Una dintre cele mai cunoscute mărci ale Banatului, apa minerală Buziaş, a dispărut de pe rafturile magazinelor de aproape doi ani, în urma închiderii fabricii de îmbuteliere. Actualul administrator al fabricii promite redeschiderea ei, de anul viitor. Reprezentanţii Primăriei Buziaş avertizează că, dacă nu se iau măsuri de conservare corespunzătoare, s-ar putea pierde unele dintre cele mai valoroase surse de apă minerală din România.

O marcă de tradiţie ce nu se mai găseşte pe rafturile magazinelor

Una dintre cele mai valoroase produse de marcă din Timiş, apa minerală Buziaş, extrem de bine cotată, multiplu medaliată şi cu proprietăţi terapeutice remarcabile, nu se mai găseşte în magazine. Pentru că, la începutul anului trecut, fabrica de la Buziaş şi-a închis porţile, iar stocurile rămase au fost epuizate.

Conform variantelor vehiculate pe plan local, fabrica a fost închisă pentru că se resimţea acut nevoia de retehnologizare. Pe de altă parte, a fost afectată în ultima perioadă de concurenţă neloială din partea unor fabrici apărute peste noapte, care vindeau apă de masă carbogazoasă, fără nicio legătură cu apa minerală de sursă, aşa cum este cea de la Buziaş. Din acest punct de vedere, spun foşti angajaţi ai fabricii, ar fi nevoie şi de o educare şi informare a consumatorului, pentru a şti cu adevărat dacă bea apă minerală, sau apă din reţea, îmbunătăţită prin filtrare şi carbogazificare.

„În momentul de faţă fabrica este în conservare, şi ştiu că se lucrează la un proces de retehnologizare a ei. Cred că ar fi fost loc de mai bine, în ultima perioadă, în ceea ce priveşte relaţionarea cu piaţa, promovarea, dar şi relaţia cu autorităţile locale”, spune Octavian Scobercia, fostul director executiv al fabricii.

Cu toate acestea, Darius Jumanca, reprezentantul Phoenix Buziaş, societate care administrează Fabrica de apă minerală, spune că de anul viitor unitatea s-ar putea redeschide: „În momentul de faţă am demarat un proces de retehnologizare. N-aş putea confirma că se va redeschide în acest an, însă există intenţii pentru anul viitor. Apa minerală se va îmbutelia în continuare la Buziaş, deocamdată unitatea este în conservare”.

Fost angajat al fabricii: „Dacă izvoarele nu sunt exploatate, se nisipează”

Florian Petru Aldan, viceprimarul oraşului Buziaş, care a şi lucrat câţiva ani la Fabrica de apă minerală, spune că este vorba despre o apă extrem de valoroasă, multiplu medaliată, la fel de bine cotată ca Borsecul. „Am lucrat în fabrică şi îmi este extrem de greu să cred că apa care izvorăşte dintr-o sursă naturală nu este rentabilă. Eu sper să se redeschidă fabrica, pentru că îndată sunt doi ani de când s-a închis. Nu ştiu ce intenţii există în privinţa unităţii, dar vă pot spune că nişte izvoare care nu sunt exploatate se surpă, se nisipează”, declară viceprimarul din Buziaş.

O istorie care începe acum aproape 250 de ani

Izvoarele minerale de la Buziaş sunt folosite încă din secolul al XV-lea, când localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată. Prima analiză a apei a fost făcută în anul 1776, urmată de altele, în anii 1800, 1805, 1806. În 1811, medicul Adalbert Lindenmayer a făcut excavări, descoperind sursele izvoarelor, numite „Iosif” şi „Mihai”, izvoare ce au funcţionat până în anul 1973.

Doctorul Lindenmayr, care deținea și informații legate de geologie, era medic de circumscripție la Chevereșu Mare și profesa și la Buziaș. Acesta a atras atenția autorităților de la acea vreme despre erupția izvoarelor de apă minerală, informații ce apar în monografia lui Mihai Hirschfeld. Urmare a acestor sesizări, profesorul Paul Kytaibel, un cunoscut chimist al vremii, s-a deplasat în nenumărate rânduri la Buziaș pentru a efectua analizele chimice ale izvoarelor.

Din rezultatele analizelor chimice efectuate a reieșit că apele izvoarelor dețin proprietăți curative, având un conținut mare de minerale (în special fier). Fiind făcute publice informațiile privind proprietățile curative și tămăduitoare ale apelor minerale, în anul 1811, au început să vină oameni la tratament, deschizându-se astfel primul sezon balnear la Buziaș sub directa coordonare medicală a doctorului Lindenmayr, care a susținut foarte mult stațiunea, în primele etape ale procesului de dezvoltare.

Câţiva ani mai târziu, în 1819, când erau deja exploatate cinci izvoare, Buziaşul a fost declarat oficial staţiune balneare.

