T. Morar scrisese, în câteva articole publicate în primăvara lui 2004, în Academia Cațavencu, că Victor Gaetan, consultant politic american de origine română, a fost suspectat de dramaturgul Eugen Ionescu că ar fi fost spion. Sens în care Ioan T. Morar prezentase și facsimilul unei scrisori, datând din anii '80, semnată de Eugen Ionescu, în cuprinsul căreia acesta îi solicita prietenului său, Mircea Eliade, să se ferească de Victor Gaetan, pe motiv că ar fi colaborator al Securității și o persoană primejdioasă și insinuantă, ce ar intenționa să documenteze informații referitoare la persoana sa, în vederea întocmirii unei biografii.

În urma acestor dezvăluiri, publicate în februarie şi martie 2004, Lia Roberts, candidată la alegerile prezidențiale din 2004, care apelase la serviciile de consultanță politică ale lui Victor Gaetan, renunţase la acestea. La scurt timp, în 26 aprilie 2004, acesta l-a acţionat în justiție pe Ioan T. Morar.

După achitarea, în primă instanță, în 23 decembrie 2005, Tribunalul București l-a condamnat pe Ioan T. Morar la plata unei amenzi penale, admițând în parte acțiunea civilă formulată de Victor Gaetan și obligându-l pe gazetar să plătească, în solidar cu Academia Cațavencu, 10.000 de dolari daune morale și 16.000 de dolari cheltuieli de judecată.

Acesta a fost contextul în care Ioan T. Morar s-a adresat CEDO. 

Zilele trecute – anunţă Ioan T. Morar, pe blogul său –, instanţa europeană a tranșat litigiul în favoarea lui, invocând încălcarea prevederilor Articolului 10 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, referitor la libertatea de exprimare. CEDO a argumentat, printre altele, și că, dat fiind contextul în care au fost publicate respectiva scrisoare și articolele invocate și subiectul care prezenta interes pentru public, mai cu seamă că era vorba despre preparative pentru alegerile prezidențiale din 2004, limitele criticii admisibile trebuie extinse, cu atât mai mult cu cât informațiile vehiculate vizau persoane din mediul politic, a căror expunere publică este un demers asumat în mod deliberat. În motivarea Curții se face referire și la faptul că respectivele articole abordau subiecte de interes general pentru societate, informând publicul nu doar despre strategiile electorale și despre profilul potențialilor candidați, ci și despre persoanele din anturajul acestora, suspectate de relații de colaborare cu fosta Securitate.

Motivarea CEDO mai face referire și la faptul că, în cazul politicienilor, care se expun în mod inevitabil și conștient la atragerea unei atenții sporite și a unei verificări mai stricte a propriilor acțiuni decât o persoană fizică, limitele criticii admisibile presupun un grad mai ridicat de toleranță.

Context în care CEDO face trimitere la cazuri similare în care a fost condamnată România, în procese deschise la CEDO de către jurnaliști români, pe care instanțele de judecată din țară îi găsiseră vinovați pentru „delicte” de informare a publicului. Printre precedentele menționate sunt și procesul câștigat de jurnalistul timișorean Laurian Ieremeiov şi cel câştigat de jurnalistul Petre Mihai Băcanu și de societatea „R”, editor al publicației România Liberă.

Referindu-se la semnificația acestei recente decizii și la implicațiile sale, Laurian Ieremeiov, membru al Societății Timișoara, a apreciat că hotărârea CEDO de a condamna România pentru încălcarea libertății de exprimare în urma amendării unui jurnalist este binevenită, întrucât creează un cadru favorabil implicării active în viața publică a ONG-urilor, fiind aplicabilă și acestor organizații, care „au dreptul să critice fără menajamente, dar cu argumente credibile, oamenii politici și persoanele din anturajul acestora, atâta timp cât activitatea lor este de interes public”.