Deşi era catalogată la un moment dat ca un fenomen marginal, aşa-numita vânătoare de comori, făcută de posesorii de detectoare de metal neautorizate, la siturile arheologice, e de actualitate. 11 cazuri de acest gen au fost înregistrate în acest a, doar în Timiş.

„Cârtiţele” din zonele cu potenţial arheologic

Conform unui raport făcut public zilele trecute de către Prefectura Timiş, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş, structura abilitată cu competenţe în sfera protecţiei patrimoniului, a fost nevoită să efectueze 11 controale în colaborare cu Poliţia, după ce a constatat intervenţii neautorizate şi distrugeri în zone cu patrimoniu arheologic.

Astfel, se remarcă faptul că acest fenomen al săpăturilor neautorizate continuă să se dezvolte în Timiş, pe fondul unei legislaţii permisive cu privire la deţinerea şi utilizarea de detectoare de metale, precum şi în contextul lipsei fondurilor pentru paza siturilor arheologice. Primăriile comunale, cărora le revin de obicei astfel de atribuţiuni, nu au nici personal pregătit care să asigure paza acestor situri, nici fonduri necesare pentru a-l plăti.

Cât despre deţinerea de detectoare de metale, este suficient de remarcat faptul că ele se vând la liber în Timiş, în special pe situ-rile de mică publicitate. „În mod normal, ca deţinător, trebuie să te înregistrezi la Poliţie. Nu e legal să ieşi pe teren cu ele altfel. Însă comercializarea lor este nerestricţionată, şi probabil că sunt destui deţinători în Timiş care nu sunt în vizorul autorităţilor. Muzeul Banatului, ca instituţie, a trebuit să facă o documentaţie stufoasă pentru autorizare, şi să prezinte şi caziere judiciare pentru cei care le foloseau”, spune arheologul timişorean Dan Ciubotaru.

De altfel, în acest an Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş a organizat masa rotundă “Utilizarea detectoarelor de metale – între hobby şi infracţiune” – eveniment care a reunit specialişti de la direcţiile de specialitate şi Inspectoratele Judeţene de Poliţie din Hunedoara, Gorj, Mehedinţi, Alba şi Timiş –, la care participanţii au discutat despre un fenomenul degradării şi distrugerii patrimoniului arheologic de către utilizatorii de detectoare de metale şi despre insuficienţa prevederilor legale în acest domeniu.

În urma dezbaterii a fost întocmit un document cu recomandări către Ministerul Culturii, în încercarea de a diminua fenomenul căutării ilegale de artefacte arheologice. S-a discutat atunci şi despre uşurinţa cu care orice persoană poate să deţină un detector de metale şi, având cunoştinţe vagi în domeniul arheologiei, poate descoperi artefacte inestimabile pentru cultura românească, care apoi, de cele mai multe ori, ajung pe piaţa neagră.

În Timiş, potrivit statisticilor oficiale, există 120 de deţinători de astfel de detectoare de metale, majoritatea declarându-se arheologi amatori. Însă, din 2006 şi până în prezent, doar patru dintre ei au predat artefacte muzeelor din judeţ sau Direcţiei de Cultură. În cazul celorlalţi deţinători, pot exista doar bănuieli legate de destinaţia obiectelor găsite.

Timişoara, nod comercial pentru comerţul cu artefacte

Conform unui studiu recent făcut public de procurori şi arheologi din Alba, toată zona de vest a ţării este de interes pentru cei care caută ilegal obiecta arheologice valoroase, obiectivele de interes major pentru  braconieri fiind siturile cetăţilor dacice şi ale castrelor romane din zona Munţilor Orăştiei, aflate în judeţele Hunedoara şi Alba, dar şi cele din judeţele Caraş-Severin, Timiş şi Bihor. “Aceste situri au fost frecvent vizitate de raiduri ale echipajelor de braconieri, care au efectuat detecţii şi apoi săpături neautorizate, în perimetrul unor şantiere arheologice, de unde au sustras mii de piese”, se arată în studiul “Metodologia investigării  infracţiunilor contra patrimoniului cultural naţional”, publicat recent.

Conform autorilor, braconierii sunt interesaţi îndeosebi de tezaure monetare, bijuterii, artefacte funerare, arme şi echipament militar (săbii, coifuri, scuturi, fibule). În urma lor, situl arheologic este devastat, iar specialiştii au găsit nu o dată, la faţa locului, diverse piese ceramic sau din materiale comune aruncate sau distruse.

Pentru toată zona de vest a ţării, se precizează în acelaşi studiu, “informaţiile privind locaţiile siturilor arheologice bogate în artefacte pot fi găsite adeseori pe site-uri de internet care operează legal, dar şi în cărţile de specialitate publicate de cercetătorii care au condus anumite şantiere arheologice.”

Timişoara, potrivit aceluiaşi document, a devenit unul dintre principalele oraşe în care se desfăşoară tranzacţii între braconieri şi cumpărători, procurorii din Alba menţionând că de regulă, întâlnirea este organizată într-un punct deja verificat: pensiune sau motel, situat la jumătatea  distanţei  pe care trebuie să o parcurgă cei interesaţi. “Astfel, întâlnirile intermediarilor români din judeţul  Hunedoara, care au asupra lor mostrele „mărfii”, cu dealerii  din Belgrad şi Viena se desfăşurau iniţial la Deva, apoi într-unul din oraşele româneşti situate în apropierea frontierei de vest, de regulă Timişoara”, mai spun procurorii.