După un timp de analiză prelungit, şi un scandal de proporţii, iniţiatorii celebrului proiect de lege al descentralizării par să-şi fi dat seama că „descentralizarea” cinematografelor, adică trecerea lor în subordinea primăriilor sau a consiliilor judeţene nu este o idee prea bună. Probabil că i-au ajutat să ajungă la această decizie şi reacţiile din presă, dar şi experienţa anterioară, legată de „decentralizarea”, în 2008, a unui număr de 107 cinematografe de care, spune Sindicatul Româniafilm, „s-a ales praful.”

Descentralizare cu limite

În urma unei perioade de analiză şi dezbatere a proiectului Legii Descen­tralizării, vicepremierul Liviu Drag­nea a anunţat oficial, la sfârşitul săp­tămânii trecute, că descentralizarea prevede transferul către autorităţile lo­cale a competenţelor în sănătate, agri­cultură, mediu, cultură, tineret şi sport, autorizare şi clasificare în turism, pes­cuit, dar nu include poliţia, porturile, plajele, prestaţiile sociale şi cinemato­gra­fele. Interesantă este explicaţia, care, în cazul cinematografelor, este me­nită să atenueze efectele uneia dintre cele mai neinspirate decizii de „descentralizare” din ultima perioadă. Clădirile cinematografelor nu vor fi transferate autorităţilor locale, a pre­cizat Liviu Dragnea, pentru că majori­tatea acestor imobile sunt afectate de contracte de închiriere.

„În aceste clădiri care sunt prinse în evidenţă ca şi cinematografe se desfăşoară gogoşerii, cofetării, cluburi, discoteci şi alte activităţi de «cultură» de acest gen. Sunt multe cazuri în care firmele de cultură respective, care au înfiinţat cofetării şi cluburi, au făcut nişte investiţii, zic ei, au cerut la RA­DEF să li se dea banii pentru investi­ţii, RADEF, bineînţeles, nu le-a dat ba­nii pentru investiţii, au dat în judecată RA­DEF, ca să ia banii pentru investiţii, dar au cerut clădirea pentru care au fă­cut investiţii şi sunt şi câteva cazuri în care au şi câştigat în primă instanţă. Drept pentru care s-a hotărât să fie o abor­dare separată a acestui fenomen, să nu spunem flagel”, a explicat Dragnea. El a adăugat că va fi realizată şi o analiză aparte a RADEF şi a situaţiei juridice a instituţiei, care în acest moment este condusă de doi directori generali.

Experienţe trecute deloc fericite

Situaţia cinematografelor a fost incertă o bună perioadă de timp, fiind obiectul unui adevărat „ping-pong” între primării şi Româniafilm.

După o perioadă de „descentrali­zare”, cinematografele trecuseră din nou la R.A.D.E.F., ordonanţa care a re­glementat acest proces declarând nule toate protocoalele încheiate între Pri­mării şi Româniafilm. Cinematografele au trecut atunci, teoretic, din proprie­tatea privată a Statului şi administra­rea Primăriilor în proprietatea publică a Statului şi în administrarea R.A.­D.E.F. Practic, acest transfer nu s-a realizat însă, din partea blocajului care afec­tează Româniafilm, blocaj pentru care li­derii de sindicat îi consideră res­pon­sabili pe oficialii Ministerului Culturii.

De aceea, acum, reîntoarcerea la Primării a acestor spaţii ar fi fost cu atât mai bizară. În Timiş erau vizate 15 astfel de locaţii, majoritatea, din Timi­şoara, fiind vorba de spaţii mari, de su­te sau mii de metri pătraţi, majoritatea amplasate în poziţii foarte bune.  La acestea se adăugau, în Timişoara, se­diul fostului Oficiu de Difuzare şi Pro­gramare a Filmelor Timiş, de pe strada Elena Nicoară, dat în folosinţă în 1961, cu 880 de metri pătraţi de construcţie şi 3.000 de metri pătraţi de teren, şi sediul Filialei Timiş a R.A.D.E.F., de pe bulevardul C.D. Loga, cu 272 de metri pătraţi de construcţie. Este vorba des­pre suprafeţe mari de construcţie şi te­ren, care probabil că ar fi interesat mult mai mult Primăriile dacă nu s-ar fi instituit interdicţia de schimbare a destinaţiei acestor spaţii. Probabil că multe Primării ar fi fost interesate de aceste clădiri şi terenuri mai degrabă pentru a-şi rezolva problemele legate de retrocedări, deşi, în cazul unor oraşe precum Timişoara, Primăria îşi are partea de vină pentru că sute de clădiri din centrul istoric, în care funcţionau instituţii sau direcţii subordonate Pri­măriei au fost revendicate şi câştigate în instanţă în condiţii dubioase, şi în acest fel au ajuns municipalităţile în „criză de spaţii”.