În anul 1829 apa a fost analizată de către un profesor vienez, Hendrik Sadler, care i-a stabilit caracteristicile principale. În 1840 medicul Gheorghe Ciocârlan a început îmbutelierea apei din Buziaş într-o clădire aflată în spatele izvorului Iosif, prima staţie de îmbuteliere având o capacitate de 2000 de sticle pe an. La jumătatea secoului XIX, în 1850, apa din Buziaş era menţionată în presa străină drept „băutură de lux ce poate fi utilizată laolaltă cu vinul, fiind un răcoritor excelent”. Atunci a fost una dintre cele mai înfloritoare perioade din istoria staţiunii, fiind recunoscuta la nivel european, apele ei fiind comparate cu cele din staţiunea Neuheim,din Germania.

Documente din 1871 menţionează existenta a opt surse de apă, din care trei izvoare de băut şi cinci izvoare pentru băi. Primul foraj tubat la circa 20 – 30 de metri adâncime, a avut loc trei ani mai târziu, în 1874. Datorită rezultatelor foarte bune, a fost realiazşi primul ştrand cu apă termală, numit „Notatoriul”, în timp ce cantitatea de apa îmbuteliată ajungea la 15.000 de sticle pe an. Până în 1875, apa de Buziaş a ajuns să fie comercializată la Timişoara, Lugoj, Sibiu, Caransebeş, Budapesta şi Neusatz. În prospectul din anul 1893 scria: „Dintre apele minerale din Buziaş pentru beut se transportă numai apa izvoarelor Mihai şi Iosif. Umplerea, astuparea, şi pachetarea sticlelor se face cu cea mai scrupuloasa îngrijire. Comandele se efectuează cât mai punctual.”

În1893 staţiunea a fost cumpărată de fabricantul budapestan Erwin Scottola, care a dezvoltat comerţul cu apă minerală îmbuteliată, introducând dopurile din porţelan cu garnitură de cauciuc. În 1906 Staţiunea Buziaş a fost achiziţionată de fabricantul Jakob Muschong şi a rămas în posesia familiei Muschong-Patianski până la naţionalizare, în 1948.

Tot în anul 1906 a început construcţia fabricii de apă minerală, care a fost inaugurată la data de 23 iulie 1907, purtând numele de Phoenix. Fabrica avea o suprafaţă de 700 mp, avea angajaţi 36 de muncitori şi o capacitate de îmbuteliere de 1.500.000 sticle pe an. La expoziţia de la Bratislava, din 1908, apele minerale Buziaş-Muschong au primit medalia de aur.

În1990 Apemin Buziaş s-a desprins de Întreprinderea de Bere Timişoreana, luând denumirea de SC Phoenix Buziaş, iar în 1995 a devenit societate cu capital integral privat numindu-se Phoenix SA Buziaş.

Apele minerale de la Buziaş sunt recomandate în afecţiuni cardiace, ale sistemului nervos central, nevroze astenice, dar şi pentru cure interne: afecţiuni digestive,afecţiuni biliare necesitând cure diuretice,afecţiuni metabolice şi de nutriţie.

Exploatările de gaze de şist, un pericol pentru resursele de apă minerală din zonă

Despre resursele de apă minerală de la Buziaş s-a vorbit destul de mult în urmă cu trei ani când, după ce criticase guvernarea anterioară pentru licenţele de exploatare de gaze de şist, Guvernul USL emitea hotărârea 1188 /2012, prin care îşi dădea acordul faţă de concesiunea pentru explorare-dezvoltare în Buziaş. Motivaţia era cel puţin ciudată, reprezentanţii Executivului precizând: „Încheierea acestui acord este benefică, deoarece prin explorarea perimetrului EX – 11 Buziaş, situat într-o zonă caracterizată printr-un grad de cercetare mai redus, condiţii morfologice dificile şi o structură geologică cu un grad mare de risc, sunt create premizele evidenţierii unor noi zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale. Lucrările de explorare sunt necesare pentru descoperirea unor resurse şi rezerve de hidrocarburi, în zone neexplorate sau în zone situate la adâncimi mari, în vederea cercetării”.  

Reprezentanţii Staţiunii Buziaş spuneau că, în condiţiile în care Buziaşul are resurse foarte valoroase de apă carbogazoasă, dacă s-ar injecta în pământ substanţe chimice şi s-ar infesta pânza freatică, această resursă de apă carbogazoasă ar fi distrusă definitiv. Tot ei spuneau că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a concesionat resursele de apă minerală din zona Buziaş pe o perioadă de 20 de ani şi li se pare extrem de ciudat ca aceeaşi Agenţie să dea licenţe de exploatare pentru gaze de şist în aceeaşi zonă, şi dacă s-ar infesta apele freatice, rezultatul ar fi un dezastru pentru Buziaş. Din fericire, până cum intenţiile de explorare în vederea exploatării gazelor de şist nu s-au materializat în zonă.