Nu este niciun secret că şi în Timiş, ca de altfel în majoritatea judeţelor ţării, multe dintre ariile protejate se află într-o stare avansată de degradare, din cauza lipsei finanţării necesare pentru protejare şi conservare. O soluţie pentru salvarea acestor arii naturale protejate ar fi fost banii europeni, care ar fi trebuit accesaţi prin structurile de specialitate ale Ministerului Mediului. Din păcate, în ultima perioadă, deşi există fonduri mari puse la dispoziţia autorităţilor române de specialitate,  la nivel naţional au fost implementate doar două proiecte în beneficiul ariilor protejate.

Două proiecte pentru sute de arii protejate aflate în pericol

Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a fost interpelat de mai mulţi parlamentari, care au precizat că una dintre obligaţiile asumate de România odată cu aderarea la U.E. este înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Arii Protejate. Aceasta ar fi trebuit să implementeze cât mai multe proiecte pentru aceste zone, fiind principalul beneficiar al Axei 4 din Programul Operaţional Sectorial de Mediu „Protecţia naturii şi biodiversitate”.
Răspunsul ministerului, dat recent, este edificator. După lungi explicaţii legate de demersurile birocratice prin care A.N.A.P. a devenit Direcţia Generală Protecţia Naturii, Ministerul Mediului a recunoscut că respectiva direcţie este implicată în doar două proiecte destinate ariilor protejate. Într-unul din aceste proiecte – „Realizarea de seturi de date spaţiale pentru ariile naturale protejate, având în vedere optimizarea facilităţilor de administrare a acestora” – este doar benefi-ciar.  În celălalt proiect – „Monitorizarea stării de conservare a speciilor şi habitatelor din România” – Direcţia Generală Protecţia Naturii este partener.
După cum se observă şi din titulatură, ambele proiecte au mai degrabă rol de monitorizare, de strângere de date, lipsind proiectele cu măsuri concrete pentru protejarea efectivă a ariilor naturale. În plus, un portofoliu de doar două proiecte pentru arii protejate pentru o structură numită Direcţia Generală Protecţia Naturii, care e şi principal beneficiar al unei axe de finanţare, poate fi considerat modest.

Arii protejate în pericol şi în Timiş

Lipsa de resurse, atât la nivel central, cât şi al autorităţilor locale, a făcut ca în ultimii ani preocupările pentru conservarea ariilor naturale protejate din Timiş să scadă. Tocmai de aceea banii europeni ar fi fost un colac de salvare pentru aceste zone.
Agenţia pentru Protecţia Mediului realiza în urmă cu ceva timp un top al celor mai degradate habitate naturale, clasament condus de către Rezervaţia ornitologică de la Satchinez, pentru care, culmea, începând din anii ’90 s-au cheltuit sume imense din finanţări europene pentru protejarea şi amenajarea zonei. Probabil că finanţatorii acestor proiecte ar fi şocaţi să vadă ce s-a ales de eforturile lor şi de sutele de mii de euro investiţi în zonă.
Alături de Rezervaţia de la Satchinez, lista ariilor protejate din Timiş afectate de degradare este completată de Pădurea Cenad, Insula Mare Cenad, Insulele de la Igriş, Lunca Pogănişului şi zona de luncă a Mureşului. La acestea se adaugă alte arii protejate care necesită reabilitare: arboretumul de la Bazoş (cu specii exotice), acumularea de apă de la Murani – Pişchia (renumită pentru fauna diversă: fazani, cerbi lopătari, mistreţi, păuni, specii de păsări rare, cum ar fi barza neagră), parcul Buziaş sau lacul Surduc.

Agenţia pentru Protecţia Mediului a mai remarcat degradarea accentuată a pădurilor din zona Nădrag şi degradarea zonei fosilifere Rădmăneşti (cu specii rare de moluşte şi gasteropode).

În Timiş există habitate naturale pentru care, în ultimii ani, nu au mai fost alocate niciun fel de fonduri pentru protejare şi conservare. Deşi există un parc natural, 14 rezervaţii şi monumente ale naturii de interes naţional, patru arii naturale protejate de interes judeţean, 19 situri de interes comunitar şi 11 arii de protecţie specială avifaunistică, o bună parte dintre ele sunt ale nimănui. Oficial, multe dintre ele nu sunt administrare de nimeni, făcând obiectul unui ping-pong între administraţia centrală şi cea locală.

Sretko Milanovici, biolog muzeograf la Secţia de Ştiinţele Naturii a Muzeului Banatului, ne-a declarat că lipsesc proiectele cu finanţare europeană derulate în Timiş, care să vizeze protejarea habitatelor naturale. Şi aceasta pentru că, de multe ori, în varianta în care oricum apelează la firme de proiectare, care să le scrie, contra-cost, proiecte pentru obţinerea de granturi, Primăriile preferă să acceseze fonduri pentru diverse proiecte de infrastructură, şi nu pentru habitatele naturale din zona lor de acoperire. Tocmai de aceea, Ministerul Mediului, prin structurile sale, ar fi trebuit să se ocupe de implementarea unor astfel de proiecte.

Până atunci, singura speranţă rămâne însă tot la Primării. Şi, uneori, administraţiile ariilor protejate sau ale parcurilor naturale reuşesc să mobilizeze Primăriile, chiar şi când resursele de finanţare sunt destul de puţine. Este, de exemplu, cazul Parcului Lunca Mureşului, afectat, în urmă cu doi – trei ani, pe partea aferentă Timişului, de defrişări masive. „În ultima perioadă, aceste defrişări au fost stopate, tocmai prin faptul că Primăriile au început să-şi asume responsabilităţi legate de pază. În acest sens, Primăria Cenad este un exemplu pozitiv, reuşind să-şi realizeze patrule proprii, care au făcut ca fenomenul defrişărilor ilegale să dispară în zonă. Sperăm ca, în măsura posibilităţilor, acelaşi exemplu să fie preluat şi de Primăriile Sânpetru şi Saravale. Totodată, intenţionăm să angajăm în perioada următoare un ranger doar pentru zona Timişului. Şi aş mai menţiona şi colaborarea bună cu Poliţia de Frontieră, cu care am încheiat un parteneriat, iar patrulările din zonă le facem acum cu poliţiştii de frontieră”, ne-a declarat Paul Hac, directorul Parcului Lunca Mureşului.