Piaţa Traian din Timişoara, unul dintre cele mai frumoase situri arhitectonice ale oraşului, va fi revitalizată pentru anul 2021, al Capitalei Culturale Europene, prin organizarea anuală a unui târg de produse meşteşugăreşti şi agroalimentare tradiţionale, anunţă Agerpres.

În Piaţa Traian, producători vor putea comercializa doar produse tradiţionale meşteşugăreşti, autorizate, produse din carne preparate şi conservate prin fierbere, uscare, afumare, brânzeturi, pâine şi produse de panificaţie şi patiserie, vin şi flori.

“În Piaţa Traian va fi organizat anual un «Târg de vară» cu produse tradiţionale ţărăneşti. (…). A fost o greşeală când clădirile istorice din Piaţa Traian, de exemplu, au fost lăsate să devină sedii de locuinţe sociale (în timpul fostei administraţiei Ciuhandu – n.r.). Nu era voie să se întâmple aşa ceva într-un cartier istoric, cu o valoare arhitecturală excepţională. De un astfel de patrimoniu se are grijă. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar nu s-a avut deloc grijă, iar zona aceea a ajuns să fie, practic, compromisă. Eu nu mă împac cu ideea că va rămâne aşa şi am idei de repunere a ei în valoare”, declară, citat de Agerpres, primarul Timişoarei, Nicolae Robu.

Acesta spune că doreşte să transforme Piaţa Traian într-un obiectiv turistic pentru anul 2021, când Timişoara va fi Capitală Europeană a Culturii.

Piaţa Traian face parte din cartierul Fabric, atestat din anul 1744. Potrivit Centrului de Informare Turistică Timişoara, iniţial cartierul era format din Fabricul Rascian, un cartier cu locuitori ortodocşi, dezvoltat la nord, est şi sud de actuala Piaţa Traian şi din Fabricul German, mai mic, dezvoltat în jurul străzii Şcolii, locuit mai ales de germani. „Rascian” provine de la numele râului Raška (sârbă) = Rascia (latină), din regiunea socotită a fi „leagănul sârbilor”. Sârbii deţinând vreme îndelungată conducerea bisericii ortodoxe din Banat, termenul „rascian” a devenit sinonim pentru „ortodox”, indiferent de naţionalitatea credincioşilor respectivi.

Cartierul a cunoscut o dezvoltare deosebită în prima jumătate a secolul al XIX-lea, când mai mult de jumătate din populaţia Timişoarei  locuia în Fabric.