Scriitorul și criticul literar Mircea Mihăieș a fost distins cu Premiul Național „Tudor Arghezi” pentru Opera Omnia, pentru istorie și critică literară, în cadrul Festivalului Internațional de literatură „Tudor Arghezi”.

Premiul i-a fost înmânat lui Mircea Mihăieș de către Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, care a susținut și o vibrantă laudatio, în care a subliniat valoarea remarcabilă a creației laureatului.

Juriul, în componență națională, a fost condus de Horia Gârbea, președintele Filialei București a Uniunii Scriitorilor din România, și Irina Petraș, președintele Filialei din Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor din România. Mircea Mihăieș a devenit, totodată, cetățean de onoare al orașului Târgu Cărbunești, localitate în care își are originile Tudor Arghezi.

Mircea Mihăieș (născut în 1954) este scriitor, eseist, critic literar și conducător de doctorate, domeniul Filologie, la Universitatea de Vest din Timişoara, unde a predat literatură engleză şi americană. Este, din 1990, redactor-șef al revistei Orizont, la care a debutat în 1979, și editorialist la România literară, unde, din 1993, deține rubrica săptămânală „Contrafort”.

A coordonat împreună cu Adriana Babeţi şi Cornel Ungureanu colecţia „A treia Europă” şi a făcut parte din variate colective de conducere şi proiecte culturale în cadrul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă.  Între 2005 şi 2012 a fost vicepreşedinte al Institutului Cultural Român.

A publicat volumele: De veghe în oglindă (1989), Cartea eşecurilor. Eseu despre rescriere (1990), Femeia în roşu (1990, în colaborare cu Adriana Babeţi şi Mircea Nedelciu), Cărţile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea (1995), Victorian Fiction (1998), Masca de fiere (2000), Atlanticul imaginar (2002), Scutul lui Perseu (2003), Viaţa, patimile şi cântecele lui Leonard Cohen (2005), Metafizica detectivului Marlowe (2008, tradus în Statele Unite în 2014), Despre doliu. Un an din viaţa lui Leon W . (2009), Ultimul Judt (2011),  Ce rămâne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha (2012), Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist şi visător (2014), Ulysses, 732. Romanul romanului (2016), Şapte zile, plus una. Un dialog cu Ilie Stepan (2018), Molly Bloom. Romanul unei femei (2019), O noapte cu Molly Bloom. Romanul unei femei (2019) și Finnegans Wake, 628. Romanul întunericului (2021).

Mircea Mihăieș primind Premiul Național „Tudor Arghezi” pentru Opera Omnia. Foto: Uniunea Scriitorilor din România

De asemenea, a publicat şi şase volume şi în colaborare cu Vladimir Tismăneanu: Balul mascat (1996), Vecinii lui Franz Kafka, Romanul unei nevroze (1998), Încet spre Europa (2000), Schelete în dulap (2004), Cortina de ceaţă (2007) şi O tranziţie mai lungă decât veacul (2011).

I-au fost decernate o serie de premii, printre care: Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România (1990), Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor din România (1995), Premiul pentru critică literară pe anul 2008 al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Timișoara, Premiul pentru Critică literară / Eseu / Istorie literară pe anul 2009 al Uniunii Scriitorilor din România, și titlul de „Scriitorul anului” 2016 pentru volumul Ulysses, 732. Romanul romanului, un volum de critică şi exegeză literară, în care analizează capodopera lui James Joyce.

Festivalul internațional de literatură „Tudor Arghezi”, ajuns la a 42-a ediție, s-a desfășurat în perioada 19 – 22 mai, la Târgu Jiu. Acesta este un eveniment organizat de Consiliul Județean Gorj, Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj și Primăria Orașului Târgu Cărbunești, în parteneriat cu Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor din România și Institutul Cultural Român. An de an, în cadrul acestui festival au fost premiate personalități din domeniul istoriei și criticii literare și al poeziei.

Citiți și:

• Mircea Mihăieș: „Într-o țară în care ne abandonăm rapid proiectele, mi-ar plăcea să mă număr printre cei care duc lucrurile până la capăt”
• Mircea Mihăieş: „Şi în ţările civilizate există literatură de gunoi, numai că nu e mainstream, cum e în România”