Proiectul legii insolvenţei persoanelor fizice, ce permite reeşalonarea datoriilor, care a fost adoptat de Camera Deputaţilor, zilele acestea, are printre iniţiatori opt deputaţi şi senatori din Timiş. Deşi legea a trecut primul pas pentru punerea în aplicare, există încă mari rezerve legate de metodologie şi aplicare.

O lege cu susţinere în Timiş

Camera Deputaţilor a adoptat zilele trecute în unanimitate, proiectul legii insolvenţei persoanelor fizice, care prevede ca orice cetăţean aflat în incapacitate de plată a datoriilor, nu din vina sa, să îşi poată reeşalona datoriile pe baza unui plan de redresare financiară pe o perioadă de cinci ani.

Toate grupurile parlamentare au susţinut acest proiect de lege, iniţiat de 153 de parlamentari, care are printre autori şi opt deputaţi şi senatori de Timiş: deputaţii PSD Petru Andea, Gheorghe Ciobanu, Sorin Grindeanu, Ion Răducanu şi Cătălin Tiuch, deputatul minorităţilor Niculae Mircovici, senatorul PSD Ilie Sârbu şi senatorul PNL Ben-Oni Ardelean.

“Proiectul are la bază studii din 12 state şi este rezultatul dezbaterilor purtate încă din martie 2014 cu toate instituţiile implicate. Legea va fi un ajutor real pentru românii de bună-credinţă sufocaţi de datorii”, a declarat deputatul PSD Ana Birchall, iniţiatoare a acestui proiect.

Deputatul PNL Andreea Paul, care se numără şi ea printre iniţiatori, spune că tema a apărut pe fondul crizei francului elveţian şi la presiunile PNL. “PNL va vota pentru această lege, dar să nu luăm din efortul Ministerului de Justiţie pentru a face practicabil acest proiect de lege. Presiunea pusă în dezbaterea parlamentară de PNL a contat mult şi a condus la adoptarea acestui proiect”, mai spune Andreea Paul.

Principalii beneficiari ai acestei legi ar putea fi cei care au contractat credite în franci elveţieni. Şi în Timiş, în topul restanţierilor executaţi silit au condus detaşat cei care s-au împrumutat în monede “exotice”, cum e cazul francului elveţian, a cărui valoare, în raport cu euro, a crescut fabulos în ultimii doi ani.

35% dintre timişenii executaţi silit anul trecut aveau credite în franci elveţieni

Disponibilizările şi ajustările salariale din 2009 şi 2010 i-au lovit mult mai crunt pe cei care aveau credite bancare în franci elveţieni, decât pe cei cu credite în euro sau lei. De altfel, şi BNR confirmă că dinamica restanţelor la creditele în monedă “exotică” a fost în ultimul an mult mai pronunţată decât în cazul împrumuturilor în lei şi euro. Dacă restanţele la monedele clasice de creditare au crescut cu aproximativ 300%, la împrumuturile în franci s-a ajuns la o creştere de peste 1.000%. Potrivit BNR, restanţele totale la creditele în franci elveţieni acordate persoanelor fizice se ridică la peste 300 de milioane lei, faţă de doar 23 de milioane lei, cât erau în februarie 2009, în creştere de zece ori. În aceste condiţii, aproximativ 35% dintre timişenii care au fost executaţi silit de către bănci anul trecut aveau credite în franci elveţieni.

Conform ultimului raport structural teritorial al creditelor, în Timiş creditele în lei restante au ajuns la suma de 439,1 milioane de lei, iar creditele în valută restante, la 955.000 de lei. Prin comparaţie, la începutul crizei, în septembrie 2008, restanţele în Timiş, la creditele în lei, erau de 53 de milioane de lei, iar la creditele în valută, de 21 de milioane de lei. De altfel, Timişul a ajuns unul dintre judeţele cu cel mai prost comportament la plată din ţară, cu o rată a restanţelor de 11% din totalul creditelor.

“Pe termen lung, această lege ar încuraja neplata”

Nicolae Bobiţan, conferenţiar universitar la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrare a Afacerilor din cadrul Universităţii de Vest Timişoara, apreciază că va apărea tentaţia interpretării şi utilizării abuzive a acestei legi de către foarte multe persoane fizice, în special de către cele cu credite în franci elveţieni. “Cred că pe termen lung ar încuraja neplata. O parte din cei care sunt cu creditele la zi ar ajunge, poate, la concluzia că sunt fraieri dacă îşi achită datoriile. Cred că aplicarea va depinde mult de metodologie şi decizia insolvenţei personale ar trebui să se ia după o analiză extinsă, iar debitorul să fie supus unui control financiar strict. Dacă rămâi şi cu casa cumpărată prin credit ipotecar, şi te declari şi în faliment, fără să-ţi mai asumi niciun fel de obligaţii de plată, mulţi români vor dori să ajungă în faliment personal”, mai spune Nicolae Bobiţan.

Lege pentru cei cu necazuri financiare

De noua lege a falimentului personal va beneficia orice debitor de bună-credinţă care are “un necaz financiar”, nu din vina sa însă. Potrivit legii, acesta va putea să îşi reeşaloneze datoriile, pe baza unui plan de redresare, pe o perioadă de cinci ani. În momentul în care îşi deschide procedura de insolvenţă, debitorul nu mai poate fi executat silit şi este stopată orice penalitate sau majorare de întârziere.

“Orice debitor de bună-credinţă care are un necaz financiar independent de voinţa sa, din momentul în care îşi deschide procedura insolvenţei persoanei fizice nu mai stă cu grija că va fi executat silit sau că rămâne pe drumuri, deci executarea silită este reglementată ca o excepţie, nu ca o regulă.  În momentul deschiderii procedurii de insolvenţă nu mai sunt acumulate datorii la datorii, penalităţi la penalităţi la o rată bancară. Orice penalitate, majorarea de întârziere se stopează automat”, explică deputatul Ana Birchall.

Proiectul mai prevede că orice debitor care după 90 de zile de la data scadentă a unei datorii ştie că nu mai poate să îşi achite aceste datorii poate să ceară intrarea în insolvenţă şi, în felul acesta, să se poată redresa financiar în baza acestui plan de rambursare.

Cert este că deja au început să se exprime rezerve legate de acest act normativ, în special din partea unor specialişti din domeniu. CITR, companie specializată în activitatea de practician în insolvenţă, crede că Legea insolvenţei persoanelor fizice va aduce beneficii importante acestora, oferind protecţie datornicilor de bună credinţă în faţa creditorilor, dar are lacune care îi vor îngreuna aplicarea.

“Una dintre lacune este constituirea unor comisii de insolvenţă, cu o componenţă complexă, dar fără niciun reprezentant al creditorilor. De asemenea, comisia de insolvenţă este învestită cu atribuţii decizionale, de control şi de supraveghere a actelor persoanei în insolvenţă ori ale administratorului procedurii, ceea ce va putea naşte adevărate dificultăţi în practică. O altă problemă pe care o ridică legea în forma sa actuală este încălcarea dreptului de liber acces la instanţă. În unele cazuri, Comisia de insolvenţă acţionează ca o instanţă în sine, fără a da persoanei în insolvenţă posibilitatea de a contesta măsura la judecătorie”, precizează reprezentanţii CITR.

Administratorul judiciar este desemnat aleatoriu de comisia de insolvenţă, din rândul practicienilor în insolvenţă, al executorilor judecătoreşti, al avocaţilor sau al notarilor publici, înscrişi în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice. Înscrierea în această listă specială se va face doar după promovarea unui examen organizat de fiecare corp profesional, însă sunt incluşi automat practicienii în insolvenţă şi executorii judecătoreşti cu o vechime de peste cinci ani. 

“În ciuda deficienţelor actuale, legea aduce şi o serie de beneficii importante pentru persoanele fizice. Poate cel mai important este acela că acordă o a doua şansă datornicilor de bună credinţă, oferindu-le protecţie în faţa creditorilor. Executările silite vor fi suspendate, iar penalităţile nu vor mai putea fi calculate, timp în care persoana în cauză poate propune eşalonarea datoriilor pe baza unui plan de redresare şi chiar un haircut al acestora, în anumite limite”, declară Vasile Godîncă-Herlea, asociat coordonator CITR.

În plus, în cazul în care implementarea unui plan de redresare nu va fi posibilă, lichidarea activelor persoanei în insolvenţă se poate face în anumite limite. Legea încearcă să împiedice aruncarea în stradă a rău-platnicilor de bună-credinţă. O măsură în acest sens este instituirea unui drept de preferinţă la încheierea unui contract de închiriere a imobilului sau a unei părţi din acesta, la un cuantum al chiriei stabilit în condiţiile pieţei.

Deşi îndelung aşteptată şi discutată, insolvenţa persoanelor fizice nu are în spate un studiu de impact care să poată estima numărul procedurilor ce vor fi deschise, conform sursei citate.

În Franţa, spre exemplu, de la introducerea legii insolvenţei persoanelor fizice au fost deschise 700.000 de dosare, iar în Statele Unite ale Americii 1,3 milioane.

Un proiect similar al PDL, respins de PSD

Culmea este că un proiect mai vechi al PDL menit să vină în sprijinul datornicilor ajunşi în situaţii limită, a fost respins în urmă cu ceva timp tocmai de către grupul PSD, care a iniţiat acum Legea falimentului personal. Care invoca atunci faptul că o creştere foarte mare a gradului de îndatorare a populaţiei către bănci şi o escaladare a restanţelor ar putea duce la o catastrofă social. În 2011, opt deputaţi, dintre care doi din Timiş, iniţiaseră o alternativă la Legea falimentului personal – Proiectul de lege pentru combaterea sărăciei extreme şi prevenirea unor catastrofe sociale. Propunerea legislativă viza suspendarea plăţii ratelor către bănci, pe o perioadă de trei ani, pentru românii care nu-şi mai pot plăti datoriile. Proiectul de lege pentru combaterea sărăciei extreme şi prevenirea unor catastrofe sociale îi avea printre iniţiatori şi pe doi deputaţi de Timiş, Gheorghe Ciobanu şi Marius Dugulescu  pe atunci, ambii parlamentari PDL.

Conform acestui act normativ, beneficiarii ar fi urmat să fie toţi cetăţenii români aflaţi în situaţia de sărăcie extremă – definiţi ca “persoanele care nu au asigurate alimente în valoare de minimum patru lei pe zi”. Pentru a beneficia de prevederile legii, românii ar fi trebuit să facă dovada faptului că, în cazul lor, venitul pe membru de familie nu depăşeşte 670 de lei.   Conform proiectului de lege, pe perioada de suspendare a plăţii ratelor, instituţiile bancare urmau să-şi acopere cheltuielile aferente ratelor suspendate ale consumatorilor dintr-o rezervă constituită în acest scop la dispoziţia Băncii Naţionale.

Acest proiect de lege a fost propus de o majoritate de parlamentari de dreapta, de la PNL şi PDL. Dar a fost respins de către o majoritate USL. Practic, deşi lucrurile ar fi trebuit să stea invers, ţinând cont de specificul proiectului, acesta a fost propus de dreapta şi respins de stânga. Acum, însă, o iniţiativă similară este adoptată tocmai de reprezentanţii USL care au respins acest proiect. Culmea e că propunerea respinsă era mult mai restrictivă, limitând ajutorul dat de Stat doar la cetăţenii cu reale probleme economice, aflaţi în situaţii de sărăcie extremă, şi nu presupunea ajutor al statului, aşa cum se întâmplă cu actualul proiect aprobat, pentru că banii ar fi urmat să fie restituiţi de către beneficiari, şi nu reprezentau găuri la buget, aşa cum se va întâmpla cu reducerea timp de doi ani a plăţii impozitelor.