Dat în urmărire generală de ani buni, pentru pentru o condamnare cu închisoarea într-un dosar de înşelăciune, Zaher Iskandarani este căutat de Poliţia Română prin Bucureşti, deşi afaceristul a fost fotografiat recent la o cafenea în Liban.

Un mandat de executare cu multiple erori

Omul de afaceri de origine siriană Zaher Iskandarani a fost dat în urmărire generală în primăvara anului 2014, după ce Curtea de Apel Bucureşti l-a condamnat definitiv la cinci ani de închisoare cu executare.

Sirianul fusese trimis în judecată de către DIICOT, în urmă cu opt ani, alături de alţi doi cetăţeni de origine arabă, pentru contrabandă, constituire de grup infracţional organizat, evaziune fiscală şi folosirea fără drept a unei mărci. Acţiunea procurorilor DIICOT s-a declanşat după descinderile care au avut loc la fabrica de ţigări, deţinută de Iskandarani în Săcălaz şi unde au fost descoperite importante cantităţi de tutun vrac, timbre falsificate şi pachete cu ţigări purtând mărcile Marlboro şi LM.

În octombrie 2012, Tribunalul Bucureşti, unde se judecase procesul, i-a achitat pe cei trei inculpaţi, însă magistraţii Curţii de Apel Bucureşti i-au condamnat ulterior la cinci ani de închisoare, cu executare.

A urmat procedura de dare în urmărire generală, pe baza unui mandat de executare a pedepsei cu închisoarea întocmit nu cu o eroare, ci cu erori multiple. Tribunalul Bucureşti a consemnat erorile materiale din acest document care, în baza acestor greşeli, poate fi contestat cu uşurinţă. Grefierii instanţei bucureştene menţionează că data corectă a pronunţării sentinţei penale este 10 octombrie 2012 şi nu 10 octombrie 2014, că deducerea prevenţiei este de la 29 decembrie 2005 la 13 iunie 2006 şi nu de la 22 decembrie 2005 la 13 iunie2006, că articolul corect este 296/1 lit.b din Legea nr. 571/2003 şi nu 2961 lit. b din Legea nr. 571/2003, iar instanţa a fost Tribunalul Bucureşti Secţia a II Penală şi nu Secţia I Penală.

Cum s-au putut strecura ci patru greşeli majore într-un astfel de document oficial, care constituie baza procedurii de urmărire a afaceristului sirian? 

Iskandarani îşi pregăteşte întoarcerea în România?

Probabil încurajat şi de aceste mostre de inconsecvenţă, deşi era dat în urmărire generală de luni bune, în septembrie 2014 Zaher Iskandarani a înregistrat, tot la Tribunalul Bucureşti, o contestaţie la executare aflată în prezent în curs de judecare. Aceasta are stabilit următorul termen la sfârşitul acestei luni.

Până acum instanţa a realizat o corespondenţă intensă cu Ambasada Siriei, aşa cum reiese din încheierile de şedinţă, şi în prezent se fac demersurile pentru înfiinţarea unei comisii rogatorii care să gestioneze acest caz. Această procedură lasă să se înţeleagă că autorităţile judiciare române ar considera că Zaher Iskandarani se află în Siria, ceea ce intră în contradicţie cu afirmaţiile Poliţiei Române, conform cărora omul de afaceri s-ar afla încă în România. Pe site-ul Poliţiei Române, la categoria „Most Wanted”, Zaher Iskandarani, condamnat pentru evaziune fiscală, a ajuns să fie plasat pe primele poziţii, autorităţile susţinând că „există date că se află pe raza municipiului Bucureşti la o locaţie necunoscută”.

Poziţia aceasta este de înţeles, din perspectiva faptului că dacă Poliţia Română ar susţine că e într-o altă ţară, ar exista semne de întrebare cu privire la felul în care urmăritul general a putut fugi din ţară.

Oricum, şi aceste informaţii legate de prezenţa sa în Bucureşti, şi bănuielile legate de plecarea sa în Siria sunt contrazise de faptul că  Zaher Iskandarani a fost fotografiat într-un bar din Liban, unde îşi savura liniştit cafeaua, într-o cafenea cu narghilele din orașul Kaslik, poziţionat pe malul Mării Mediterane.

