Spitalul CFR Timisoara

Infecția cu bacteria Clostridium Difficile (ICD) se numără printre cauzele majore asociate asistenței medicale. Boala reprezintă o afecțiune a tractului digestiv, produsă de către un bacil anaerob. Este o patologie unică a colonului, asociată cel mai adesea terapiei antibiotice care perturbă flora normală, distrugând bacteriile „bune” din intestin. Reprezentanţii Spitalului CFR din Timișoara afirmă că această unitatea sanitară a ajusn să nu mai aibă nici o infecție cu această bacterie.

Infecția cu Clostridium Difficile se transmite pe cale digestivă, iar bacteria este prezentă în materiile fecale ale pacienților. Transmiterea se poate face în mod direct, de la un pacient la alt pacient sau de la un purtător asimptomatic, care poate fi un aparținător sau chiar un cadru medical, prin contact cu mâini murdare. O altă modalitate de transmitere este prin contact direct cu obiecte contaminate, inclusiv telefoane mobile, aparatură medicală folosită în comun sau suprafețe pe care este prezența bacteria.

Cu cât durata de internare a unui pacient este mai lungă într-o unitate sanitară, cu atât riscurile de contractare a microbului sunt mai mari. Un alt factor important, care poate contribui la dezvoltarea unei infecții, îl reprezintă igiena din spital. Vârsta înaintată, dar și mai multe boli cronice pot duce la infecția cu această bacterie. Printre factorii declanșatori se numără, însă, și intervențiile chirurgicale.

„Infecția cu Clostridium Difficile este o problemă de sănătate publică, din păcate, în creștere în ultima perioadă la nivel mondial. Noi am reușit în ultimii trei ani să o ținem sub control. Am înregistrat anul trecut un singur caz, în restul anilor, inclusiv în cele şase luni care s-au scurs până acum, nu am avut pacienți cu asemenea afecțiuni. Respectăm cu strictețe procedurile de dezinfecție. Mai mult, am început să reamenajăm, acolo unde este posibil, saloanele, astfel încât fiecare unitate să aibă propria baie, și asta nu doar pentru a crește confortul hotelier, ci și pentru a reduce riscul de dezvoltare a unor infecții. Am făcut chiar și un experiment cu ajutorul unui coleg epidemiolog, care a verificat, cu un aparat, gradul de dezinfectare a mâinilor, cu alte cuvinte, dacă colegii și colegele noastre și-au însușit tehnicile de igienă a mâinilor. Rezultatele au fost foarte bune”, afirmă dr. Stela Iurciu, managerul Spitalului Clinic CF Timișoara.

Diagnosticarea infecției cu Clostridium Difficile (ICD) se face cel mai adesea printr-un examen de coprocultură.

„Sporii de Clostridoides Difficile supraviețuiesc în mediul acid gastric, germinează în intestinul subțire și colonizează tractul digestiv inferior la nivelul căruia produce două toxine principale ce inițiază o cascadă de evenimente care distrug integritatea barierei epiteliale intestinale, producând diaree și formarea de colite pseudo membranoase. De altfel, diareea este cea mai frecventă manifestare a infecției cu Clostridium. Scaunele nu sunt aproape niciodată franc hemoragice, iar consistența acestora variază de la scaune moi și neformate, la scaune apoase sau mucoase cu miros caracteristic. Pacienții pot prezenta până la 20 de scaune pe zi, la care se asociază febra și starea generală de rău”, explică dr. Alla Aboud – Moldovan, medic specialist boli infecțioase Spitalul Clinic CF Timișoara.

Aceasta mai spune că tratamentul este standardizat în funcție de câte episoade de infecție de acest fel a prezentat anterior pacientul sau dacă acesta se află la primul episod.: „Terapia constă în administrarea de antibiotic în monoterapie, pentru episodul inițial, sau terapie duală, care constă în administrarea de două antibiotice. În același timp, se va reface flora intestinală prin administrarea de probiotice. Durata tratamentului variază de la 10 zile până la 28 de zile, în funcție de severitatea episodului de infecție cu Clostridium Difficile, numărul anterior de episoade de ICD și prezența complicațiilor caracteristice bolii. Complicațiile relativ frecvente ale ICD sunt reprezentate de deshidratare și megacolon toxic, acesta din urmă fiind o condiție amenințătoare de viață”.

Majoritatea bolnavilor se recuperează în urmă infecției, însă recurențele sunt frecvente. Totuşi, există şi un risc de mortalitate atribuită ICD, rata acesteia crescând pe măsura înaintării în vârstă a pacientului.