Va răspunde cineva pentru sabotarea Dosarului Revoluţiei?

Melania-CInceaDeclaraţia procurorului general al României, care a însoţit dispoziţia de redeschidere a Dosarului Revoluției, confirmă oficial modul în care procurori ai Parchetului General și-au bătut joc de acest caz care vizează fapte de o gravitate extremă. Într-un sistem de justiție funcţional, această declaraţie nu ar rămâne fără urmări.

 

În iureșul mediatic creat de scandalurile “Panama Papers” și “Black Cube”, redeschiderea Dosarului Revoluției, din dispoziția procurorului general interimar al României, Bogdan Licu, a fost un subiect care a intrat, pe nedrept, într-un con de umbră. Este decizie care cere atenție.

Pe de o parte, pentru că repară o inechitate gravă comisă de acelaşi Parchet General, dar sub o altă conducere, care, în octombrie 2015, a clasat Dosarul Revoluției. Și pentru că, așa, există speranța că, după ani și ani în care și-a bătut joc de ei, Justiția le va face dreptate câtorva mii de victime ale lui Decembrie 1989 – 709 oameni uciși, 1.855 de răniți prin împușcare, 343 de răniți în alte împrejurări și 924 de oameni arestați – și familiilor acestora.

În octombrie 2015 – la câteva luni după ce a redeschis Dosarul Revoluției, şi asta constrâns printr-o decizie a CEDO –, Parchetul General, sub conducerea lui Tiberiu Niţu, a emis o rezoluție de clasare a acestui dosar (a doua, prima fiind emisă în 2009, când la conducere se afla Laura Codruţa Kövesi). A fost clasat deşi vizează omorârea câtorva sute de oameni şi deşi în România omorul era deja imprescriptibil. În plus, Parchetul General luase această hotărâre trecând peste o decizie a CEDO, care are prioritate în raport cu dreptul intern și care stabilise, din mai 2011, că omorurile comise în timpul Revoluției nu se prescriu, deci anchetele trebuie duse la final.

Pe de altă parte, decizia asumată de procurorul general Bogdan Licu cere atenție pentru că, într-un sistem de justiție funcțional, afirmațiile care au însoțit anunțul privind redeschiderea dosarului, nu ar rămâne fără urmări. Bogdan Licu declară că a dispus redeschiderea dosarului – în urma unei plângeri făcute de președintele Asociației 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieș –, după ce a constatat că soluția de clasare dată de Parchetul Militar este netemeinică și nelegală. Adică, în timpul anchetei – ni se confirmă acum oficial –, au fost ignorate deliberat informații și documente esențiale referitoare la evenimentele din 1989 și, în plus, modul în care s-a desfășurat ancheta nu corespunde exigențelor CEDO. Toate acestea „zădărnicind aflarea adevărului și identificarea tuturor făptuitorilor și a făptuitorilor din spatele făptuitorilor”. În aceste afirmații este practic comprimat modul în care procurori ai Parchetului General și-au bătut joc, ani de zile, de acest dosar care vizează fapte de o gravitate extremă.

Rămâne de văzut dacă punctul pe “i” pus public de dl. Licu va avea urmări. Dacă vom vedea demiteri din rândul procurorilor care au dispus, în bătaie de joc, clasarea Dosarului Revoluției, ale căror nume au fost făcute publice de Asociația 21 Decembrie: Dinu Iulian, Tudor Marian care, în ianuarie anul acesta, a cerut instanţei supreme să nu accepte la dosar jurisprudenţa CEDO, Codruţ Mihalache, Claudiu Culea și generalul Ion Vasilache, șeful Secției Parchetelor Militare, care a confirmat clasarea dosarului. Și în 2009, clasarea a fost dispusă tot Tudor Marian, Codruţ Mihalache şi Claudiu Culea și confirmată de generalul Ion Vasilache.

Bătaia de joc la adresa acestui dosar nu se oprește însă la Parchetul General. În același registru se înscrie și decizia din ianuarie anul acesta a magistraților de la Înalta Curte de Casație și Justiție care au respins ca inadmisibilă plângerea depusă de Asociația 21 Decembrie împotriva deciziei de clasare a Dosarului Revoluției. Asta, deși erau aceleași argumente de care, o lună mai târziu, procurorul general al României ţinea cont, dispunând redeschiderea dosarului. Rămâne de văzut dacă ÎCCJ va sfida din nou, mii de victime şi actul de justiţie în sine, refuzând să confirme ordonanța dispusă de procurorul general.

De același tratament a avut parte Dosarul Revoluției și din partea CSM care nu s-a arătat interesat de numele celor care au tergiversate ancheta pe durata a mai mult de un sfert de veac şi de motivele lor.

În context, mai trebuie amintit un aspect, care explică modul în care a fost tratat acest caz în Justiţie: Dosarul Revoluției se mai judecă datorită tenacității unui om. De peste 25 de ani, Teodor Mărieș se luptă pentru ieşirea la lumină a adevărului din Decembrie 1989, protestând chiar şi prin greve ale foamei care i-au pus viaţa în pericol, făcând o serie de plângeri la CEDO și câștigând procese împotriva Statului român. În baza unei astfel de sentințe a fost redeschis dosarul, în martie 2015, după ce fusese clasat în 2009. Apoi, în urma plângerii sale – făcută întâi, la ÎCCJ, iar apoi la Parchetul General – a fost redeschis acum. Acestea sunt aspecte care dovedesc că nu se poate vorbi despre o sanitaţie a sistemului de justiție. Așa că e posibil ca, în acest sistem, afirmațiile procurorului general, care își acuză subordonații de zădărnicirea aflării adevărului într-un dosar care vizează moartea a sute de oameni și rănirea altor sute, să nu aibă ecou.

 

Articol publicat şi în Puterea a Cincea şi în Revista 22.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS