Societatea Timișoara, Asociația Revoluționarilor fără privilegii și Fundația Gheorghe Ursu au inițiat un demers către Parlamentul României, pentru desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, al cărui președinte este Ion Iliescu, iar director general – Gelu Voican Voiculescu.

Prin scrisoarea formulată de inițiatori se arată că existența acestei entități nu are niciun temei și că finanțarea ei de la bugetul de stat reprezintă o cheltuială nejustificată și împovărătoare pentru întreaga societate. Scrisoarea a fost trimisă în atenţia Ancăi Dragu, președinte al Senatului, a lui Ludovic Orban, președinte al Camerei Deputaților, a premierului Florin Cîțu şi a viceprim-miniştrilor Dan Barna şi Kelemen Hunor.

Semnatarii scrisorii deschise consideră că activitatea Institutului Revoluției Române a avut un efect minor, partizan și neconvingător în aspecte esențiale ale Revoluției. Aceştia reamintesc că, prin Legea 556/2004, cercetătorii IRRD “și-au asumat obligația de a evalua dimensiunea represiunii, în urma căreia au rezultat morți, răniți, arestați, molestați”. Dar spun că, “în mod convenabil și simptomatic pentru conivența regimului Iliescu cu fosta Securitate Institutul înființat de fostul președinte nu și-a propus să stabilească vinovații pentru săvârșirea de abuzuri și crime, chiar în cazul când faptele au fost evidente și clare și descrise ca atare în lucrări și studii”.

Semnatarii scrisorii consideră că este un act de ipocrizie și impostură științifică să pretinzi că studiezi represiunea “în urma căreia au rezultat morți, răniți, arestați, molestați”, să scoți sute de “lucrări și studii” despre fapte evidente care au produs moartea a peste o mie de români, fără să numești, măcar instituțional, pe autorii crimelor: “Concret, deși în virtutea probelor adunate, au confirmat în mod repetat existența teroriștilor de după 22 decembrie, lucrările IRRD au evitat cu asiduitate să-i identifice pe aceștia. Chiar dacă probele le dovedeau cu prisosință existența! La 31 de ani de la momentul definitoriu al curajului său, poporul român a rămas cu tragica întrebare, devenită aproape retorică prin repetiție, «Cine a tras în noi după 22?». Este o nedreptate profundă pentru memoria eroilor care ne-au redat și apărat libertatea în decembrie 1989. Este dureroasă pentru urmașii acestora, pentru răniții rămași în carucioare de invalizi, pentru memoria colectivă și pentru imaginea noastră ca popor.”

Această sarcină, mai spun iniţiatorii scrisorii, ar fi potrivit să revină instituției abilitate în acest sens care este Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului care are “in centrul tuturor demersurilor” sale, “victimele și efortul permanent pentru identificarea celor ce se fac vinovați pentru crimele și abuzurile comise”.

Un prim pas în sensul desființării Institutului a fost făcut în 30 decembrue 2019 de Guvernul Orban, prin adoptarea unei ordonanțe de urgență, care a fost respinsă ulterior de Parlament. Președintele României, Klaus Iohannis, a solicitat Parlamentului reexaminarea legii prin care a fost respinsă ordonanța de urgență, subliniind că instituția “nu a acționat în vederea atingerii scopului și misiunii pentru care a fost înființată”.

La această solicitare s-au raliat deja mai multe organizații și personalități ale vieții publice din România:

Asociația Revoluționarilor fără privilegii, prin Radu Filipescu, președinte, şi Ion Caramitru, vicepreședinte;

Fundația Gheorghe Ursu, prin Gabriel Andreescu, președinte, şi Andrei Ursu, membru în CA;

Societatea Timișoara, prin Florian Mihalcea, președinte;

Dan Voinea, fost procuror general;

Asociaţia umanitară pentru protejarea şi sprijinirea invalizilor, răniţilor şi urmaşilor celor căzuţi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 – Dolj, prin Costinel Venus Mirea, președinte;

Membrii GDS: Andrei Cornea, Mihai Șora, Radu Vancu, Rodica Culcer, Sorin Ioniţă, Vlad Zografi, Daniel Cristea Enache, Mădălin Hodor, Sorin Alexandrescu, Smaranda Vultur, Magda Cârneci, Emil Ionescu, Andrei Oișteanu, Brîndușa Armanca, Ștefan Vianu şi Alin Teodorescu.