În Piaţa Unirii, din Timişoara, sunt campate, de câteva zile, nişte corturi. Sunt ale protestatarilor împotriva legii proiectului de la Roşia Montană. Decişi să stea acolo până când nu va mai exista riscul derulării acestui proiect. Printre revendicările lor se numără introducerea vestigiilor istorice de la Roşia Montană în patrimoniul U.N.E.S.C.O., interzicerea mineritului prin cianură, dar şi demiterea câtorva miniştri din Guvernul Ponta.

Un protest pe acorduri muzicale

Timişoara a protestat şi săptămâna aceasta împotriva proiectului de exploatare minieră de la Roşia Montană. Dar altfel faţă de manifestul clasic, din Piaţa Operei, acolo unde oamenii scandaseră zilele trecute lozinci şi ţinuseră în mâini bannere cu mesaje împotriva guvernanţilor care susţin demersul companiei Roşia Montană Gold Corporation. Protestatarii au optat pentru Piaţa Unirii, unde câţiva tineri şi-au amplasat corturile. În fiecare seară, aici are loc o adunare generală la care este binevenit orice timişorean. E o formă de protest care „porneşte de la oameni diverşi animaţi de o luptă comună într-o organizare orizontală, fără lideri şi ierarhii”. Protestatarii anunţă că au cerut şi au obţinut autorizaţie de protest în acel spaţiu până în luna decembrie.

Marţi după-amiază, în ciuda vremii capricioase, protestatarii erau pe poziţii, pregătiţi să informeze orice persoană despre neregulile din proiectul de lege privind exploatarea auro-argintiferă de la Roşia Montană. În Piaţă este prezent şi Lehel Barabaş, un tânăr muzician din Timişoara, care a optat pentru „o formă internaţională de protest”, aceea de a atrage atenţia asupra problemelor de la Roşia Montană prin intermediul muzicii… Aşa că îşi strigă nemulţumirea la trompetă.

Lumea le apreciază demersul. „Suntem oameni care am fost mereu alături de campanie, care am fost activi pe această speţă. Este admirabil că în ciuda condiţiilor meteorologice, lumea e înverşunată, pornită să demonstreze ceva, să le arate şi trecătorilor care circulă în Piaţa Unirii că ei cred cu ardoare în ceea ce militează”, spune Teodora Talpeş, voluntar la acest manifest.

„Români, spaţiul public vă aparţine”

Scopul acestui protest paşnic este crearea unui punct de informare a cetăţenilor asupra dezavantajelor pe care le presupune legea în forma actuală privind exploatarea minieră iniţiată de R.M.G.C. Principiul de bază este cel de mişcare occupy: „Reclamă-ţi spaţiul public. Tu, ca şi cetăţean, ai acces la acest spaţiu, e al tău. Este vorba despre o democraţie participativă. Statul suntem noi, cu toţii. Probabil că unul dintre lucrurile care mă revoltă cel mai mult la toată situaţia cu Roşia Montană este faptul că noi, cetăţenii României, nu am avut un cuvânt de spus, nu am fost consultaţi”, declară Teodora Talpeş.

Aceasta ne spune că este la curent cu modul în care unii comentatori de televiziune au ales să-i catalogheze pe protestatari ca fiind oameni care nu ştiu despre ce vorbesc, manipulaţi, plătiţi să iasă în stradă, „hipsteri”, „marxişti”, evident, nelipsind clasicul apelativ „golani”. Dar le recomandă cârcotaşilor să vină şi să realizeze o cercetare sociologică şi să-i întrebe pe protestatari de ce sunt aici: „Sigur, 99 la sută vor putea spune punctual de ce nu susţin proiectul Roşia Montană”.

Am întrebat-o pe Teodora de când este preocupată de problemele de la Roşia Montană. Nu de azi, de ieri, deşi e foarte tânără, născându-se în preajma Revoluţiei din Decembrie. Experienţa ei cu acest subiect a început acum şase – şapte ani, când, venind într-o vizită la Timişpara, a ţintit un punct de informare Greenpeace asupra exploatării miniere de la Roşia Montană, de unde a obţinut pliante cu tot ceea ce presupune exploatarea minieră pe bază de cianură. De atunci, se informează in continuare asupra acestui aspect. Dar, spune ea, momentul-cheie a fost anul trecut când, de 1 mai, a mers cu prietenii în localitatea Roşia Montană, cu ocazia festivalului FânFest: „Atunci am intrat în adâncul pro-blemei. Oamenii de acolo nu sunt ca noi, tineri, nonconformişti, au un simţ al proprietăţii foarte bine dezvoltat, sunt pe pământurile alea din moşi strămoşi. Cel puţin în mediul rural, un om harnic nu moare de foame, dacă are un pământ pe care să-l muncească, dacă poate să crească un animal”.

