Primăria Timişoara vrea să aloce câteva zeci de mii de lei, ca şi contribuţie pentru un proiect european ce are ca scop final crearea unui plan prin care administraţiile locale pot ajuta la eficientizarea energetică a blocurilor de locuinţe, obiectivul fiind să se creeze imobile cu consum zero de energie. În momentul de faţă este greu să se estimeze cu ce se va alege concret Primăria în urma angrenării în acest proiect. Soluţii de eficientizare energetică prin amplasarea de celule fotovoltaice au mai existat pe plan local şi nu s-au materializat în niciun mod.

Un proiect ambiţios

Pe ultima listă de proiecte propuse pentru aprobare în plenul Consiliul Local Timişoara, se regăseşte şi unul ce vizează angrenarea Primăriei într-un proiect ce vizează transformarea celebrelor blocuri comuniste ale Timişoarei în imobile independente din punct de vedere energetic. „Proiect de hotărâre privind aprobarea participării Municipiului Timişoara la proiectul Promovarea unor măsuri de renovare a clădirilor în sistem 0 energie – inteligente şi integrate, pe piaţa europeană a renovărilor de clădiri” se numeşte propunerea de act normativ supusă aprobării consilierilor locali. Scopul anunţat al proiectului este de a elabora un plan de acţiune al administraţiei locale cu privire la reabilitarea blocurilor de locuinţe construite în anii 1970 – 1990 în sistem energie zero. Cu alte cuvinte, realizarea unei eficientizări totale a blocurilor comuniste din Timişoara, construite după 1970, astfel încât să nu se mai plătească energie electrică şi gaze naturale.

Deşi proiectul sună bine, este greu de crezut că Primăria va găsi, cel puţin în anii următori, fondurile necesare pentru angrenarea într-un astfel de program. Deocamdată, însă, se dau bani pentru realizarea unui studiu. Primăria spune că „obiectivele specifice ale proiectului sunt să faciliteze şi să asigure aplicarea şi integrarea de soluţii energetice de acest tip, cât mai curînd posibil, să interpreteze şi să explice cunoştinţele existente cu privire la eficienţa energetică”, operaţiuni urmate de „diseminarea rezultatelor” şi „constituirea grupurilor naţionale” pentru implementarea proiectului. Rezultatele finale concrete sunt destul de vagi, lucru dedus şi din formulărilor de genul „aplicare pe cât posibil”.

În cazul Timişoarei, în care principala companie furnizoare de agent termic – Colterm – este în subordinea directă a Primăriei, este greu de imaginat ce s-ar întâmpla dacă s-ar ajunge la o aplicare pe larg a acestui program, şi blocurile de locuinţe ar avea soluţii de termoficare independente. Pentru că atunci numărul de clienţi al Colterm ar scădea semnificativ.

Deocamdată, însă, probabil că aceste variante nu sunt luate în calcul, proiectul fiind la faza de aprobare a bugetului ce revine Primăriei Timişoara, în valoare totală de 112.189 de lei (respectiv 23.870 de euro), defalcată pe surse de finanţare – contribuţie U.E. (valoare asistenţă financiară nerambursabilă) de 84.144 de lei (respectiv 17.903 de euro) şi contribuţie din bugetul local: 28.045 de lei (respectiv 5.967 de euro). Argumentul adus de Primărie, printre altele, este că „proiectul a fost depus în parteneriat cu 13 parteneri din diferite ţări, membre ale Uniunii U.E.” – printre care patru institute de cercetări, inclusiv Institutul de Studii şi Proiectări Energetice şi oraşele Stockholm, din Suedia, Rotterdam şi Amersfoort, din Olanda şi Sestao, din Spania.

Inventator timişean: „De ani de zile propun soluţii regenerabile de termoficare pentru locuinţele din Timişoara”

Culmea e că ceea ce se analizează acum pe bani destul de mulţi, din bugetul U.E. şi din bugetele locale s-a propus de ani de zile, fără succes, de către unii inventatori locali. Care spun că în Timişoara, zonă de câmpie, există un grad de însorire destul de mare şi că, pe timpul primăverii, al verii şi toamnei, s-ar putea apela fără probleme la panourile solare, ca soluţie de furnizare de apă caldă menajeră pentru locuinţele din municipiu.

Printre aceşti inventatori se numără şi Alexandru Stoian, care a realizat, de altfel, mai multe invenţii brevetate care vizează tocmai soluţii de termoficare cu energie regenerabilă. Instalaţia pentru captarea energiei solare, instalaţia pentru orientarea calculatoarelor solare plane şi pompa solară sunt doar câteva din invenţiile sale cu aplicare în acest domeniu, care au fost ignorate ani în şir de către autorităţi. Astfel, acum se caută soluţii prin proiecte comune europene, deşi acestea există la nivel local de multă vreme, doar că nu a existat interes pentru implementarea lor.

