Cel mai nou volum al lui Radu Paraschivescu, „Am fost cândva femeie de onoare”, bestseller la Bookfest 2017, va fi lansat şi la Timişoara.

Lansarea acestui nou volum semnat de Radu Paraschivescu, Am fost cândva femeie de onoare, apărut recent la editura Humanitas, va avea loc marți, 20 iunie, de la ora 18.30, la librăria La două bufniţe. Alături de autor, vor vorbi Cătălin Ștefănescu și Marcel Tolcea, iar lansarea de carte va fi urmată de o sesiune de autografe.

Am fost cândva femeie de onoare îl dezvăluie pe Radu Paraschivescu în ipostaza celui care se uită înapoi şi simte – uneori tandru, alteori năprasnic – nevoia confesării, spun editorii cărţii.

Confesiuni despre o plimbare pe întuneric, la cinci dimineaţa, printr-o pădure populată, zice-se, de mistreţi. Despre o conferinţă internaţională cu două sute de femei şi un singur bărbat: interpretul. Un meniu franţuzesc într-un oraş populat de români, germani, maghiari şi sârbi. O idilă cu o actriţă pentru care rolul vieţii este scoaterea partenerului din minţi. O carte poştală despre una (sau două) dintre casele vieţilor noastre şi o alta despre oraşul în care ne ducem zilele. O poveste despre un cântec în care bănuieşti fiori tantrici, pentru a conchide că e de fapt despre timp. O incursiune în lumea absurdului cazon şi a hazului fără voie. O restanţă studenţească şi stânjenitoarele ei consecinţe. O plecăciune în faţa unei voci şi a unei chitare. O păţanie cu scalde nocturne şi miliţieni cu instinct literar. Despre relaţia subtilă dintre un meci de fotbal şi o coadă la carne.

„În total, treisprezece texte de aducere aminte. Cu stupori şi înveseliri. Cu exasperări şi jubilaţii. Cu arome vechi şi dulciuri noi. Cu foame de viaţă şi de poveşti”, msi spun editorii cărţii.

Radu Paraschivescu, născut în 1960, în Bucureşti, trăieşte în Balta Albă şi se visează la Roma. În prezentarea făcută deHumanitas e caracterizat ca fiind mefient faţă de avioane, reptile şi sfaturile medicilor. Ca omul care îşi croieşte articole pentru ziare şi reviste, care traduce romane, se ocupă cu hermeneutica ofsaidului în emisiuni de analiză fotbalistică şi – mai rar decât i-ar plăcea – scrie cărţi. Mai aflăm că are câţiva prieteni francezi de nădejde (Millefeuilles, Plaisir Sucré, Macaron etc.), dar nu şi-a trădat niciodată prima iubită: ciocolata de casă. Că se „îmbată” cu vocea lui David Gilmour şi chitara lui Mark Knopfler. Şi că la Humanitas, domiciliul lui profesional, publică nişte cărţi de „Râsul lumii” –printre ele, Cum  gândesc politicienii (Cum? Gândesc politicienii?), Aştept să crăpi (de astăzi, în prime-time), România în 7 gesturi, Aforismele tranziției, Noi vorbim, nu gândim, Muşte pe parbrizul vieţii, Maimuţa carpatină, Ghidul nesimţitului, Fie-ne tranziţia uşoară, Mi-e rău la cap, mă doare mintea, Dintre sute de clişee, Balul fantomelor, Bazar bizar. Că se îndrăgosteşte repede şi-i trece greu. Că detestă clişeele, laptele şi broccoli. Sau că a scris despre nesimţiţi, Inès de Castro, Maradona şi Caravaggio.