De ani buni mai mulţi consilieri locali fac eforturi pentru a convinge Primăria Timişoara de oportunitatea alocării unui aşa-zis “fond de preemţiune”, care să permită municipalităţii să achiziţioneze imobile la preţuri relativ mici în zone centrale ale oraşului. Aceiaşi consilieri spun că, prin neexercitarea acestui drept, Primăria a pierdut de mai multe ori ocazia de a achiziţiona cu sume deloc mari imobile foarte bine situate în “zona zero” a oraşului, pe care le putea folosi ca sedii ale unor structuri din subordine care stau în chirie în momentul de faţă.

Ocazii ratate

Şi la ultima şedinţă de plen a Consiliul Local au existat trei proiecte legate de exercitarea dreptului de preemţiune (privilegiu de fi preferat ca şi cumpărător al unui bun) de către Primăria Timişoara.

Este vorba despre un spaţiu situat pe strada Oituz la numărul 5, cu un preţ anunţat de 50.000 euro, două spaţii cu un preţ anunţat de 30.000 de euro pe strada Proclamaţia de la Timişoara şi un spaţiu situat pe strada General Eremia Grigorescu, cu un preţ de vânzare anunţat de 18.000 de euro. În toate aceste cazuri, chiar şi felul în care erau formulate proiecte – respectiv “proiect privind neexercitarea dreptului de preemţiune din partea Consiliului Local Timişoara” anticipau faptul că Primăria nu-şi va folosi acest drept în cazul vreunuia dintre imobilele scoase la vânzare.

Aceasta deşi încă de anul trecut, la insistenţele unor consilieri locali, se promitea că se va constitui un aşa-numit fond de preemţiune, care să fie folosit în cazuri în care Primăria are la dispoziţie oferte interesante, prin care îşi poate adjudeca immobile în zona central a Timişoarei, la preţuri mici. “Din păcate nu s-a mai realizat nimic în acest sens. Aceasta deşi pe parcursul ultimilor ani au mai existat oferte care erau cel puţin interesante, din punctul meu de vedere, dacă e să amintesc doar nişte spaţii din Piaţa Unirii cu un preţ mic, raportat la zonă. De fiecare dată, însă, s-a adus acelaşi argument, că nu ne putem exprima opţiunea de preemţiune pentru că nu s-a prevăzut o poziţie bugetară în acest sens. Cred că, prin intermediul acestui drept pe care îl are, Primăria ar fi putut să-şi adjudece nişte spaţii la preţuri foarte mici, în zona centrală a oraşului, spaţii în care să funcţioneze diverse structuri utile, cum ar fi, de exemplu, un Centru Informativ Turistic”, spune consilierul local P.D.-L. Ştefan Constantin Sandu.

Un drept ignorat

Încă de anul trecut existau promisiuni că în acest an Comisia de Negociere cu Terţii a Primăriei va fi monitorizată mai atent, în condiţiile în care există intenţia ca Primăria să-şi folosească mai activ dreptul de preemţiune de care dispune. În mod inexplicabil, deşi are la activ suficiente investiţii controversate, Municipalitatea a preferat să nu investească în ultimii ani mai nimic pentru exercitarea acestui drept.  Conform unor consilieri locali, şi în ultimul an, dar şi în ultima perioadă a mandatului lui Gheorghe Ciuhandu la conducerea Primăriei au existat nişte oferte foarte atrăgătoare în cazul cărora Primăria ar fi putut să-şi exercite dreptul de preemţiune.  Conform aceloraşi consilieri, în ultimii ani Primăria şi-a exercitat dreptul de preemţiune într-un singur caz, şi atunci la insistenţele consilierilor. Era vorba despre clădirea Inspectoratului Şcolar, de pe bulevardul C.D. Loga. În urma exercitării acestui drept, Inspectoratul Şcolar a rămas să funcţioneze în aceeaşi locaţie. Consilierul local P.D.-L. Simion Moşiu aprecia în acest sens că, dacă Primăria s-ar fi folosit în mod corespunzător de acest drept, acum nici nu s-ar mai fi discutat despre distrugerea Casei Mühle.