Prin iniţiative curajoase, fie că e vorba de culturi inedite, cum e cea de alun sau salcie energetică, ori prin crescătorii de păstrăvi, mufloni sau sturioni, tot mai mulţi timişeni ţin să demonstreze că agricultura poate fi un domeniu de viitor. Unii, însă, s-au şcolit singuri, lovindu-se de lipsa specialiştilor locali în domeniu. În aceste condiţii, s-a considerat că este binevenită intenţia de reînfiinţare a fostelor şcoli agricole, închise în ultimii ani – un proiect al Inspectoratului Şcolar în care se doreşte implicarea Consiliului Judeţean Timiş.

Din zece licee cu profil agricol au mai rămas două 

Consiliul Judeţean Timiş anunţă formarea unei comisii cu specialişti din agricultură pentru a urmări problemele învăţământului profesional agricol, care riscă să dispară în următorii ani. Aceasta ar urma să elaboreze o strategie şi un raport în ceea ce priveşte paşii care trebuie urmaţi. 

Consilierul judeţean P.D.-L. Marin Popescu, fost inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Timiş, spune că judeţul a pierdut în ultimii ani opt dintre cele zece şcoli profesionale cu profil agricol, astfel că autorităţile judeţene vor fi obligate să le reînfiinţeze, în următorii ani, în contextul cererii de pe piaţă, în special din partea investitorilor străini, care caută mână de lucru calificată în acest sector economic. „Am avut zece licee cu profil agricol, până nu de mult. Azi mai avem doar două, la Sânnicolau Mare şi la Timişoara, iar de anul viitor, cu siguranţă, va rămâne doar unul. Şcoala profesională nu funcţionează, din păcate, aşa cum ar trebui. Întâlnirile noastre cu oameni de afaceri ne-au pus într-o postură proastă din perspectiva sprijinului pe care ar trebui să li-l dăm, în sensul în care au nevoie de înfiinţarea acestor şcoli profesionale”, spune Marin Popescu.

Şcolile cu profil agricol din Timiş au primit “lovitura de graţie” în primii ani ai crizei economice. În 2009 şi 2010, trei licee s-au desfiinţat, iar alte cinci şi-au schimbat profilul, făcându-i pe unii specialişti locali să constate că învăţământul agricol din România trece printr-o recesiune mai mare decât cea care a cuprins economia mondială. Mai ales că atunci se spunea – lucru plauzibil, ţinând cont că era vorba de mandatul la Ministerul Educaţiei al Ecaterinei Andronescu –, că desfiinţarea şcolilor cu profil agricol a fost făcută cu unicul scop de a înmulţi numărul tinerilor cu diplome de bacalaureat, pentru a îngroşa apoi numărul studenţilor. Desfiinţarea şcolilor de profil a dus însă la o criză acută de muncitori în agricultură. Nu mai există mecanici, zootehnişti, nu mai sunt fermieri cu pregătire profesională adecvată, iar pământul rămâne pârloagă. În plus, elevii care ar putea să-şi facă mai târziu cariere în domeniu nu-şi mai aleg aceste meserii. Autorităţile au început, după o vreme, o campanie prin care să-i convingă pe părinţi că este bine să-şi dea copiii la şcoli agricole. Însă, după valul de desfiinţări, oferta de profil din Timiş a devenit “rarefiată”.

Culmea e că o astfel de instituţie de învăţământ oferă perspective mult mai atrăgătoare decât multe din liceele teoretice spre care o mulţi părinţii timişeni încă îşi împing copiii, pentru că un specialist mediu în agricultură câştigă 1.500 de lei, iar un inginer agronom, de la 2.000 până la 7.000 de lei pe lună, în funcţie de responsabilităţi.

În judeţ, din cele şase licee agricole care funcţionau la un moment dat, nici unul nu mai răspunde nevoilor pentru care au fost înfiinţate. Grupurile şcolare din Orţişoara, Biled şi Lugoj au fost desfiinţate, iar cele din Timişoara (unul agricol şi unul silvic), precum şi cele din Sânnicolau Mare, Jimbolia şi Lovrin şi-au schimbat profilul, devenind licee tehnice sau teoretice. În total, învăţământul agricol din Timiş mai şcolarizează doar 210 elevi, în condiţiile în care piaţa muncii ar avea nevoie de mult mai mulţi absolvenţi.

Fost rector al Universităţii de Ştiinţe Agricole: “Nu se poate face agricultură după ureche”

Prof. univ. dr. Alexandru Moisuc, fost rector al Uni­versităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului, spune că, deşi Timişul are o tradiţie în domeniul învăţământului agricol, aceasta riscă să se piardă în lipsa unor măsuri concrete de sprijinire a acestui tip de profil educaţionale. “Consider că măsura de reînfiinţare a şcolilor cu profil agricol este mai mult decât benefică. Agricultura este greu de făcut şi oamenii nu au unde să înveţe. Nu se poate face agricultură după ureche. O combină costă sute de mii de euro, şi nimeni din România nu e învăţat să o folosească în mod corespunzător. Să dai un asemenea utilaj unui amator nepregătit e ca şi cum ai lua un calculator extrem de performant şi l-ai da cuiva care joacă pe el cărţi.”