„Mă întreb cine i-ar fi putut face acele fotografii – probabil tot un conaţional de-al lui cunoscut, cu afaceri prin Timişoara. Oricum, Zaher Iskandarani a continuat să apară în diverse procese şi după ce a fost condamnat şi dat în urmărire generală, folosind în acest sens mandatari”, spune avocatul timişorean Carmen Obârşanu, care l-a reprezentat în urmă cu mulţi ani pe omul de afaceri sirian, într-un proces derulat în instanţele timişene.

Un proces-maraton

Dosarul în care s-a pronunţat sentinţa definitivă de condamnare a afaceristului sirian a stat la Curtea de Apel Bucureşti doar un an, fiind înregistrat în aprilie 2013. Cu totul altceva s-a petrecut la instanţa anterioară,Tribunalul Bucureşti, unde Zaher Iskandarani a fost achitat.

Putând candida la titlul de procesul cu cele mai multe amânări, cauza de pe rolul Tribunalului Bucureşti, în care a fost anchetată reţeaua de evaziune fiscală în care a fost implicat omul de afaceri sirian, s-a judecat din 2005 până în 2012.

Pe lângă faptul că risca să atingă un record de longevitate pe rolul aceleiaşi instanţe, dosarul a adunat şi o colecţie impresionantă de amânări, care mai de care mai originale. Pe parcursul anilor, procesul s-a amânat de câteva ori pe motiv de imposibilitate de prezentare din motive de medicale a inculpaţilor  şi pentru lipsă de apărare. În 2009, a fost invocată lipsa de procedură, seria de amânări fiind finalizată cu o amânare cauzată de “imposibilitatea de prezentare a inculpaţilor, din motive obiective”, fără a se preciza care sunt, de fapt, aceste motive.

Rând pe rând, multe dintre firmele implicate în reţea au intrat în insolvenţă sau au ajuns în stare de lichidare. Or, în această stare, e greu de crezut că mai au ceva patrimoniu de valoare semnificativă, din care să se facă recuperarea eventualelor daune. Abia prin octombrie 2011 s-a ajuns la concluzia că se impune audierea primilor zece martori din rechizitoriu, la o distanţă de şase sau şapte ani de faptele incriminate. Deşi, dacă în ianuarie 2009 unul dintre inculpaţii din dosar a murit din cauza unui cancer aflat în faza terminală, şi în cazul unui martor, instanţa a constatat decesul în octombrie 2010, a continuat cu citările până în martie 2011, când s-a putut ataşa la dosar o copie după certificatul de deces. Instanţa a decis la un moment dat să apeleze la poliţiştii Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara, cărora le-a dat ca misiune executarea mandatelor de aducere. Instanţa a specificat, la o înfăţişare din 2011, efectuarea unei adrese către Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara, pentru a oferi sprijin în vederea punerii în executare a mandatelor de aducere emise pe numele martorilor.

Omul de afaceri Zaher Iskandarani a fost judecat în paralel la Tribunalul Timiş, alături de o parte din partenerii săi de afaceri, pentru înşelăciune. Administraţia Finanţelor Publice Timişoara a fost parte civilă în acest proces, reclamând un prejudiciu rămas de pe urma unor firme în care a fost implicat fostul om de afaceri sirian, alături de o serie de parteneri. După aproximativ doi ani de judecată, în acest proces s-a pronunţat sentinţa anul trecut. Astfel, Tribunalul Timiş l-a condamnat pe Zaher Iskandarani la şase luni de închisoare, pentru tentativă de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură private, şi a adăugat un spor de două luni închisoare.

Condamnarea nu este foarte relevantă, având în vedere faptul că afaceristul sirian este deja condamnat la cinci ani de închisoare pentru evaziune fiscală, condamnare în baza căreia este dat în urmărire generală. Mai relevant este faptul că, după câţiva ani de urmărire penală şi judecată, unele fapte din dosar, cum e, de exemplu, o falsificare a unui contract, s-au prescris.

Raportat la acest dosar, procurorii DNA – Serviciul Teritorial Timişoara au dispus trimiterea în judecată a unor persoane din conducerea unor firme controlate de sirian pentru complicitate la tentativă de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată. Procurorii spun că în urmă cu şapte ani au fost semnate în fals patru contracte de creditare nereale, prin care societăţile respective erau împrumutate, cu suma totală de 12.500.000 de lei, de către Zaher Iskandarani şi unii dintre partenerii săi de afaceri. Persoanele incriminate, mai spun procurorii, ar fi acceptat înregistrarea contractelor în evidenţa contabilă a celor două societăţi comerciale, deşi aveau cunoştinţă de caracterul lor fals şi de faptul că nu reflectau realitatea.