Ecluza descoperită pe şantierul din Piaţa 700 va fi mutată şi expusă într-o piaţetă în faţa ansamblului imobiliar City Business Center. Aceasta este decizia pentru care reprezentanţii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice din Ministerul Culturii au optat recent. În felul acesta, o parte din istoria Timişoarei abdică tăcut în faţa unor imense mize de natură imobiliară ale momentului.

Responsabilii de soarta patrimoniului: “Oraşul are şi alte mize”

Soarta ecluzei descoperite pe şantierul din Piaţa 700, în timp ce se efectuau lucrări de construire a unui nou corp la ansamblul imobiliar din zonă, a fost tranşată de către Comisia Naţională a Monumentelor Istorice din Ministerul Culturii. Aceasta a decis relocarea ei.

Informaţia a fost confirmată de către directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Timiş, Sorin Vlad Predescu: “Deci­zia a fost anunţată acum o săptămână, o săptămână şi ceva”.

Ovidiu Şandor, managerul an­sam­blului imobiliar City Business Center, a propus trei variante pentru conserva­rea ecluzei. Aceasta are o valoare is­torică extrem de mare – întrucât, po­trivit unor surse de spe­cialitate, dis­pozitivul hidrotehnic descoperit este unic în Europa. Una dintre propunerile luate în calcul era aceea de ridicare a ecluzei şi de expu­nere a sa într-un spa­ţiu din incinta noii clădiri. O altă va­riantă propusă era menţinerea ecluzei acolo unde a fost descoperită – caz în care, însă, o parte din ecluză dispărea fizic, prin am­plasarea deasupra ei a unei părţi din fundaţia clădirii. O a treia propunere viza elevarea, translatarea şi ex­punerea ecluzei într-un spaţiu care să o poată face vizibilă.

Directorul Direcţiei Judeţene pen­tru Cultură şi Patrimoniu Naţional sus­ţine că păstrarea ecluzei la adâncimea la care a fost descoperită ar fi făcut-o greu de vizitat şi ar fi expus-o degra­dă­rii: “Dacă ar fi rămas la acea adân­cime, atunci, o parte din fundaţia vii­toarei investiţii ar fi fost aşezată peste eclu­ză”. Sorin Predescu mai spune că “ar fi fost, poate, oportună efectuarea de cer­cetări arheologice sistematice în Ti­mişoara, şi asta încă dinaintea exis­tenţei unui investitor care să înceapă să deruleze proiecte de investiţii”.

Directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Timiş afirmă că, şi în trecut, deasupra acestui nod hidrotehnic era situată o altă clădire. Această ecluză este una dintre rămăşiţele cetăţii Timişoarei, iar “decizia de dărâmare a cetăţii bas­tionare a fost luată în trecut, la sfârşit de secol XIX – început de secol XX, tocmai pentru a permite oraşului să se dezvolte”. Sorin Predescu pre­cizează că o parte dintre clădirile de acum ale Timişoarei au fost construite pe fortifi­caţiile vechii cetăţi, iar multe dintre ele au folosit la construcţie cărămizi din această cetate. “Această ecluză nu e principalul element defi­nitoriu al oraşului, după părerea mea. Oraşul are multe alte mize şi probleme care tre­buie rezolvate. Tendinţa fi­rească a ar­heologilor este aceea de a păstra”, mai spune directorul Direcţiei pentru Cul­tură şi Patrimoniu Timiş.

Acuze de intervenţii ilegale asupra unor vestigii pe şantierul City Business Center

Anterior momentului luării deci­ziei de către reprezentanţii Ministeru­lui Culturii, în urmă cu câteva săptă­mâni, consilierul local P.D.-L. Simion Moşiu pleda public pentru menţinerea ecluzei în locul în care a fost ea des­coperită, ca o dovadă de respect faţă de istoria oraşului. Părerea i-a fost îm­părtăşită de arhitectul Valentin Lu­ca, ambii insistând atât asupra valorii incomensurabile a vestigiului istoric, cât şi asupra valorii din perspectiva candidaturii oraşului la titlul de Capi­tală Culturală Europeană. Ambii au reclamat public miza economică foarte mare a deciziei.

Simion Moşiu acuza cu vehe­men­ţă faptul că, între declaraţiile date în vară de managerul City Business Cen­ter, Ovidiu Şandor, şi transferul de răs­pundere în identificarea unei soluţii fi­nale înspre reprezentanţii Direcţiei de Patrimoniu din Ministerul Culturii s-au îngrămădit o seamă de interese fără ni­cio legătură cu apărarea intereselor ora­şului. Aceasta în vreme ce arhitec­tul Valentin Luca  avertiza că demola­rea ilegală a monumentelor istorice repre­zintă caz penal şi acuza că pe şantierul CBC ar fi căzut deja sub lamele buldo­zerelor, fără niciun fel de autorizaţie de demolare, mai multe contragărzi. “Acest sit nu aparţine nici familiei Şandor, nici familiei Gaivo­ron­schi. Acest sit apar­ţine unei familii mult mai mari, care se cheamă familia Timi­şoarei. Şi eu, ca timişorean, n-am abso­lut niciun chef să-i las pe aceşti domni să-şi bage exca­vatoarele în acest sit, cum au făcut din 2006 până acum (…) Dânşii spun că au avut autorizaţie. N-au avut autorizaţie. Au avut doar o descărcare arheologică. Dar descărca­rea arheologică nu ţine loc de autori­za­ţie de demolare. Vorbim aici de două – trei contragărzi care au fost construc­ţii, au fost edificii, care s-au demolat fără autorizaţie de demo­lare. Demo­larea ilegală a unui monu­ment este caz penal”, a declarat, în oc­tombrie, Valen­tin Luca. Acesta preciza că, încă îna­inte de demararea lucră­rilor în zonă, i-a atenţionat pe repre­zentanţii investito­rului asupra a ceea ce vor descoperi acolo, suprapunând peste zonă o veche hartă militară a ce­tăţii Timişoarei da­tând din 1808.

Arhitectul CBC : “Statul român, incapabil să îşi asume financiar preluarea ecluzei”

Arhitectul Vlad Gaivoronschi, implicat direct în realizarea proiec­tu­lui, a replicat însă că arhitectul Luca nu cunoaşte legile şi că episodul invo­cat, cel al suprapunerii hărţilor, s-a pe­trecut în cadrul unei discuţii cu carac­ter neoficial, iar harta veche utilizată era una realizată “extrem de vag”. Vlad Gaivoronschi a insistat asupra faptului că au fost respectate toate le­gile care prevedeau descărca­rea ar­heo­logică, fapt susţinut şi de către di­rectorul Muzeului Banatului, Leopold Ciobotaru.

Contactat atunci pentru a formu­la o opinie, reprezentantul in­vestitorului Ovidiu Şandor, Daniel Crainic, a opinat că acesta este un “fals subiect” şi a declarat că, din punc­tul de vedere al investitorului, “oricare dintre soluţii ar fi selectată, lucrarea se va efectua pe cheltuiala antreprenoru­lui, pentru că Statul român nu îşi permite să suporte costurile unei astfel de lucrări”.