Se împlineşte un an de când nouă doctori ai Academiei Naţionale de Informaţii a SRI, ale căror teze de doctorat sunt susceptibile de plagiat, au făcut cereri de renunţare la titlul de doctor, deşi nu pot face acest lucru. Timp în care Comisia de Etică a ANI, invocând false argumente, a refuzat să dea un verdict clar: sunt sau nu plagiate.

Nouă cereri de renunţare la titlul de doctor, într-o zi

În 10 martie 2016, Academia Naţională de Informaţii a SRI a trimis Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nouă cereri de renunţare la titlul de doctor – interesant cum s-au nimerit toţi în aceeaşi zi… –, invocând prevederile OUG 94/2014, de modificare a Legii Educaţiei nr. 1/2011.

E vorba despre cererile formulate de Radu Stroe, Daniel Moldoveanu, Romeo Raicu, Mihai Stănişoară, Bogdan Licu, Loredana Popescu (Neagu), Mihai Tudose, Neculai Onţanu şi Loredana Diaconescu (Radu). Toţi, susceptibili de plagiat şi toţi, coordonați de Gabriel Oprea, care a primit şi el verdict de plagiat din partea CNATDCU şi, între timp, a şi rămas fără titlul de doctor.

Citeşte şi: Academia Naţională de Informaţii face zid de protecţie în jurul a nouă doctori suspectaţi de plagiat

În luna iulie 2016, ministrul de atunci al Educaţiei, Mircea Dumitru, a solicitat public ANI să aleagă între a cere CNATDCU retragerea titlurilor de doctor pentru cei nouă sau a-şi asuma aceste lucrări ca fiind corecte din punct de vedere al standardelor academice.

Cum, în tot acest timp, ANI nu a formulat nicio opinie clară, am solicitat să ni se comunice decizia luată de această instituţie în cazul fiecăruia dintre cei nouă doctori.

Lipsă de responsabilitate, ascunsă sub false argumente

Ce răspunde ANI? Într-un răspuns la o cerere de informaţii trimisă directorului interimar al Şcolii Doctorale a ANI, prof. univ. dr. Adrian Ivan, ANI invocă false argumente pentru refuzul Comisiei de Etică de a analiza aceste teze şi a se pronunţa asupra lor.

Şi ni se transmite că solicitarea MENCS a fost transmisă spre analiză Comisiei de Etică universitară, în şedinţa din 26 mai 2016, dar aceasta a concluzionat că „o analiză a lucrărilor de doctorat, în condiţiile în care autorul a renunţat la titlul său de doctor, obţinut prin aceste lucrări, este lipsit de interes şi, totodată, de finalitate practică, întrucât principala urmare a unei astfel de evaluări constă tocmai în menţinerea ori retragerea titlului de doctor.”

Drept argument pentru acest răspuns invocă articole din OUG 94/2014, care urmau să modifice Legea Educaţiei, dar care nici în momentul de faţă nu au fundament legal. Prin urmare, ni se comunică, Şcoala Doctorală a ANI nu poate face propunerea de menţinere sau de retragere a titlului de doctor, pentru că „titularii titlurilor ştiinţifice au renunţat în temeiul alin. 7 indice 1 al art. 168 din Legea nr. 1/2011 la respectivele titluri.” Fals. Nu pot renunţa la titlu.

Ce spune ordonanţa-paravan?

„La articolul 168 al Legii Educaţiei 1/2011, după alineatul (7) se introduc două noi alineate, alineatele (7 indice 1) și (7 indice 2), cu următorul cuprins:

(7.1) Titularul unui titlu științific poate solicita Ministerului Educației și Cercetării Științifice renunțarea la titlul în cauză. În acest caz Ministerul Educației și Cercetării Științifice ia act de renunțare printr-un ordin de revocare emis în acest scop.

(7.2) Actul administrativ constatator al titlului științific se anulează de la data emiterii ordinului de revocare. Procedura de renunțare la titlu, precum și cea privind anularea actului administrativ constatator al titlului științific se aprobă prin ordin al ministrului educației și cercetării științifice.”

 

(OUG 94/2014, privind modificarea și completarea Legii Educației naționale nr. 1/2011, precum și modificarea OUG 75/2005, privind asigurarea calității educației)

Potrivit OUG 94/2014 – emisă în 29 decembrie 2014, pentru a-l exonera de răspundere pentru plagiat pe premierul de atunci, Victor Ponta –, titularul unui titlu științific poate solicita Ministerului Educației renunțarea la titlul în cauză, situaţie în care ministerul ia act de renunțare, printr-un ordin de revocare. Şi, mai prevede aceeaşi ordonanţă, actul administrativ constatator al titlului științific se anulează de la data emiterii ordinului de revocare. Procedura de renunțare la titlu, precum și cea privind anularea actului administrativ constatator al titlului științific trebuie aprobate prin ordin al ministrului Educației.