Raportat la Timiş, decizia de „des­cen­tralizare” a acestor spaţii, la care, din fericire, s-a renunţat acum, era cu atât mai dubioasă cu cât pe plan local s-a demonstrat foarte clar că trecerea în subordinea Primăriilor a acestor imobi­le a avut efecte dezastruoase. Astfel, în 2011, Prefectura Timş a realizat un control legat de constatarea felului în care Primăriile s-au achitat de obligaţia reabilitării acestor spaţii care le fusese­ră atribuite. Rezultatele controalelor au fost dezastruoase. Raportul de con­trol arăta că în Timişoara Cinemato­gra­fele Dacia şi Arta, dar şi Grădina de vară Arta erau în stare avansată de degradare, cum sunt şi astăzi, de altfel, Cinematograful Fratelia este revendi­cat de fostul proprietar, iar Cinemato­graful Victoria este închiriat, aici des­făşurându-şi activitatea o policlinică. La Cărpiniş, la preluare, cinematogra­ful nu se afla în stare de funcţionare şi imobilul era foarte degradat. Aşa e şi acum, neexistând bani pentru reabili­tare. În Periam, Primăria a înscris imo­bilul în cartea funciară şi a iniţiat un proiect tehnic pentru reabilitare. Re­prezentanţii Primăriei Periam spun că în interior este doar o groapă mare, realizată de un agent economic care a concesionat acest spaţiu pentru a-l trans­forma în discotecă, iar pentru a amenaja acest spaţiu în aşa fel încât să redevină cinematograf e nevoie de bani foarte mulţi. La Cenad, clădirea a fost demolată, cu promisiunea că se va trece la reconstrucţia imobilului, dar nu se ştie când. Starea cinematogra­fe­lor din Timiş, descrisă de acest raport de control indica destul de clar că trans­­ferul acestora către administraţiile locale a fost o greşeală. 

„S-a ales praful de 107 cinematografe predate Primăriilor”

Liderul Sindicatului Româniafilm, Maria Bikfalvi, ne-a declarat că Liviu Dragnea pare să-şi fi dat seama, singur sau convins de alţii, că acest transfer al cinematografelor către primării este o greşeală. „Nu aveau de ce să oficiali­zeze acest transfer. Ar fi oficializat dis­trugerea totală a acestor spaţii. În 2008 s-au predat 107 cinematografe către Primării, şi s-a ales praful de ele. Pri­măriile aveau obligaţia să le reabiliteze timp de patru ani, până în 2012, şi nu a făcut nimeni absolut nimic. Imobilele s-au degradat şi mai tare, iar o parte au ajuns pe mâna unor afacerişti locali, în condiţii mai mult decât dubioase”, ne-a declarat liderul sindical.

Maria Bikfalvi consideră că soluţia cea mai bună este ca aceste spaţii să rămână în subordinea Centrului Naţio­nal al Cinematografiei, care să aloce o parte din banii destinaţi finanţării fil­mului românesc pentru reabilitarea a­cestor spaţii. „Doar aşa vor putea con­cura cinematografele cu cele din mall-uri”, crede reprezentantul R.A.D.E.F.

Aceasta mai spune că era destul de evident că foarte multe autorităţi locale care militau pentru „descentrali­zarea” cinematografelor erau, de fapt, interesate doar de miza imobiliară a acestora. „Cinematografele trebuie să ajungă la Centrul Naţional al Cinema­tografiei, nu la primării, nu la consilii judeţene. Oricărui primar îi dai mai mul­te imobile îi dai, de fapt, mai multă putere. Aşa s-a ajuns ca multe din aceste spaţii să facă obiectul unor tranzacţii imobiliare controversate, aşa s-a ajuns ca la Piteşti, de pildă, să se vândă un cinemtograf cu 500 de do­lari”, mai spune Maria Bikfalvi.

Problema cu „Studio”, tot nelămurită

Pe aceeaşi linie a tranzacţiilor cu semne de întrebare ce au vizat cinema­tografe, la Timişoara, în ciuda promi­siu­nilor legate de demararea unor an­chete, a rămas tot nelămurit concursul de împrejurări prin care statul a pier­dut cinematograful „Studio”, din cen­trul Timişoarei. Astfel, imobilul în care funcţiona cinematograful Studio ar fi fost folosit drept monedă de schimb de către R.A.D.E.F., care ar fi avut de achi­tat 200.000 de euro datorie unei femei care locuieşte într-un bloc de nefami­lişti din Timişoara şi care a devenit proprietară pe imobilul ultracentral încă de anul trecut.

Reprezentanţii Sindicatului nu ştiu cum putea primi Regia un împrumut de la o persoană fizică şi spun că au în­trebat conducerea Regiei ce ştie despre acest imobil şi acea datorie, şi până acum nu au aflat  nimic, şi că, dacă e cineva din conducerea R.A.D.E.F. vino­vat direct pentru această situaţie de la Timişoara, e clar că trebuie să răspun­dă. Deputatul P.S.D. Sorin Grindea­nu a făcut o interpelare adresată Minis­terului Culturii, prin care solicită lămu­riri în privinţa Cinematografului Studio.

„Conform informaţiilor apărute în presă, o persoană particulară a împru­mutat R.A.D.E.F. cu 1.000.000 de lei. În urma unui proces, regia a găsit so­luţia prin care, în schimbul împrumutu­lui primit, să dea Cinematograful «Stu­dio» – un imobil de 560 de metri pătraţi din centrul Timişoarei, evaluat la 211.000 de euro, plus o diferenţă în bani de 13.420 de lei. Împrumutul – schimb – cedare este de dată recentă, din 2012, iar noul proprietar este un cetăţean cu domiciliul în Timişoara, locatar într-un apartament de la etajul 4 al unui bloc de locuinţe dintr-un cartier mărginaş al oraşului”, spune Sorin Grindeanu, care consideră că situaţia este halucinantă atâta vreme cât este vorba nu doar de un imobil fost cinematograf, ci de o clădire cu o anumită valoare istorică.

Problema e că acelaşi minister că­ruia i se solicită azi rezolvarea si­tua­ţiei este cel care, potrivit Sindicatului Ro­mâniafilm, nu face nimic de ani de zile pentru a monitoriza situaţia cinema­togra­fe­lor şi a ancheta eventualele nereguli.