Iniţiativa de “resuscitare” a învăţământului agricol din Timiş a fost recent lăudată şi de la tribuna Parlamentului. “Se vorbeşte de ceva vreme de relansarea învăţământului agricol românesc, dar se face, încă, puţin. Mai mult par a se preocupa străinii, interesaţi să găsească în România specialişti de calitate. În Timiş, de exemplu, şcolile agricole vor fi reînfiinţate la cererea investitorilor germani. Poate că ar fi timpul să urmăm din nou exemplul germanilor şi să facem şi noi treburile nemţeşte. Vorbim de atâta vreme de modernizarea agriculturii din România, încât subiectul pare că nu mai interesează pe nimeni. Vorbim de fermele de familie, dar vă întreb: cine să se ocupe de ele, cine să facă agricultură eficientă dacă nu ştie cum? Fermele de familie ar fi cu adevărat o oportunitate dacă ele ar fi înfiinţate şi conduse de absolvenţi ai învăţământului agricol de calitate. O astfel de fermă de familie, pe o suprafaţă de 1 – 5 hectare, ar putea beneficia şi de ajutorul de 15.000 de euro, bani cu care pot fi făcute multe lucruri în agricultură pe astfel de suprafeţe”, declara, recent, deputatul P.S.D. Toader Dima.

Cea mai veche şcoală agricolă din Timiş ar putea renaşte cu ajutor german

Liderii administraţiei timişene anunţă că vor dezvolta un plan pentru susţinerea Şcolii profesionale agricole de la Voiteg, proiect ce va fi materializat cu sprijinul autorităţilor consulare germane. “Consulatul German de la Timişoara este de acord cu acest proiect şi vom hotărî împreună ce vom face cu Şcoala Agricolă de la Voiteg”, a declarat Titu Bojin, preşedintele CJ Timiş.

Astfel, cu sprijinul financiar consistent al părţii germane şi cu aportul instituţiilor româneşti implicate, se află în ultima etapă de acreditare Centrul româno-german de pregătire şi perfecţionare profesional în domeniul agriculturii de la Voiteg, copie a Şcolii Germane de Agricultură Deula, din landul german Baden-Württemberg. Şcoala Agricolă de la Voiteg va colabora cu firmele producătoare de tehnică agricolă, care îşi vor putea trimite angajaţii aici, la cursuri de perfecţionare. Compania New Holland şi-a anunţat deja intenţia de a organiza, cu fonduri proprii, un curs pentru tractorişti la Şcoala Agricolă din Voiteg, care oferă şi spaţii de cazare pentru cursanţi, cantină şi alte facilităţi. Şcoala de la Voiteg va asigura certificări pentru mai multe ocupaţii în agricultură, respectiv agricultor în culturi vegetale şi creşterea animalelor, mecanic exploatare în cultura mare, agricultor perfecţionat pentru culturile de câmp ecologice şi fermier în producţia vegetală.

Astfel, cu sprijin german, ar putea renaşte cea mai veche şcoală agricolă din Timiş, ale cărei baze au fost puse în 1926, când deputatul şvabilor din Parlamentul de la acea vreme, împreună cu secretarul general al Asociaţiei Agricole a Şvabilor, au propus ţăranilor să realizeze un centru de pregătire practică pentru tineretul care urma să activeze în agricultură. În 1936 a fost lansată prima acţiune concretă în acest sens, prin propunerea înfiinţării şcolii agricole ca societate pe acţiuni, pentru a putea strânge fondurile necesare realizării proiectului. Două treimi din suma totală au fost, astfel, realizate prin „subscribţiuni” din partea agricultorilor, iar o treime a fost obţinută prin împrumut bancar ipotecar.

Începuturile şcolii au coincis, însă, cu perioada de recesiune economică, ce a durat până aproape de începutul anului 1934, şcoala intrând, de asemenea, într-o criză din care a fost salvată prin sprijinul financiar şi moral al profesorului Adolf  Munzinger, de la Universitatea germană Hohenheim, fost coleg şi, ulterior, prieten al marelui agronom român Gheorghe Ionescu Şişeşti, care, la acea vreme, era ministrul Agriculturii.

Printr-un ordin dat la sfârşitul anului 1934, Şcoala Agricolă de la Voiteg a fost acreditată de către Guvernul. Din păcate, în ultimii ani de funcţionare şi după închiderea acesteia, a fost devastată de ultimul său director. Începând cu 2001, s-a solicitat sprijinul Universităţii Agricole din Timişoara, ministrului german al Agriculturii şi prim-ministrului landului Baden-Württemberg, pentru readucerea la viaţă a acestui proiect, care, iată, acum, a prins contur. Exemplul ar putea fi urmat şi în cazul altor instituţii şcolare cu profil agricol din Timiş, mai ales că interesul pentru agricultură pare să crească de la an la an în Timiş.