Apoi, în toamna anului trecut, a fost observator la referendumul local organizat în localitatea Zlatna, din Alba, pe subiectul exploatării miniere. Şi de atunci a văzut care sunt „mijloacele de mobilizare a intereselor” companiei R.M.G.C: „Din primele două minute în care am ajuns acolo, deja vedeam jeep-uri mari de la R.M.G.C. care aduceau băbuţe în baston la secţia de votare. Referendumul a avut loc în acelaşi timp cu alegerile parlamentare, iar comisiile de la secţiile de votare care trebuiau să fie imparţiale i-au îndrumat pe oameni să voteze şi referendumul pentru validare. S-au dat chiar şi plăsuţe cu alimente”. Scrutinul a fost, însă, anulat din lipsă de cvorum.

Adoptarea legii de exploatare minieră ar crea un precedent periculos

Bianca Brăilă – artist vizual, recent s-a întors din Spania – militează şi ea pentru aceeaşi cauză ca şi Teodora, şi spune că cetăţenii nu trebuie să cedeze în faţa promisiunilor politicienilor. Vrea adoptarea unei legi împotriva folosirii cianurii în domeniul minier, cu argumentul că, deşi proiectul Roşia Montană, este pe cale de a fi respins, poate în câteva luni ne vom trezi cu o altă firmă care vrea să exploateze acel teritoriu tot prin cianură: „Într-adevăr, Statul este în pierdere, redevenţa este mică, însă nu vrem să distrugem natura, să continuăm un act criminal doar pentru că suntem plătiţi mai bine. Un opt la sută nu ar rezolva problema”. Iar localnicilor, mai spune ea, li se poate oferi alternativa de a obţine venituri din agricultură sau turism, atrăgând atenţia că, deşi foştii mineri invocă locurile de muncă de la R.M.G.C, acestea nu prea există în condiţiile în care este o mină de suprafaţă, iar tehnologiile performante pot înlocui cu succes resursa umană: „Am fost prima oară la Roşia Montană acum cinci, la festivalul FânFest, şi ne-am cazat la nişte localnici. Oamenii mi-au povestit că au probleme cu locurile de muncă. Atunci mi-am pus întrebarea «oare pot eu să vin eu, cucoană din Timişoara, şi să le zic că nu e în regulă mineritul acela?». Cumva, oamenii m-au emoţionat foarte mult. M-am gândit chiar la faptul că nevoile lor sunt mai presus de nevoile mediului. Dar, în timp, mi-am dat seama că problema e mai complexă. Politicienii sunt foarte corupţi, au semnat documente controversate pentru care trebuie traşi la răspundere”, a mai spus Bianca Brăilă.

Protestatarii vor introducerea Roşia Montană în patrimoniul U.N.E.S.C.O.

În contextul declaraţiilor făcute în ultimele zile de premierul Victor Ponta şi de preşedintele Senatului, Crin Antonescu, de apel la respingerea proiectului de lege în Parlament, cu garanţia că în acest mod protestatarii vor pleca acasă, am întrebat-o pe Teodora dacă consideră că, într-o anumită măsură, protestele ecologiştilor şi-au atins scopul. Aceasta nu se încrede prea mult în declaraţiile politicienilor, pe care-i consideră corupţi, şi spune că până nu se rezolvă toate revendicările cu privire la Roşia Montană, vocea străzii nu va amuţi: „Antonescu s-a dezis oarecum de problemă, mai ales cu scopul de a-şi asigura masa de manifestanţi ca susţinători la viitoarele alegeri prezidenţiale”, acuză Teodora, subliniind că se zvoneşte că reprezentanţii Guvernului au primit de-a gata legea, redactată chiar de oficialii R.M.G.C.  

Printre revendicările protestarilor se numără crearea unei legi care să interzică folosirea cianurii în minerit, introducerea vestigiilor istorice de la Roşia Montană în patrimoniul U.N.E.S.C.O., dar şi demiterea ministrului Mediului, Rovana Plumb, a ministrului Marilor Proiecte, Dan Şova, şi a lui Daniel Barbu, ministrul Culturii.

Teodora Talpeş estimează că legea va fi respinsă: „Legea e o prea mare nesimţire, fiind un fel de contract între companie şi Statul român, încât nici măcar Ministerul Justiţiei nu a dat aviz favorabil. Au tărăgănat-o, au scăldat-o cumva, încât lumea să nu se revolte, să stea cuminte acasă.  Nu s-a întâmplat asta”.