Dar nici procedura de renunțare la titlul de doctor, nici cea privind anularea actului administrativ constatator al titlului științific nu au fost aprobate prin ordin de ministru. Deci, Şcoala Doctorală a ANI şi conducerea Academiei invocă în mod fals prevederile OUG 94/2014.

Şi Guvernul, şi Ministerul Educaţiei: procedura de renunțare la titlu nu a fost elaborată

Faptul că OUG 94/2014 nu este în vigoare a fost confirmat de Executiv, în vara anului trecut, când Guvernul Cioloş ne transmitea că „procedura de renunțare la titlul de doctor, precum şi cea privind anularea actului administrativ constatator al titlului științific nu au fost elaborate şi aprobate prin ordin de ministru, aşa cum se stipula în OUG 94/2014, prin urmare nu îşi poate produce efectele.” Şi adăuga că OUG 94/2014 este în procedură de aprobare a Parlamentului, fiind dezbătută şi aprobată de Camera Deputaţilor, camera decizională fiind Senatul.

Citeşte şi: Lachei la curtea doctorului Ponta

Acest aspect a fost reconfirmat, acum, de Ministerul Educaţiei. Întrebaţi în ce stadiu este Metodologia de revocare a titlurilor academice, care poate face aplicabilă OUG 94/2014, dacă aceasta e aplicabilă sau nu, oficialii ministerului ne transmit că procedura de renunțare la titlu nu a fost elaborată.

Şi anunţă că la minister sunt înregistrate opt solicitări de renunțare la titlul științific – semn că unul dintre cei nouă a renunţat, între timp, la acţiune. Şi mai anunţă că lucrările a patru dintre cei opt – Bogdan Licu, Loredana Claudia Diaconescu, Neculai Onțanu și Mihai Stănișoară – sunt în analiză la CNATDCU, în urma unor sesizări referitoare la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului.

MENCS nu aminteşte însă, în răspunsul dat, de niciun litigiu între minister şi cei care au solicitat renunţarea la titlu şi cărora nu le-a fost acceptat acest lucru. Asta, deşi am întrebat concret: „Dacă există litigii între persoane fizice şi Ministerul Educaţiei – litigii care au ca şi cauză refuzul cererii de revocare a titlulul academic –, vă rog să indicaţi numele acestora şi stadiul procesului.”

Existenţa unor procese pe această temă a fost invocată de actualul director interimar al Şcolii Doctorale a ANI, Adrian Ivan. În două interviuri, unul acordat României libere, în octombrie 2016, iar al doilea, în decembrie 2016, pentru portalul intelligence.sri.ro, Adrian Ivan declară că aceste persoane care au făcut cereri către Ministerul Educaţiei de retragere a titlului de doctor s-au adresat ulterior justiţiei, aşa că ANI nu mai poate interveni.

Interesant este că, acum, acest argument al litigiilor, care blochează Comisia de Etică să se pronunţe, nu mai este invocat nici măcar în răspunsul primit de la ANI.

Se teme ANI de o posibilă pierdere a acreditării şcolii doctorale?

Totuşi, de ce refuză ANI a SRI să analizeze în Comisia de Etică aceste teze de doctorat şi să se pronunţe clar asupra lor şi se ascunde în spatele unor argumente fără temei legal? Probabil, pentru că nouă teze de doctorat dovedite şi cu a coordonatorului, zece, dovedite ca plagiate ar arăta că, la această unitate de învăţământ superior, furtul intelectual nu e un accident. Ceea ce ar putea atrage pierderea acreditării şcolii doctorale.

Articolul 170 din Legea Educaţiei spune că, după dovedirea unui plagiat de către CNATDCU, urmată de retragerea titlului de doctor, se poate aplica, simultan sau alternativ, retragerea titlului de conducător de doctorat sau chiar retragerea acreditării şcolii doctorale. Măsuri care pot fi dispuse şi simultan, dacă CNATDCU apreciază să ce impune acest lucru.

Citeşte şi: Ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru: „Cer ca primele universităţi ale căror şcoli doctorale vor fi evaluate să fie cele care nu au fost apte de curăţenie etică”

Până una-alta, refuzul Comisiei de Etică a ANI de a verifica aceste lucrări şi de a se pronunţa clar în privinţa lor, arată că nu există disponibilitate faţă de o curăţenie etică. În plus, o astfel de decizie nu ar împiedica în niciun fel o potenţială renunţare la titlul de doctor. Ba, chiar se impune. Una este să renunţi la titlu (absurd, da), pentru că nu mai ai unde să-ţi depozitezi diploma, şi alta e să renunţi la titlu, forţat de plagiatul comis, furt consfinţit oficial chiar de către universitatea la care ţi-ai susţinut teza de doctorat.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.