Samantha Geimer şi-a publicat volumul de memorii în Statele Unite, la 36 de ani după ce a întreţinut raporturi sexuale, la vârsta de 13 ani, cu cineastul Roman Polanski. Declarând că pentru ea, ajunsă la vârsta de 50 de ani, a sosit timpul să “îşi recupereze propria istorie” şi să ierte.

Într-o carte scrisă în colaborare cu avocatul ei, publicată sub titlul The Girl: A Life Lived in the Shadow of Roman Polanski, Samantha Geimer revine cu detalii despre acea seară de 10 martie 1977, când Roman Polan­ski a rugat-o să pozeze pentru el, i-a oferit şampanie, un medicament rela­xant şi a întreţinut cu ea relaţii sexuale – neconsimţite, spune aceasta – în vila actoru­lui Jack Nicholson. Sub efectul alcoo­lului şi al drogului, impresionată de ce­lebritatea regizorului şi de dife­renţa de vârstă, Samantha afirmă că nu s-a luptat cu cineastul, lăsându-l să facă ce voia. “De ce să lupt?”, scrie ea. “Aş fi făcut ori­ce ca totul să se termine”, ada­ugă ea.

Samantha Geimer vorbeşte des­pre frica ei, lacrimile ei, mai târziu, în maşină, atunci când Polanski a condus-o acasă şi a întrebat-o dacă se simţea bi­ne. “Da, sunt bine, nu e nicio proble­mă”, a spus ea. Cineastul i-a cerut Saman­thei să nu îi povestească mamei sale despre cele întâmplate.

“M-am lăsat fotografiată de Roman Polanski, iar el m-a violat”, scria Sa­mantha, puţin mai târziu, în jurnalul ei, potrivit acestui volum de memorii.

Viaţa ei s-a schimbat pentru totdea­una, iar Samantha spune că adeseori a visat că îşi dorea să nu fi povestit nicio­dată ceea ce se întâmplase în acea sea­ră. La vârsta de 13 ani, Samantha a trăit presiunea exercitată neîncetat de mass-media, Poliţie şi Justiţia califor­niană, în ciuda eforturilor familiei sale de a o proteja. “Ceea ce s-a întâmplat în acea seară nu a fost mai rău decât ceea ce a urmat”, scrie Samantha Geimer.

În cartea ei, Samantha denunţă sistemul judiciar californian şi “acei actori corupţi a căror sete de publici­tate depăşeşte setea de dreptate”. La 13 ani, “vina mea a fost că am fost victima unui viol, comis de o vedetă de la Hollywood”, afirmă ea.

Însă nu există furie, nici ură la această mamă a trei fete, de acum majore, care îşi împarte timpul între Hawaii şi Nevada: “Familia mea nu a cerut niciodată ca Polanski să fie pe­depsit. Voiam doar ca maşinăria judi­ciară să se oprească”.

La sfârşitul cărţii, Samantha Gei­mer spune că l-a iertat pe celebrul re­gizor. “Nu l-am iertat pentru el, am făcut-o pentru mine însămi. Iertarea nu este un semn de slăbiciune, este un semn de forţă”, scrie ea, denunţându-i pe toţi aceia care au prezentat-o ca pe o victimă, un cuvânt pe care ea îl res­pinge.

În carte, Samantha a publicat şi o scurtă scrisoare pe care Roman Polanski i-a trimis-o în 2009, în care re­gizorul “îşi cerea iertare pentru faptul că i-a afectat viaţa atât de mult”.

După 42 de zile de închisoare, urmate de o eliberare pe cauţiune, cineastul franco-polonez, care a pledat vinovat la acuzaţia de întreţi­nere de raporturi sexuale ilegale, a fugit din Statele Unite înainte de pronunţarea verdictului, temându-se că va primi o condamnare severă.

Scandalul a reizbucnit în 2009, atunci când Roman Polanski a fost arestat în Elveţia, pe baza unui man­dat internaţional american, apoi plasat în regim de arest la domiciliu, în reşedinţa sa de vacanţă din Gstaad, înainte de a fi eliberat în cele din urmă de autorităţile elveţiene.

Volumul de memorii lansat de Sa­mantha Geimer include şi câteva fo­to­grafii ale acesteia, realizate în alb-ne­gru, de Roman Polanski, în 1977.