„Acest gen de soluţii de obţinere a apei calde menajere cu ajutorul energiei solare sunt potrivite pentru orice tip de clădiri, inclusiv pentru blocuri. Sigur că, dacă s-ar amplasa panouri solare pe acoperişul blocurilor, acestea nu ar putea susţine consumul necesar apartamentelor pe tot parcursul anului, dar cu siguranţă ar fi o soluţie fiabilă pe parcursul verii. Când sunt 40 de grade afară, aproape că e o crimă să foloseşti gaz pentru a încălzi apa caldă menajeră”, precizează inventatorul timişorean.

Acesta spune că e surprins să constate că autorităţile locale ajung la soluţii propuse de el cu ani în urmă. „Încet-încet se transpun multe din ideile transmise de multă vreme administraţiei locale. Se ajunge acum la concluzia că e eficientă încălzirea cu energie solară şi pentru locuinţe”, mai spune Alexandru Stoian.

Experienţe care au iscat controverse

Însă nu toate proiectele legate de asigurarea independenţei energetice a unor clădiri au fost primite bine de către administraţia locală sau cea judeţeană. Aceasta şi pentru că, fiind un domeniu relativ nou, este uşor de speculat sub aspectul unor achiziţii sau a oportunităţii unor investiţii.

Anul trecut, de pildă, la Consiliul Judeţean Timiş s-a rediscutat un proiect de acum trei ani, care a fost amânat de mai multe ori, din cauza valorii mari. Este vorba de reabilitarea aşa-numitei “Locuinţe protejate Dinu”, din Săcălaz, un centru de ocrotire care urmează să fie transformat într-o locuinţă verde, cu soluţii energetice proprii, ecologice. Discuţii a stârnit valoarea proiectului, deloc de neglijat, ţinând cont că e vorba de o reabilitare, nu de o construcţie – peste 3,5 milioane de lei. 

Argumentul pro adus în discuţie este faptul că investiţia va fi suportată în mare parte din fonduri europene, şi nu din bugetul judeţean. Astfel, în noua formă, s-a propus aprobarea proiectului de investiţie, cu un buget total în valoare de 3.598.774,71 de lei şi cu o valoare eligibilă de 3.461.134,71 de lei.

Proiectul de investiţie “Reabilitarea/modernizarea locuinţei protejate Dinu”,  finanţat din Programul Operaţional Regional 2007 – 2013, domeniul “Planuri integrate de dezvoltare urbană”, face parte din celebrul concept al “Polului de creştere Timişoara” şi, de când a fost discutat prima dată la C.J. Timiş, a stârnit controverse, din cauza valorii foarte mari.

Potrivit variantei iniţiale, durata de realizare a investiţiei propriu-zise era estimată la 12 luni, investiţia fiind eşalonată astfel: 2.241.025,64 de lei în primul an şi 835.978 de lei în al doilea an. Din valoarea totală, costul construcţiei urma să fie de 1,3 milioane de lei, la care se adăugau utilaje tehnologice de 1,3 milioane de lei şi montarea acestora, care se estima că va costa peste 35.000 de lei. Promotorii proiectului spun că actualul imobil este impropriu, şi prin reabilitare se modifică în mod semnificativ structura şi utilitatea acestuia, în sensul că va fi o casă independentă din punct de vedere energetic.

Încă de când a fost propusă prima dată pentru aprobare, în 2010, investiţia a stârnit discuţii aprinse în plenul C.J. Timiş, o parte din argumentele contra  referindu-se la faptul că, prin valoarea foarte mare a unui singur obiectiv finanţat, se încearcă de fapt compensarea lipsei de proiecte în domeniul social şi că faptul că respectivul imobil va avea panouri fotovoltaice şi soluţii energetice ecologice nu-i va ajuta cu nimic pe cei care stau în respectivul centru.

„Nu putem să acoperim faptul că nu avem proiecte sociale în acest domeniu printr-un proiect prin care valorile sunt date de anumite celule fotovoltaice şi alte elemente care nu se duc direct la oamenii cu dizabilităţi, de fapt, diminuăm suma întreagă pe care o putem accesa în domeniul protecţiei sociale”, se preciza în plen. Câţiva aleşi judeţeni au apreciat că este mai bine să vină cu mai multe proiecte care sunt la o valoare minimă, dar care să ajute aceste persoane.

Susţinătorii proiectului au precizat, totuşi, de fiecare dată, că investiţia se justifică, pe motiv că nu se referă doar la casă, ci se pune problema de a crea un model de centru social independent din punct de vedere energetic.“Acolo sunt soluţii care măresc valoarea investiţiei, pentru că privesc implementarea unor tehnologii inteligente pentru energie regenerabilă, fiind panouri solare pentru apă caldă, panouri fotovoltaice pentru a produce curent electric şi pentru a reduce ulterior costurile de funcţionare ale acestui centru ulterior implementării proiectului, anvelopare termică pentru a putea conserva energia”, declarau oficiali ai Adetim la una din şedinţele de plen din 2010.